Mai mult de jumătate din spectacolele ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu vor fi outdoor, din respect pentru publicul sibian, afirmă preşedintele FITS, Constantin Chiriac, care anunţă şi prezenţe importante în fosta Capitală Culturală Europeană, precum regizorul german Claus Peymann, coregrafa Sasha Waltz sau Marie- France Ionesco, fiica marelui dramaturg Eugen Ionescu.
Constantin Chiriac face referire la premierele de care vor avea parte iubitorii de cultură la FITS 2022, printre care un spectacol „surpriză” realizat cu ajutorul dronelor, conceptul muzical purtând semnătura compozitorului Vasile Şirli, relatează Agerpres.
Constantin Chiriac vorbeşte şi despre rolul pe care FITS îl are în diplomaţia culturală, creându-se conexiuni, prin intermediul acestui eveniment, între artişti din întreaga lume.
Cea de-a XXIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se va desfăşura în perioada 24 iunie – 3 iulie şi va avea tema „Frumuseţe/Beauty”.
Aţi spus în conferinţa de presă că FITS este primul festival din România cu înalt patronaj acordat de doi preşedinţi: al României şi al Germaniei. Cât de mult contează să ai un înalt patronaj de la doi şefi de stat pentru un festival cum este cel de la Sibiu?
Constantin Chiriac: Lucrurile trebuie gândite mai profund. Sibiul este un oraş care are un trecut foarte important, care ţine de dimensiunea germană, în care avem primul teatru de sorginte germană, care a avut prima publicaţie în limba germană. Vorbim de toată cultura şi de toată civilizaţia care s-au născut de-a lungul timpului. Deci nu a fost o gândire întâmplătoare de legătură între cei doi preşedinţi. Eu am amintit în conferinţa de presă că, în cadrul Capitalei Culturale Europene, atunci, în 2007, actualul preşedinte a venit în calitate de ministru de externe al Germaniei şi a fost primul care a venit şi a salutat acest lucru, ţinând cont de faptul că nu s-a vorbit foarte mult atunci, dar aducerea chiar înainte de a se şti când va fi România primită în Uniunea Europeană şi titlul de Capitală Culturală Europeană pe care l-am obţinut în 2004, în faţa juriului Comisiei Europene, acesta a fost un câştig atât de mare, de care, abia acum, dacă stăm cu ochii retrospectivi, putem să ne dăm seama.
Toate lucrurile astea au venit din acest dialog, economic în primul rând, care s-a stabilit între Germania şi România. Era normal , după patronajul Prinţului Charles, care a avut o iniţiativă genială pentru România şi care a adus un câştig extraordinar, în primul rând pentru Transilvania.Toate instituţiile de cultură vor avea o deschidere mai mare, pentru că vrând-nevrând fiecare companie germană, pentru că eu am făcut un raport, ce companii ne sprijină şi care nu s-au implicat deocamdată şi sunt convins că lucrurile se vor schimba. Toate ţin de o strategie pe care eu am gândit-o. De asta era firesc să fac această legătură atât de importantă.
Un înalt patronaj al şefului statului german ţine de o diplomaţie culturală? Acest lucru va însemna în timp o negociere mai facilă pentru teatrul şi festivalul de la Sibiu? Să ne aşteptăm ca la ediţiile viitoare să aduceţi nume mari din Germania, iar noi să fim prezenţi pe scenele din Germania, companii nemţeşti să investească mai mult în festival?
Constantin Chiriac: Vă dau clar un răspuns că da. Pentru că anul viitor, graţie faptului că îl aduc acum pe Claus Peymann, care aproape nu putea să fie adus, aflându-se de patronaj, s-a făcut efort foarte mare şi zona noastră diplomatică a lucrat foarte mult ca spectacolul de la Viena, de la Josefstadt, să vină. Venind Claus Peymann a spus: „Va fi patronajul prietenului meu (pentru că el e prieten cu domnul preşedinte) mă duc în avans să văd unde joc eu la Sibiu”. Şi a venit acum o lună aproape. Am stat cu el o seară şi faptul că ne-am împrietenit îmi dă mie garanţia că anul viitor vine şi montează la Secţia Germană un spectacol. Vedeţi, cum lucrurile se leagă, vedeţi cum sunt alte deschideri?
Pentru că aţi vorbit de Claus Peymann, chiar din prima zi a FITS veniţi cu o premieră, îl aduceţi pentru prima dată în festival, îi oferiţi o stea pe Aleea Celebrităţilor, el practic regizează un spectacol de Eugen Ionescu. Dar publicul care o să vină aici, la „Radu Stanca”, la ce să se aştepte referitor la spectacolul „Regele moare” în acest montaj?
Constantin Chiriac: Este un spectacol excepţional, este un spectacol care nu numai că arată spiritul a ceea ce înseamnă textul lui Eugen Ionescu, dar graţie muncii pe care noi am făcut-o colateral, am reuşit un lucru absolut de excepţie. Domnul ambasador Hurezeanu m-a sunat după ce am reuşit să clarificăm prezenţa lui Claus Peymann şi a Teatrului Josefstadt şi mi-a zis: „Constantin, tu ştii că Eugen Ionescu a montat în 1970 la Teatrul din Graz ‘Regele moare’?”. Zic: „Nu! Există un documentar. Am putea să-l avem, domnule ambasador?”. A zis: „Fă-mi o cerere, să pot să merg pe canale diplomatice să găsesc o formulă”. Am făcut bineînţeles cererea, canalul televiziunii publice ne-a dat documentarul. E la tradus. Faptul că facem acum o punte între spectacolul montat de Eugen Ionescu şi Claus Peymann, când a aflat Peymann acest lucru, atunci mi-a zis pe loc: „Vin să montez la tine. Eu nu am ştiut acest lucru, de această puncte”. Mai departe, am sunat-o pe Marie-France Ionesco.
Practic e prima dată când o aduceţi la Sibiu?
Constantin Chiriac: Nu. A fost împreună cu soţul de atunci, când am avut premiera la „D-ale carnavalului”.
Dar a fost în vreo conferinţă specială?
Constantin Chiriac: Nu. A venit pentru că regizorul, unul din cei mai mare regizori ai României şi marele regizor care a montat la Teatrul de la Ville, unele din cele mai nebune spectacole cu putinţă, a fost atunci special ca să vadă dacă Silviu Purcărete a făcut „D-ale carnavalului” mai bine decât el cu marea distribuţie din anii ’70. Şi când a venit atunci, eram la aceeaşi masă şi, la un moment dat, i-a spus: „Nu ştiu dacă e mai mare decât ce am făcut eu. Eu zic că eu am făcut cel mai mare spectacol, cu cei mai mari interpreţi, dar ce pot să îţi spun, domnule Purcărete, ai făcut cel mai mare spectacol cultural”. Şi era Marie-France Ionesco de faţă. Şi am sunat-o acum ca să vină la o conferinţă împreună cu Ioan Holender, care ne-a ajutat de asemenea, împreună cu Claus Peymann, împreună cu domnul ambasador Hurezeanu şi, nu întâmplător, domnul Hurezeanu îmi spune: „Constantin, dacă tot venim nu îl aducem şi pe domnul Vartic, pentru că el e un mare expert în ceea ce înseamnă Ionesco”. Zic: „Cu mare drag”. Ei, păi dacă îl aducem pe domnul Vartic, nu îl aducem şi pe domnul Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române?
Accesul la conferinţa specială la care v-aţi referit, la care o să vină şi fiica lui Eugen Ionescu şi Peymann, cum o să fie? Pe bază de bilet, se va filma?
Constantin Chiriac: Gratis. Se filmează tot. Totul rămâne în patrimoniu şi va fi patrimoniul Institutului de Cercetări pe care îl facem cu Academia Română, adică chiar nu mă joc, nu las nimic de izbelişte, totul va fi valorificat. România nu are niciun institut de cercetări. Polonia are 19 şi iată, Ministerul Culturii din Polonia vrea să fie la spectacolul „Trei surori”, pe care îl aducem cu Teatrul Naţional din Varşovia. I-am făcut curte acestui teatru, pe care îl cunosc, împreună cu Kammerspiele, să lansăm un proiect european, pentru că sunt puţine teatre în Europa care să aibă şi dimensiune creatoare, adică o companie stabilă, care să poată să producă permanent spectacole, să aibă şi un festival, să aibă şi o şcoală de teatru. Şi vrem să facem un proiect european, lucrăm cu specialiştii de la Bruxelles şi o vom avea pe Corina Panaitopol, ataşatul pe Cultură al delegaţiei permanente a României la Uniunea Europeană, cea care a negociat Legea drepturilor de autor cât a fost în preşedinţia României pentru Uniunea Europeană în funcţiune şi care va veni să vorbească tuturor despre noile proiecte, pentru că se lansează noi proiecte, cu finanţare între 85 şi 95 la sută, bani europeni. Este pentru prima oară. Lucrurile astea eu le aflu în avans, pentru că lumea a înţeles ce am făcut şi ce fac şi că sunt un om care face lucrurile foarte repede. Şi atunci, lansăm în România şi în lume acest nou proiect.
Pentru că vorbim de evenimente mari, să vorbim şi despre ce se întâmplă outdoor, practic FITS înseamnă şi mult spectacol accesibil publicului.
Constantin Chiriac: 60 % din spectacole sunt outdoor, pentru că eu am cel mai mare respect pentru publicul, în primul rând din Sibiu. Este festivalul Sibiului. În acelaşi timp, este singurul mare festival din lume care are această dimensiune uriaşă, populară, pe care am luat-o, pentru că această formulă este formula prin care, fără a impune, fără a constrânge, transformi publicul. Atunci când îi aduci miracol azi, mâine, poimâine, calitate permanent, determini acel public să se schimbe. Aduceţi-vă aminte când am adus primele companii cu picioroange, în anii ’96 – ’97, atunci am adus unii din Togo, pe nişte picioroange de zece metri. Ţin minte şi acum cum copiii o tăiau la fugă, în turmă, iar bătrânele cădeau în genunchi şi îşi făceau cruce. Ei acum, uite câte terase sunt şi cum stau oamenii la mese şi comentează şi eu le aud comentariile: „Compania asta e interesantă, dar parcă era mai interesantă aia de anul trecut”.
Anul acesta veniţi cu o surpriză şi faceţi un eveniment în premieră pentru România. De unde a venit ideea asta, să folosiţi atâtea drone şi să renunţaţi şi la artificii? Pe Vasile Şirli l-aţi adus în diverse colaborări. Este şi el implicat în acest spectacol vedetă care va fi, practic, în prima şi ultima zi din festival. Din ce s-a născut ideea acestui spectacol?
Constantin Chiriac: Din nevoia de frumos, din nevoia de a proteja spaţiul ăsta binefăcător. În acelaşi timp, vă spun coşmarul pe care eu l-am trăit de Crăciun şi de Anul Nou şi este un coşmar pe care după aia, analizându-l, îl înţeleg, oamenii au fost doi ani închişi şi au avut atât de multă nevoie de libertate să se exteriorizeze încât fiecare au zis: „Nu contează, care bani, vreau să trag eu din curtea mea artificii”. Şi aproape toţi şi-au procurat legal sau ilegal, n-avea cum să închidă cineva oraşe întregi. Şi s-au tras zile întregi artificii în continuu, au murit păsări, au murit câini, au murit pisici. Sunt poluate oraşe. Şi am spus că eu trebuie să dau un semn, pentru că aveam cele mai mari spectacole de artificii. Ţineţi minte, de-a lungul timpului, toată lumea îmi spunea: „Ce am văzut aici, am mai văzut numai la Sydney, am mai văzut numai la Dubai şi în alte părţi. Cum faci?” Şi dau un semn.
În acelaşi timp, am folosit experienţa incredibilă a domnului Şirli, care de 30 şi ceva de ani a lucrat cu Euro Disneyland şi e unul dintre cei mai mari prieteni pe care festivalul îi are. A creat atâta muzică specială pentru noi. Ei bine, el a venit cu sugestia: „Constantin, Celibidache a făcut celebrul spectacol-concert cu „Rapsodia Română”. Zic: „Da, eram student şi am fost graţie doamnei care era profesoara noastră şi care a fost Miss România între cele două Războaie Mondiale şi care a fost curtată de Celibidache şi ea ne-a spus: ‘Dragii mei, duceţi-vă să învăţaţi actorie de la omul ăsta, cum nu o să învăţaţi nici de la noi, profesorii'”. Şi trei zile am stat în Ateneul Român, acolo, ghemuit, în faţă, împreună cu toţi colegii mei şi ne-am uitat la el cum făcea poveşti din fiecare schimbare muzicală, cum crea poveşti pentru fiecare instrument. Ei bine, având parteneriatul Televiziunii Române, am cerut să ne sprijine şi ne-a dat drepturile de ajutor. Pentru prima dată în piaţă vor putea să stea toţi oamenii şi să vadă pe ecrane filmul acestui eveniment. Bineînţeles că aici, la teatru, şi pe toată parcarea de la Cazarma 90, în faţă, la Bulevard – vom închide probabil şi Bălcescu, Coposu – în aşa fel încât toată lumea să poată să vadă. Dar vom putea nu dubla, tripla chiar numărul de spectatori, pentru că vor vedea pe ecrane pe Celibidache dansând şi conducând şi veţi vedea cum totul se face în acelaşi timp acolo, pe cer. Şi vor fi şi lasere vor fi şi lumini.
Deci va fi o sincronizare: ce vedem pe ecrane cu ce vedem pe cer.
Constantin Chiriac: Exact. Deci vedeţi cum împlinim, dar împlinim până la capăt. La final, venim pe „Odă bucuriei” şi facem încheierea en fanfare a festivalului. Părţi toate lucrate şi nu vă imaginaţi câte întâlniri am făcut pe Zoom cu toţi oamenii care lucrează pentru aceste spectacole. Este foarte greu, dar în clipa în care ne gândim la bucuria spectatorilor care vin din toată lumea, nu numai din Sibiu, dar sibienii sunt mândri pentru că ei au acest festival.
Vorbeaţi de dansul lui Celibidache. O altă premieră anul acesta la FITS este că o aduceţi pe Sasha Waltz. Am văzut pe site-ul oficial al companiei ei că acest spectacol a fost practic la New York, a fost la Roma, a fost în mari oraşe europene. Ce o să vedem?
Constantin Chiriac: O creaţie uluitoare. Este una din cele mai mari coregrafe. A trecut prin încercări foarte mari în perioada asta de pandemie, încercări pe care mulţi dintre noi le-am avut, dar nu stăm să ne plângem. Important este să putem să ne dăruim din harul pe care îl avem şi din puterea de a organiza frumosul şi de a-l aduce. După Pina Bausch este probabil cea mai mare coregrafă a lumii. A fost împreună cu Thomas Ostermeier, alt stelar, iniţiatorii la Schaubuhne, au fost primii directori artistici. Este membră a Academiei de Artă a Berlinului. Este o coregrafă absolut excepţională. Este mare lucru, că aici, la Sibiu, pe Aleea Celebrităţilor, va fi casa ei, unde va avea o stea. Este altfel gândit decât cum s-a întâmplat la Hollywood pentru că, iată, tot ce avem acolo va fi exploatat de Institutul de Cercetări. Universităţile din toată lumea vor putea să lucreze pe aceste proiecte, iar graţie noului partener pe care îl atragem, l-am atras deja, cu care vom face un fel de deschidere sui generis a festivalului, pentru că vom inaugura noua clădire, pe care NTT DATA a construit-o în Sibiu. Şi se va tăia panglică. Va veni ambasadorul Japoniei şi numărul doi din NTT DATA va fi prezent la Sibiu…
Deci mai creaţi o scenă pe clădirea unui partener comercial.
Constantin Chiriac: Exact. În acelaşi timp, sunt convins că universităţile din Japonia vor vrea să lucreze cu noi în institut.
V-aţi referit la cei care vin din toată lumea, dar să ne referim şi la cei care nu vor putea să ajungă pe perioada festivalului, fizic, la Sibiu, dar se vor conecta online. Aţi amintit în conferinţa de presă de un proiect pilot pentru România, încercaţi ca turiştii cazaţi în diverse zone, hoteluri, să beneficieze de această scenă digitală, să vadă online festivalul. Unde aţi ajuns cu proiectul ăsta?
Constantin Chiriac: Am povestit în conferinţa de presă, am avut o invitaţie de la una din asociaţiile patronale şi m-am dus la Hotel Hilton şi dacă m-am dus, m-am dus cu treabă. Nu m-am dus să mă arăt eu cât de deştept şi frumos sunt pe scenă. Normal că am făcut atunci o solicitare către toţi, toată lumea a fost încântată, cu urale am fost primit.
Este un proiect pilot, practic, pentru ţara noastră.
Constantin Chiriac: Da. Nu aveam atunci răspuns, când am făcut conferinţa de presă, ce pot să vă spun acum, astăzi: avem deja două hoteluri care au cumpărat abonament. Este o mare victorie.
Cine este cazat acolo primeşte user şi parolă şi poate să consume cultură cât îşi doreşte.
Constantin Chiriac: Exact. Deci cele 10 zile, 24 din 24 de ore, toţi turiştii vor avea acces la spectacolele pe care noi le transmitem online. Acelaşi lucru vom face şi sper ca săptămâna viitoare să mă pot vedea cu premierul, pentru că e meritul lor. Ei s-au bătut împreună cu ministrul Apărării, împreună cu ministrul Culturii, premierul, să putem să dăm abonamente militarilor care sunt pe teritoriul României, militarilor NATO, să se poată bucura de frumuseţea de la Sibiu.
În afară de premierele pe care le-am amintit până acum, lumea se întreabă ce este nou anul acesta.
Constantin Chiriac: Va fi pentru prima dată când în sinagogă va fi creat un spectacol, în sinagoga din Sibiu, care din păcate nu mai e frecventată pentru că nu mai sunt credincioşi sau câţi sunt, sunt foarte puţini şi am vorbit cu domnul care este administrator, care are o mare slăbiciune pentru noi şi, de fiecare dată când îl sun, mă întreabă: Mai faceţi ceva acolo? Şi zic: Da! Avem o doamnă Sarah Brown, profesoară importantă din Statele Unite, care are un Fulbright şi de un an de zile, din septembrie a venit, a lucrat cu studenţii noştri. I-a învăţat tehnica one man show-ului, a făcut multe lucruri. Între timp, a venit prietena noastră, Yaroslava Babenchuk, care lucrează pentru Therme Forum, care este din Ucraina. A venit să-şi scoată mama de acolo, să o ducă-n America, maică-sa i-a zis: Eu vrea înapoi, în satul meu şi s-a întors înapoi cu ea. Are şi ea un Fulbright. Ea se întâlneşte la Braşov cu 20 de profesori din marile universităţi din America, care sunt cu program Fulbright, în România. Toţi vor fi aduşi la festivalul de la Sibiu, în aşa fel încât să vadă miracolul ăsta. Între timp, Sarah Brown care are şi origine evreiască, a descoperit că are o legătură, ea fiind de undeva din zona Basarabiei, cu rabinul care a fost prin anii ’30-’40, aici, la Sibiu, în sinagogă şi-a creat un text, o poveste şi noi facem acum povestea aia, care va fi reprezentată în sinagogă. Nimeni nu mă opreşte.
Este singurul moment din an, în cadrul Festival Internaţional de Teatru, când sinagoga prinde viaţă.
Constantin Chiriac: Acesta nu va rămâne un eveniment întâmplător, dacă tot am făcut spectacolul, chiar crezi că după aia nu îl mai joc? Aşa cum fac şi cu spectacolele lectură, aşa cum fac şi cu conferinţele speciale. Nu le-am extins pe durata întregului an? Le ducem mai departe. La fel vom face şi cu ce se întâmplă acolo. Sunt convins că prietenii din Israel, pornind de la ambasadorul Saranga, care din păcate pleacă, mare prieten, după ce vor vedea spectacolul, după ce aduc Teatrul Naţional Habima, după ce aduc Vertigo, după ce aduc Kibbutz, sunt cele mai mari instituţii ale Israelului care vin aici, pentru că e un om care reuşeşte să-i convingă prin credibilitate, că trebuie să ajungă aici. Şi vor face ateliere pentru studenţi coregrafii care vin. Şi Rami Be’er şi Noa vor face ateliere pentru studenţii noştri, în primul rând şi aici nu sunt democrat deloc. Primii care sunt primiţi sunt studenţii noştri şi în locurile libere următoare, prin competiţie. Eu trebuie să îmi apăr studenţii. AGERPRES/(A – autor: Isabela Paulescu, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)
