Județul Sibiu este unul dintre cele mai ofertante din punct de vedere turistic. Pe lângă străzile cu piatră cubică și casele cu șindrilă și „ochi“ ale orașului medieval Sibiu, județul Sibiu are numeroase locuri incredibil de frumoase, care merită văzute cel puțin o dată în viață.
De la un spectaculos drum montan renumit la nivel mondial, la cel mai mare muzeu etno în spațiu liber din țară, județul Sibiu atrage în primul rând prin vechea cetate medievală care-i farmecă de fiecare dată pe turiștii străini fascinați să descopere o altă Românie decât cea la care se așteptau, potrivit Adevărul.
De acolo calea merge mai departe în toate cele patru zări: cu mocănița, prin pitoreasca Vale a Hârtibaciului, ori altfel de transport, prin locuri unice în țara noastră, precum: Castelul de lut Valea Zânelor, Abația Cisterciană – cea mai veche mănăstire în stil gotic, biserica fortificată cu cel mai mare altar poliptic sau lăcașul de cult cu cea mai veche orgă cu tuburi funcțională, și trece mai apoi prin „Edenul Transilvaniei” și multe alte locuri uluitoare (vezi Galeria Foto), aflate la distanță destul de mică de municipiul reședință de județ.
Odată deschis cufărul cu comori turistice, minunile nu vor înceta să surprindă călătorul pasionat de turism în Sibiu. Iată o parte dintre aceste obiective turistice din Sibiu.
Biertan și misterioasa „cameră a divorțurilor“
Aflat la doar 20 de kilometri de Sighișoara, fascinantul sat medieval Biertan din județul Sibiu reprezintă o altă destinație turistică de neratat. Face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1990, alături de încă șase localități transilvănene care și-au conservat arhitectura săsească.
Biertan iese însă în evidență grație unei biserici fortificate ridicată aici în Evul Mediu. Dintre cele aproximativ 300 de lăcașuri de cult construite în Transilvania, între secolele al XV-lea și al XVI-lea, biserica-cetate din Biertan, ce pare desprinsă din basmele cu prinți și prințese, și-a conservat cel mai bine aspectul original.
Ea se remarcă prin stilul gotic târziu, prin dimensiunile impresionante ale bisericii, dar și prin curtea uimitoare a acestei comori arhitecturale, înconjurată de ziduri cu bastioane și turnuri.
Biserica deține cel mai mare altar poliptic din țară, o splendidă lucrare a meșterilor vremii aduși din Viena și Nürnberg, o ușă cu un sistem de încuietori unic, premiat în cadrul Expoziției Universale din 1990, precum și o „cameră a divorțului“, în care pe vremuri erau închise cuplurile care intenționau să se despartă – în patru secole, doar un cuplu a luat această decizie.
Pe timpul iernii, biserica este deschisă în intervalul orar 11:00-15:00, dar de primăvara până toamna târziu poate fi vizitată până la ora 17:00, când se întunecă mai devreme, sau ora 19:00, pe timpul verii, începând cu ora 10:00. Mai multe detalii se regăsesc fie pe site-ul Primăriei Biertan, fie direct pe site-ul cetății Biertan. Există o taxă de intrare, care poate fi negociată în funcție de numărul de vizitatori și serviciile oferite.
La baza bisericii este amplasat un restaurant cu același specific medieval. Iar dacă tot ați ajuns în zonă, mai puteți vizita Cetatea Richiș și Cetatea Copșa Mare.
Edenul Transilvaniei
Fostă reședință de vară a baronului Samuel von Brukenthal, palatul de la Avrig a fost construit în secolul al XVIII-lea după modelul fostei reședințe imperiale de vară, în stiluri rococo și baroc, de la Viena, Palatul Schönbrunn.
Amplasată în cel mai înalt punct al orașului, la 35 de kilometri depărtare de municipiul Sibiu, grandioasa construcție sub formă de U, cu vedere spre Valea Oltului și deschidere spre parcul luxuriant, a fost gândită inițial să cuprindă camere de locuit, birouri, galerie pentru impresionanta colecție de artă a baronului, aflată acum la Muzeul Brukenthal din Sibiu, precum și o sală de bal. După moartea sa, clădirea a avut mai mulți proprietari și mai multe întrebuințări, fiind inclusiv sanatoriu și stabiliment balnear. Naționalizată în vremea comunismului, clădirea și-a pierdut de-a lungul timpului din grandoare.
Aici a funcționat una dintre cele mai renumite sere de portocali și lămâi din Europa, la finele secolului al XVIII-lea, ce deținea un ingenios sistem de irigații. Renovată în 2012, astăzi, oranjeria funcționează ca hotel și restaurant.
Despre parcul palatului se spunea că este „Edenul Transilvaniei“, fiind unicul de acest gen din România, construit în stil baroc, în terase care coboară succesiv spre râul Olt, cu numeroase plante exotice pe care le găzduia în grădinile sale tematice. În grădina olandeză, englezească ori franceză, printre fântânile arteziene și fazanii lăsați liberi, întâlneai smochini, curmali, portocali și lămâi, alături de aloe, ananas, sparanghel. Regina Nopții încă face spectacol an de an la Palatul Brukenthal, printre arborii-lalea de 250 de ani, chiar dacă cea mai mare parte a plantelor exotice a dispărut.
Prețurile pe noapte la cazare variază între 180 și 260 de lei/cameră. Palatul și grădina găzduiesc permanent evenimente, precum Finest Fashion Fest, Festivalul Toamna Barocă, expoziția Tezaur a Fabricii de sticlă din Avrig, dar și cununii civile sau religioase în aer liber.
Zânele și magia din mijlocul naturii
Grădina Zânelor din Porumbacu de Sus – Sibiu, amplasată la poalele Munților Făgăraș, la aproximativ 40 de kilometri depărtare, pe drumul care duce spre Brașov, reprezintă un loc unic și magic în țara noastră, precum cadrul natural de vis în care a fost creat în 2014 Castelul de Lut, inspirat de legendele zonei conform cărora locul ar fi fost ocupat cândva de zâne și de ființe magice, fiind un loc în care povestea se îngemănează cu natura.
Contra sumei de 15 lei/persoană, intri pe un tărâm precum cel din poveștile cu zâne și spiriduși, în care te poți relaxa în locuri pentru picnic sau poți degusta produsele naturale din meniuri bio concepute special, iar copiii se pot juca în voie. Extrem de popular în rândul pasionaților de fotografie, dornici să surprindă o arhitectură desprinsă dintr-o altă dimensiune, Castelul de Lut Valea Zânelor a avut ca sursă de inspirație basmul „Albă ca Zăpada“, chiar dacă pare desprins din Stăpânul Inelelor.
Construcția ieșită din tipare s-a bazat pe materiale organice: lut, nisip, piatră, lemn și fân, fiind pusă în practică de iscusiții meșteri maramureșeni. Castelul, conceput pe două niveluri, are nu mai puțin de 50 de ferestre dispuse în 10 camere, fiecare cu intrare individuală, formă și design unice. Ferestrele și ușile masive au fost realizate manual și local, la fel ca mobilierul interior. Chiar și acoperișul restaurantului din Grădina Zânelor a fost conceput ca o pajiște, verde, totul fiind în armonie cu natura.
Cea mai veche stațiune turistică din țară
La aproximativ 30 de kilometri depărtare de cetatea medievală a Sibiului, în Munții Cindrel, se află Păltiniş, cea mai veche stațiune turistică din țara noastră. Inaugurată în 1894, era descrisă în afara granițelor țării drept „cel mai frumos loc din munții de la răsărit de Karlovy Vary“.
Poziționarea stațiunii, aflată la peste 1.400 de metri altitudine, pe latura nordică a Carpaților Meridionali, face ca pârtiile de pe Arena Platoș să fie exploatate până la cinci luni de către iubitorii schiului de tură. Domeniul schiabil este dotat cu instalații de transport pe cablu, nocturnă, centru de închiriere echipamente de schi, snowboard și sanie, tunuri de zăpadă, școli de schi și snowboard, dar și baruri pentru o mică relaxare în mijlocul naturii, după efortul de pe pârtie.
Taberele pentru sporturi de iarnă și evenimentele sunt o permanență la Păltiniș, unde cea mai lungă pârtie, Pârtia Soarelui, măsoară 640 de metri în lungime și o diferență de nivel de 75 de metri. Pârtiile Panorama Sibiului și Poiana Poplăcii au fiecare câte 600 de metri în lungime, o diferență de nivel de 100 de metri și capacitatea de a transporta câte 1.200 de persoane pe oră. Cu toate acestea, cea mai populară dintre cele cinci pârtii de la Păltiniș este Platoș, lungă de 520 de metri, iar cea mai mică, Arena, de doar 240 de metri. Pentru practicanții sporturilor de iarnă există un autobuz special care face legătura zilnic între Sibiu, Rășinari și Păltiniș.
Alături de peisaje de poveste și aerul pur – excelent remediu pentru afecțiunile pulmonare, stres și astenie –, stațiunea se mândrește cu câteva obiective turistice precum Schitul Păltiniș, unde a fost înmormântat filosoful Constantin Noica, Parcul Natural Cindrel, Lacul Iezerul Mare, Lacul Iezerul Mic și Rezervația Iezerele Cindrelului.
„Marele Balaur“, Transfăgărășanul
Exploatat integral mai puțin de jumătate de an, în perioada 15 iunie – 30 octombrie, DN 7C – Transfăgărășan – este practicabil de la intersecția cu DN 1, kilometrul 152 (Sibiu) până în localitatea Bascov (Argeș), fiind deschis doar pe timpul zilei, în intervalul orar 7:00-21:00. După ora 21:00, circulația nu mai este permisă pe DN 7C – Transfăgărășan pe porţiunea de drum cuprinsă între Bâlea Cascadă (km 130,8 – Sibiu) și Piscul Negru (km 104 – Argeş), sector de drum închis pe timpul iernii.
Dincolo de nenumăratele puncte de belvedere de pe traseul plin de serpentine, care arată cât de spectaculos este acest drum și care i-a atras numele de „Marele Balaur“, turiștii care urcă pe Transfăgărășan se opresc la telecabină pentru a lua telefericul până la Bâlea Lac și cascadele de aici, de unde se deschide cea mai frumoasă priveliște asupra Transfăgărășanului. Programul telecabinei Bâlea este valabil de luni până duminică, în intervalul 9:00-17:00, contra sumei de 40 de lei (80 lei dus-întors) pentru adulți, și 20 de lei (40 de lei dus-întors) pentru copii. Minorii până în doi ani beneficiază de gratuitate.
De la Bâlea Lac, pornesc pe Munții Făgăraș nenumărate trasee turistice. Profesioniști și amatori se încumetă să schieze în zonă sau să se dea cu săniuța, deși nu există amenajată o pârtie. Unul dintre traseele montane duce la cea mai mare cascadă în trepte – Cascada Bâlea sau Urlătoarea Bâlei, situată la peste 1.200 de metri altitudine, între vârfurile Moldoveanu și Negoiu, cu o cădere de 60 de metri. Drumul șerpuiește mai departe către Lacul Vidraru și alte obiective turistice din județul vecin, Argeș.
Transfăgărășanul găzduiește an de an curse, parade, expoziții auto, fiind intens circulat de către cicliști și motocicliști din țară și din străinătate. Iarnă de iarnă, din 2006, la Bâlea Lac se construiește un hotel de gheață, primul din Europa de Est, sub formă de iglu, cu 16 locuri. Cea mai comodă și mai recomandată cale de acces către acest hotel de gheață este urcarea cu telecabina.
Cel mai renumit drum din țara noastră a împlinit în luna septembrie 48 de ani de la inaugurarea sa. În 2009, BBC Top Gear îl decreta drept „cel mai spectaculos drum montan din lume“. Ruta strategică prin Munţii Făgăraş a fost construită în ideea de a facilita transportul trupelor militare spre nordul țării în eventualitatea unei invadări a României de către URSS, cum se întâmplase șase ani înainte în Cehoslovacia.
A fost construit în doar cinci ani, în loc de 20, cum se preconizase, cu mari sacrificii umane, dar cu extraordinare soluții genistice, fiind considerat și astăzi o adevărată operă inginerească. Pentru frontul de lucru din Căldarea lui Bâlea, buldozerele au fost demontate şi duse pe bucăţi cu telefericul. Unul dintre utilajele folosite la construcția acestui drum a rămas îngropat în structura drumului, după ce a fost strivit de o stâncă de 700 de tone care s-a prăvălit de pe munte, în timpul construcției.
Și nu este singura poveste care circulă în jurul Transfăgărășanului. Spre exemplu, se spune că primul Trabant care a pășit pe acest drum de munte a fost luat de o avalanșă, chiar lângă Tunelul Capra, iar proprietarul, ca să se salveze, a sărit din mașină și s-a aruncat pe zăpadă. Mașina a fost găsită abia după ce s-a topit omătul.
Muntele Făgăraș a fost străpuns în patru ani, iar cea mai spectaculoasă porţiune a sa, cea a serpentinelor, reprezintă o imagine iconică. Este a doua șosea ca altitudine din România – 2.042 de metri, în zona Capra-Bâlea, după Transalpina (2.145 de metri – Pasul Urdele).
Muzeul lui Badea Cârțan
Pe drumul spre Bâlea Lac se află Muzeul Etnografic „Badea Cârțan“ – ciobanul care a devenit faimos datorită poveștii sale de viață. În 1896 a plecat pe jos la Roma, unde a vizitat Columna lui Traian la picioarele căreia s-a și culcat, fapt pentru care presa italiană l-a făcut celebru, titrând: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci“. În ciuda interdicțiilor din acele vremuri, timp de 30 de ani, Badea Cârțan a trecut munții pentru a aduce românilor din Vechiul Regat cărți de limba română sau de istorie. Din dragoste pentru istoria poporului român a călătorit prin Ungaria, Austria, Germania, Elveția, dar și în Egipt și Ierusalim, pentru a se convinge de veridicitatea informațiilor despre istoria țării din cărțile pe care le citea.
Colecțiile Muzeului Badea Cârțan cuprind cărți, fotografii vechi, icoane pe sticlă, ceramică şi lăzi de zestre, în curte fiind reprodusă și o casă ţărănească tipică mijlocului de secol al XIX-lea. Muzeul este deschis publicului de marţi până duminică, în intervalul orar 10:00-17:00, în perioada 1 iunie – 15 octombrie, pentru un tarif de 5 lei pentru adulți și 3 lei pentru pensionari.
Cel mai vechi edificiu gotic
Pe drumul care duce către Transfăgărășan, DN 1, în loc să se cotească spre sud, pe DN 7C, în direcția opusă, extrem de aproape, se găsește un loc unic în România, Abația Cisterciană de la Cârța – singura mănăstire de acest tip din țara noastră și cea mai sud-estică din Europa. Este amplasată la aproximativ 49 de kilometri depărtare de municipiul Sibiu.
Abația de la Cârța este cel mai vechi edificiu în stil gotic din țara noastră. Regele Andrei al II-lea al Ungariei a fost cel care le-a donat cistercienilor terenul pentru a construi abația menționată în documente ca ctitorie regală maghiară. Renumiți inventatori în inginerii hidraulice, călugării au deviat cursul apelor și au construit chiar și o moară, la începutul secolului al XIII-lea. Călugării cistercieni făceau parte dintr-un ordin catolic cu nucleul în Franța, la Mănăstirea Citeaux, din Burgundia. În 1098 au decis să respecte cu cea mai mare strictețe regula Ordinului Sfântului Benedict scrisă în anul 540, care presupunea o viață comunitară împărțită între timpul pentru rugăciune comună, timpul pentru rugăciune personală și timpul pentru muncă, toate în armonie, în liniște, simplitate austeră și chiar autoflagelare. La Cârța, călugării cistercieni au ajutat la fondarea multor așezări în împrejurimi pe care le-au populat cu sași.
Ca o paralelă, există și o istorie întunecată a călugărilor cistercieni care au avut un rol hotărâtor în Cruciada Catarilor, cunoscută drept primul genocid creștin în care au fost omorâți aproximativ un milion de catari, evrei și catolici considerați eretici, contribuind masiv și la instituirea Inchiziției. Catarii făceau parte din cultul care considera că lumea materială reprezintă răul și prin urmare omul trebuia să se elibereze de ea, nu accepta divinitatea lui Hristos și critica Biserica pentru nepotism, lăcomie și corupție. Regele Matias Corvin a decis desființarea mănăstirii din Cârța în 1474, iar în 1519 localnicii au ridicat biserica pe ruinele fostei mănăstiri.
Abația cisterciană îmbină stilul gotic timpuriu cu cel romanic, fiind renovată cu fonduri europene în 2013. În ruinele bisericii poate fi văzut un cimitir al soldaților germani care și-au găsit sfârșitul pe aceste meleaguri la începutul Primului Război Mondial, în 1916. Iar în curte se află o lucrare mai puțin obișnuită în lăcașurile de cult de la noi, operă a lui Rudolf Binder: statuia războinicului Roland, simbol al libertății și justiției. Abația poate fi vizitată contra unui tarif de 5 lei pentru copii și 10 lei pentru adulți, care include și vizita la muzeu.
Cisnădioara, cetatea dintre munți
Cisnădioara, parte componentă a localității Cisnădie, aflată în apropiere de Sibiu, la aproximativ 16 kilometri depărtare, reprezintă unul dintre puținele sate transilvănene care până după Revoluție au fost locuite aproape exclusiv de către sași. Perla comorilor sale arhitecturale o reprezintă frumoasa biserică fortificată cu o istorie de peste opt secole, cel mai vechi lăcaș de cult de acest gen, cu bazilică romanică, din Transilvania, amplasată pe vârful stâncos al Dealului Sf. Mihail.
Vechea bazilică veghează de la înălțime asupra întregii așezări, transformată într-o fortăreață romană cu influențe gotice, motiv pentru care este cunoscută drept Cetatea Cisnădioara. A reprezentat un refugiu atât pentru călugării cistercieni de la Cârța, timp de trei secole, iar mai apoi și pentru localnici, care fugeau din calea turcilor și cumanilor. Când vremurile s-au mai liniștit, aici a funcționat un depozit pentru fructe și legume, iar astăzi se toarnă filme, documentare și se prezintă piese de teatru sau concerte. Ceea ce este interesant însă în peisajul bazilicilor din Transilvania este că în mare parte Biserica Fortificată din Cisnădioara și-a păstrat aspectul original. Există informații despre o intervenție care a avut loc în secolul al XIII-lea, în urma marii invazii tătare.
În jurul altarului au fost amplasate plăcile comemorative ale unor soldați germani căzuți în Primul Război Mondial, iar în spatele zidurilor groase încă mai există ghiulele de piatră, pe care fiecare localnic era dator să le aducă în curtea cetății la căsătorie, ca semn că este vrednic să-și întemeieze o familie. Accesul în interior este permis de custodele cetății, care deține cheile de intrare în fascinanta bijuterie arhitecturală.
Tot la Cisnădioara se află și cea mai veche orgă cu tuburi funcțională din România, aparținând Bisericii Evanghelice, căreia i se mai spune și Biserica din Vale, ca s-o diferențieze de cea de pe deal, construită în urmă cu patru secole. Întreaga zonă se bucură de unele dintre cele mai frumoase priveliști asupra Munților Cibin și a Munților Făgăraș. O stâncă sub forma unei carapace de broască țestoasă este datată ca provenind de pe vremea Cretacicului și constituie un alt punct de atracție al zonei.
Ocna Sibiului, rețeta pentru sănătate
Lacurile sărate de la Ocna Sibiului sunt cunoscute și sub denumirea de „Litoralul Ardealului“, renumit pentru fenomenul său de heliotermie – Lacul fără fund – şi pentru că deține cel mai adânc lac sărat din România – Ocna Pustie (Avram Iancu) – cu o adâncime de peste 130 de metri, fiind format pe locul unei vechi saline.
Stațiunea se află la doar 15 kilometri de municipiul Sibiu și deține 52 de lacuri cu apă sărată, dintre care doar 14 sunt funcţionale, unele dintre ele fiind declarate monumente ale naturii. Două lacuri au preponderent nămol sapropelic, iar alte cinci au un conținut ridicat de iod. În perioadele de vârf, aici ajung 15.000 de turişti/zi, iar media pe sezon este de 200.000 de turişti. La Ocna Sibiului există unul dintre cele mai sărate lacuri din ţară, Brâncoveanu, a cărui salinitate la suprafaţa apei este de 310 g/l – 400 g/l, dar şi lacuri cu mineralizare crescută a apei la suprafaţă, de 8-9 g/l – Lacul Rândunica şi Lacul Verde.
Complexul Lacurilor Naturale de la Ocna Sibiului dispune și de piscine cu apă sărată și dulce, inclusiv pentru copii, fiind dotat cu foişoare, duşuri calde și reci, parcări supravegheate video și terase. Unitățile de cazare din stațiune au o capacitate de peste 500 de locuri.
Tarifele și programul de funcționare de-a lungul verii variază în funcție de perioadă, pornind de la 15 lei/adult în extrasezon și ajungând la 30 de lei în perioada de vârf, când copiii plătesc 15 lei, la care se adaugă și costul parcării – de 10 lei în cazul transportului individual. În plin sezon, complexul este deschis de la ora 7:00 până la ora 20:00, iar în extrasezon se închide cu două ore mai devreme. Baza de agrement beneficiază și de un sistem de abonamente, pentru cei care vor să petreacă mai multe zile la tratament, care plătesc până la 340 de lei pentru 14 zile, iar în cazul pensionarilor, prețul este mai redus.
Deşi locuită încă de pe vremea dacilor, aşezarea este atestată documentar din 1263, dar primele cercetări asupra efectelor curative ale apelor au avut loc abia în 1820, patru decenii mai târziu localitatea fiind declarată stațiune. Apele sărate și nămolul de la Ocna Sibiului sunt benefice pentru prevenirea, tratarea sau ameliorarea unor boli precum cele ale aparatului locomotor, reumatice, ginecologice sau de piele.
Mărginimea Sibiului, unde veșnicia e la ea acasă
Locul în care timpul pare că s-a oprit în loc, cu sate pline de povești, tradiții și meșteșuguri și o gastronomie de neuitat, din care nu lipsesc peisajele de vis și bisericile-monument, se bucură cu titlul de „Destinație Europeană de Excelență“, dar și cu un premiu internațional pentru turism, „Mărul de aur“, obținut în urmă cu mai mulți ani.
Turiștii străini și români deopotrivă se declară fascinați de cele 18 sate din Mărginimea Sibiului, de la poalele munților Cindrel și Lotru, ce par încremenite în timp, cu mirosul lor de fân abia cosit, sau de cozonac ori pâine proaspăt scoasă din cuptor. Imaginea idilică din care nu lipsesc sunetul talăngilor vitelor și nechezatul cailor, și nici turmele de oi de pe pajiști, ori ulițele care iarna devin pârtii răsunând de veselia copiilor ieșiți la săniuș, încă s-a păstrat în aceste locuri.
Aici se mănâncă și se bea bine, după cum o dovedesc localnicii de fiecare dată cu ocazia festivalurilor si evenimentelor menite să reflecte bogăția culinară, culturală sau tradițională. La mare cinste sunt cașul, telemeaua, brânza de burduf, afumăturile tradiționale și sloiul de oaie, nelipsite de la Festivalul Brânzei și al Țuicii de Rășinari sau de la Festivalul Sus pe Muntele din Jina.
Localnicii au reușit să păstreze și să conserve portul popular specific zonei – celebrele costume tradiționale brodate doar în alb și negru, transhumanța, oieritul și arhitectura zonei, fiecare dintre acestea fiind adânc înscrise în ADN-ul locului. Satele predau turiștilor propria lecție de istorie despre talentul, migala, valorile și dăruirea moștenite din generație în generație, despre cum fiecare locuință în sine s-a transformat într-un mic muzeu, despre cultul și dragostea pentru tot ce este vechi, despre iubirea și prețuirea a tot ceea ce vine de la strămoși. Și se mai predă în zonă și o lecție prețioasă despre conviețuirea oamenilor de diferite religii și etnii – fiind una dintre cele șase zone etno-folclorice ale Sibiului, aici s-a profitat din plin și de influenţele sașilor, dar și ale romilor sau maghiarilor.
Atracțiile turistice sunt la tot pasul în Mărginimea Sibiului: de la Muzeul icoanelor pe sticlă de la Sibiel la Biserica „Sf. Paraschiva“ din Rășinari, supranumită „Voronețul Transilvaniei“, datorită picturilor sale exterioare, datând din secolul al XIV-lea, al cărei mobilier de interior este folosit neîntrerupt din 1700, ori Muzeul Sătesc Rășinari cu obiecte de ceramică și mobilier pictat, sau Muzeul din Galeș al costumelor populare. În Coasta Boacii din Rășinari s-au născut Emil Cioran și Octavian Goga. Mărginimea Sibiului demonstrează încă o dată că „veșnicia s-a născut la sat“.
Mocănița, pe drumul șerpuitor al Văii Hârtibaciului
Mocănița Sibiu-Agnita unește zona rurală de pe Valea Hârtibaciului cu polul turistic Sibiu, șerpuind printr-o rezervație naturală dominată în depărtare de culmile Carpaților.
Calea ferată îngustă făcea parte din fosta linie care unea Sighișoara de Sibiu, începută la finele secolului al XIX-lea. S-a circulat pe întreaga lungime până în 1965, însă linia s-a închis total la începutul anilor 2000, pentru ca după câțiva ani, societatea civilă să conceapă un proiect de restaurare, din dorința de a susține 110 ani de istorie, odată cu clasarea căii ferate drept monument istoric.
Povestea de pe Valea Hârtibaciului n-ar fi fost scrisă fără „Asociaţia Prietenii Mocăniţei“ care și-a dorit de la bun început să repună legendarul tren pe linia cu ecartament îngust dintre Sibiu-Agnita şi Cornăţel-Vurpăr. În 2015 s-a reușit reabilitarea tronsonului dintre Cornăţel şi Hosman, ocazie cu care au fost puse în circulație la început trenuri turistice ocazionale tractate de o locomotivă cu abur. Din cei 64 de kilometri de cale ferată îngustă dintre Sibiu şi Agnita au fost salvați până acum șapte kilometri.
Din acest an s-au realizat curse regulate cu locomotiva Diesel şi curse ocazionale cu locomotiva cu abur, în fiecare weekend, la orele 9:45 şi 16:00, din Gara Hosman, situată la 27 de kilometri depărtare de municipiul Sibiu. În această perioadă, spre exemplu, există trei curse, la orele 10:00, 12:00 și 14:30, din Gara Cornățel, cu un tren care are două vagoane închise elvețiene de epocă și unul deschis, cu o capacitate totală de 99 de locuri în tren. Biletul de călătorie care se poate lua de la fața locului cu plata cash sau online este valabil pentru o persoană, pe relația Cornățel-Hosman și retur, 15 lei pentru o cursă sau 25 de lei pentru tur-retur. Copiii sub trei ani beneficiază de gratuitate, iar cei peste, de reducere. Călătoria pe cei 14 kilometri tur-retur durează aproximativ o oră și un sfert, având o pauză în stația Hosman, de 10 minute, pentru manevrele de întoarcere a garniturii.
Acum se lucrează la prelungirea traseului cu încă 2,6 kilometri, de la Hosman până la fosta haltă Fofeldea. Se speră că pregătirile se vor termina până la finele anului, astfel încât din 2023, noua porțiune să fie parcursă cu ciclo-drezina.
În plus, s-a demarat un proiect: „Adoptă o traversă și împreună ducem proiectul mocăniței mai departe!“, prin care se dorește punerea în mișcare a trenului pe primul tronson de trei kilometri, din Gara Teaca până în Gaura Mâții, prin înlocuirea a 3.000 de traverse deteriorate, construcția unei linii de garare în Gaura Mâții și instalarea a două macazuri pentru întoarcerea micului tren din Câmpia Transilvaniei. Pentru fiecare traversă, donația este de 100 de lei. Pe lângă cursele publice, Mocănița oferă și curse personalizate pentru grupuri și găzduiește o serie întreagă de evenimente, într-un cadru festiv, precum și curse tematice.
Ar mai fi de adăugat că din cei 1.262 de km ai celebrului tronson Via Transilvanica, mai bine de 100 de kilometri trec prin nordul județului Sibiu, porțiune inaugurată în urmă cu doi ani, care străbate nu mai puţin de 13 localități. Ultima localitate de pe traseu reprezintă finalul Terra Saxonum, după care începe Terra Dacica, în Alba.
