Cum să supraviețuiești dacă te întâlnești cu ursul – Mareș de la AJVPS Sibiu: „Ne îndepărtăm calm, fără mișcări bruște”

Animalele sălbatice sunt imprevizibile și pot deveni agresive dacă percep omul ca pe un pericol. Urșii de pe Transfăgărășan arată prietenoși, dar pot deveni agresivi și pot să atace în orice moment atunci când turiștii încearcă să îi hrănească. Reprezentanții Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS) Sibiu ne-au explicat de ce este bine să nu ne apropiem de animalele sălbatice, fie că se află în mediul lor natural sau nu, ca să rămânem teferi.

„Urșii nu reprezintă un pericol pentru oameni atâta timp cât nu le este invadat teritoriul sau nu sunt surprinși în timp ce se hrănesc”, spune Alexandru Mareș, Director tehnic la AJVPS Sibiu. „Cel mai frecvent ursul poate fi întâlnit de oamenii care merg să culeagă mure și zmeură, pentru că ursul se poate afla în zmeuriș. E bine de știut că ursul are două comportamente de autoapărare, prin fugă sau prin agresivitate. Dacă se întâlnește cu omul, ursul fuge. Să nu aveți impresia că dacă un urs se află la 500 de metri, sau chiar la 100 – 150 de metri de un loc în care se află oameni, el va veni să atace și să mănânce oamenii. Niciodată nu se va întâmpla asta”, spune Mareș.

”Ursul atacă omul doar când îl consideră un pericol”

Indiferent dacă vedem ursul în mediul lui natural – în pădure, pe un drum public sau în apropierea unui sat, trebuie să ne păstrăm calmul. Alexandru Mareș ne sfătuiește să ne îndepărtăm calm, fără mișcări bruște și să păstrăm tot timpul contactul vizual cu animalul.

În cazul în care dăm peste urși la marginea drumului sau în apropierea unei cabane de munte, ideal este să nu ne apropiem sub nici o formă de ei, chiar dacă par prietenoși. „Nu avem niciun motiv să mergem să le dăm de mâncare sau să ne apropiem de ei. Sunt animale sălbatice și imprevizibile. Ursul nu este ca un câine dresat – dacă e flămând și simte mirosul de mâncare te poate percepe ca pe un concurent la hrană, și intervine la el instinctul de apărare, chiar dacă tu l-ai hrănit. În situația asta nu mai fuge și te poate ataca. În situații din astea pot să apară accidentele. Ursul atacă omul doar când îl consideră un pericol”, spune Mareș.

Citește și: FOTO: Masacru la o fermă de pe Dealul Gușteriței – Zeci de animale ucise de urși

Tăierea pădurilor le oferă urșilor hrană din abundență

Cei mai mulți cred că urșii s-au apropiat de casele oamenilor și au devenit din ce în ce mai vizibili din cauza defrișării pădurilor. Alexandru Mareș demontează acest mit, susținând că principala cauză a apariției acestora în apropierea satelor sau pe drumurile publice este, de fapt, ”suprapopularea” pădurilor cu urși, din cauza înmulțirii necontrolate a speciei. În 2016, în România ar fi existat 6000 de urși dintre care 3000 de femele care ar fi dat naștere la o medie de 2 pui, rezultând un număr de 6000 de pui dintre care supraviețuiesc cel puțin 5000, după spusele reprezentantului AJVPS Sibiu. Calculele sunt îngrijorătoare, având în vedere că de atunci au trecut șase ani în care nu au fost luate măsuri, numărul exemplarelor crescând alarmant.

”Până acum șase ani când vânătoarea era deschisă nu aveam așa probleme, dar aveam cea mai viguroasă populație de urși din Europa. În 2016 s-au dat directivele prin care ursul, râsul și pisica sălbatică se vânează doar în condiții speciale. Din această cauză auzim de tot mai mulți urși loviți de mașini sau de urși care fac pagube. Urșii pe care îi vedem pe Transfăgărășan sau de care auzim că fac pagube în gospodării sunt cei care nu-și mai găsesc locul în mediul lor natural, din cauză că pe teritoriul lor au venit alți urși  mai puternici decât ei. Ursul este un animal teritorial”, explică Mareș.

Tăierea pădurilor, spune directorul tehnic al AJVPS, nu îi afectează negativ pe urși, așa cum cred oamenii. Din contră, spune acesta, în locurile în care s-a tăiat pădurea cresc zmeurișuri și murare, în care urșii se simt „ca acasă”. „Dacă se defrișează o pădure, primul lucru care se instalează acolo este subarboretul. Ursul preferă să stea în zmeuriș, nu stă în pădurea mare și rară. Garantez că dacă mergem într-un zmeuriș, există șanse mari să îl găsim acolo. În momentul în care am tăiat o pădure, i-am oferit ursului hrană din abundență”, adaugă Alexandru Mareș de la AJVPS Sibiu.

Mareș consideră că în această situație vânarea urșilor are un rol important, atâta timp cât se păstrează echilibrului cinegetic. „În lanțul lui trofic, ursul nu are prădători. Pe înțelesul tuturor, nu are cine să îl mănânce sau să îl omoare. Din acest motiv, la urși nu mai există un echilibru”, spune Mareș.

Citește și: VIDEO: Pe urmele urșilor din Dealul Gușteriței – Zeci de capre, sfâșiate – „Ne temem că vor ataca din nou”