Proiectul de modificare a Codul Muncii prin introducerea săptămânii de lucru de 4 zile, inițiat de liberali și susținut de toate celelalte partide parlamentare, nu a întrunit, luni, numărul de voturi necesare pentru a trece de Senat, reprezentanții PSD votând împotrivă.
Prin introducerea săptămânii de lucru de 4 zile, în loc de 5 zile, în cazul angajaților cu normă întreagă durata de muncă ar urma să fie de 10 ore pe zi, în loc de 8 ore, în limita a 40 de ore pe săptămână, iar în acest mod angajații ar beneficia de 3 zile libere săptămânal, relatează profit.ro
Comisia de specialitate a întocmit raport de respingere proiectului, însă acesta a fost respins la vot. Ca urmare, a fost supus votului direct proiectul, care, pentru că modifică o lege organică, avea nevoie de jumătate plus unul din voturile tuturor celor 135 de senatori.
La votul în plen au fost prezenți însă doar 99 de senatori, din care 59 de senatori PNL, USR, UDMR, AUR plus 2 senatori neafiliați au susținut și votat pentru, dar 41 de senatori PSD și senatoarea neafiliată Diana Șoșoacă au votat împotriva introducerii săptămânii de lucru de 4 zile. Pentru a fi adoptat, proiectul mai avea nevoie de 9 voturi.
Comisia de specialitate a întocmit raport de respingere proiectului, însă acesta a fost respins la vot. Ca urmare, a fost supus votului direct proiectul, care, pentru că modifică o lege organică, avea nevoie de jumătate plus unul din voturile tuturor celor 135 de senatori. La votul în plen au fost prezenți însă doar 99 de senatori, din care 59 de senatori PNL, USR, UDMR, AUR plus 2 senatori neafiliați au susținut și votat pentru, dar 41 de senatori PSD și senatoarea neafiliată Diana Șoșoacă au votat împotriva introducerii săptămânii de lucru de 4 zile. Pentru a fi adoptat, proiectul mai avea nevoie de 9 voturi.
“Creșterile ad-hoc ale pensiilor și salariilor au condus la deficite mari încă dinainte.” Potrivit proiectului, care acum va fi dezbătut și votat de Camera Deputaților, Codul Muncii ar urma să fie modificat și completat cu următoarele noi formulări:
Alineatul (1) al articolului 112 va avea următorul cuprins: ”Art.112. -(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Această normă a timpului de muncă se stabileşte, cu respectarea prevederilor Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, în funcţie de raportul contractual dintre angajat şi angajator. Ea poate fi şi de 10 ore pe zi, cu respectarea a 40 de ore pe săptămână.” Alineatul (1) al articolului 113 se modifică după cum urmează
Art.113. – (1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. Această repartizare a timpului de muncă se stabileşte de comun acord între angajator şi angajat şi poate fi de 10 ore pe zi timp de patru zile, cu trei zile de repaus, dar cu respectarea prevederiior Directivei 2003/8d/CE a Parlamentuiui European şi Consiliului Uniunii Europene.”
Printre considerentele invocate în sprijinul măsurii se numără faptul că tinerii absolvenţi de studii superioare, precum şi persoanele între 25- 40 ani, care sunt extrem de adaptabile, se vor acomoda mai ușor la acest program. De asemenea, persoanele cu familii (1-2 copiii) vor avea mai mult timp pentru cei apropiați.
Este invocată și opinia specialiştilor în resurse umane, potrivit cărora perioada de adaptare la un astfel de program este în medie de trei luni. Ca urmare, fiecare angajator (fie din mediul privat sau public) trebuie să își asume că, cel un puţin un timp, randamentul oamenilor nu o să fie acelaşi ca înainte de schimbarea programului. Dar, după perioada de acomodare poate creşte productivitatea muncii, este un alt argument invocat.
Nu învățăm din lecțiile fondurilor – 10 miliarde euro din perioada anterioară îmi dau fiori noaptea Acum, Codul Muncii prevede la Articolul 113 că:
(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. De asemenea, la Articolul 115 este prevăzut că.
”Pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore”. Totodată, la Articolul 116 mai este prevăzut că:
(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern
(2) Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă. Deși Codul Muncii nu menționează nicăieri însă posibilitatea legală și explicită a săptămânii de lucru de 4 zile cu 10 ore pe zi, atât Consiliul Economic și Social, cât și Consiliul Legislativ au avizat negativ proiectul susținând că săptămâna de lucru poate fi organizată și acum în 4 zile, nefiind necesare alte modificări.
Consiliul Legislativ a susținut că o astfel de modificare lelgislativă ar fi ”superfluă”, în timp ce Consiliul Economic și Social a arătat chiar că msura ar ”afecta grav activitatea de producție, angajatorii aflându-se în imposibiitatea de a acoperi întreg programul de lucru cu personalul disponibil”. Poziția partidelor care au susținut proiectul, inclusiv din perspectiva oamenilor de afaceri, a fost tocmai că săptămâna de lucru 4 zile nu este prevăzut în mod explicit în legislație, respectiv în Codul Muncii, fiind acum doar o excepție, stabilită prin ”înțelegere” între părți și nicidecum o măsură reglementată juridic.