Saşii au sărbătorit la Criţ un secol din viaţa Sofiei Folberth. Ea este motivul pentru care românii ştiu despre istoria saşilor şi viaţa lor din Transilvania.
De zeci de ani ghid la biserica din sat, Sofia a săpat în arhive după mărturii ale strămoşilor ei, pentru a transmite mai departe poveşti despre o Românie multietnică şi multiculturală, relatează Mediafax.
Răsăritul soarelui a găsit satul Criţ pregătit de sărbătoare. Clopotele bisericii unde Sofia Folberth e ghid de zeci de ani au chemat toată comunitatea să o sărbătorească aşa cum se cuvine. „Asta a fost casa mea, de dimineaţă vin până seara, toţi turiştii. Şi astăzi am primit de la 50 de persoane care nu cunosc şi care au fost aici ca turişti felicitări şi atunci poţi să fii mulţumit sufleteşte”, povesteşte Sofia Folberth. „Slujba de astăzi este una specială. Între noi se află un copil al lui Dumnezeu, sora noastră Sofia. A împlinit 100 de ani şi ăsta este un lucru deosebit pentru care vrem să îi mulţumim lui Dumnezeu”, spune preotul.
Povestea Sofiei Folberth, sărbătorită la Criţ la împlinirea unui secol de viaţă
Sofia Folberth s-a născut în 1922 într-o Românie în care vecinii erau fraţi, indiferent de etnie. Copilăria i-a fost marcată de puterea exemplului care a transformat satul multicultural într-o adevărată familie. Primul Război Mondial a adus primele dimineţi de ură. „Niciun război nu aduce ceva bun. Sărăcia, duşmănia şi rămâi fără nimic, fiindcă tot trebuie să începi de jos, să faci totul nou”, crede Sofia Folberth.
La sfârşitul războiului, s-a refugiat în Germania de frica ruşilor. N-a rezistat. Şi-a luat fiica de 6 luni şi s-a mutat de bunăvoie într-un lagăr german. Aflase că era cea mai sigură cale de a se întoarce în Criţ. „Avea aproape 2 ani, am venit din Germania am stat trei zile la Oradea. Într-un parc mare, sub cerul liber. Noi nu am ştiut ce e aici, nu am ştiut dacă trăiesc părinţii şi ei nu au ştiut dacă eu trăiesc”, povesteşte Sofia Folberth. A lucrat la CAP, la cariera de piatră, a fost dispecer, bucătar, orice, pentru a-şi putea creşte fiica. A învăţat alfabetul gotic, ca să poată studia arhivele vechi ale bisericii din Criţ şi astfel să devină purtătoarea unei istorii care nu poate să piară.
„Chiar dacă în sat nu mai erau saşi şi nici nu avea unde să locuiască, a stat în căsuţa veche de lângă biserică, în condiţii precare. A continuat să caute documentele, obiectele, bucată cu bucată şi filă cu filă, tot ce amintea istoria acestui sat. I-a venit ideea că are o datorie de conştiinţă, că asta e important, că istoria comunităţii satului e istoria Transilvaniei şi a Europei”, explică Ruxandra Hurezeanu, scriitoare. Sofia e motivul pentru care există azi în România cărţi care vorbesc despre istoria şi viaţa saşilor din Transilvania. Speră că şi în urmatorii ani va fi la Criţ, să povestească turiştilor despre tot ce nu trebuie dat uitării.