Contractul de muncă ”la cerere”, respectiv cel ”cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat” constituie două tipuri de noi contracte de muncă popuse a fi introduse în Codul Muncii, în ideea că vor răspunde nevoii de flexibilizare a pieţei muncii din România.
Inițiatorul proiectului este fostul ministru al Muncii, Raluca Turcan, alături de mai mulți colegi din PNL. Susținătorii măsurii arată că ”se simte nevoia de autonomie în desfăşurarea activităţilor, angajaţii percep de asemenea nevoia să îşi organizeze programul de lucru pentru a putea susţine, în paralel, două servicii”, relatează profit.ro
Contractul de muncă “la cerere” reprezintă contractul în baza căruia salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator, cu condiţia înştiinţării în scris a salariatului în termenul stabilit în contract, dar care nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către salariat a activităţii pentru care este solicitat.
Angajatorul are obligaţia de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către salariat, dar nu mai puţin de salariul aferent unui număr de cel puţin 32 ore/lună.
Contractul individual de muncă ”la cerere” poate fi utilizat doar în domenii:
a) agricultură, vânătoare şi servicii anexe;
b) activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor;
c) publicitate;
d) alte activităţi recreative şi distractive.
Salariatul încadrat cu contract de muncă la cerere se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă.
Contractul de muncă cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat reprezintă contractul cu normă întreagă în baza căruia un salariat prestează muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori, pentru desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii.
Acest tip de contrac poate fi încheiat doar de către angajatori care aparţin aceluiaşi grup de întreprinderi. Grupul de întreprinderi reprezintă structura formată din două sau mai multe întreprinderi, din care una dintre acestea exercită controlul asupra celorlate întreprinderi din grup. Angajatorii semnatari ai contractului răspund în solidar pentru drepturile cuvenite salariatului, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi în lege.
În cazul în care angajatorul care exercită controlul asupra celorlalţi angajatori din grup, semnatari ai contractului individual de muncă, nu îşi îndeplineşte integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariat, acestea vor fi îndeplinite de oricare dintre ceilalţi angajatori. În cazul în care niciunul dintre angajatori nu îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de salariat, acesta are dreptul de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite.