În urmă cu câteva săptămânii, municipalitatea a făcut publice planurile de modernizare a Parcului Sub Arini. De atunci, reamenajarea acestuia este intens discutată nu numai de locuitorii orașului, ci și de arhitecți, urbaniști și specialiști în amenajarea spațiilor verzi. Săptămâna aceasta a avut loc și o dezbatere la sediul primăriei pentru a găsi un numitor comun în ceea ce privește proiectul modernizării. Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu (AIOS) a inițiat discuția despre proiectul viitorului parc aflat acum în etapa de proiectare DALI. La întâlnire a participat și primarul Astrid Fodor care a spus că, în urma părerilor împărțite, „administrația nu mai știe ce decizie să ia”.
Controverse pe traseul pistei de biciclete
Un subiect mult dezbătut de cei prezenți la dezbaterea profesională organizată de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu a fost cel legat de separarea traseului de biciclete de cel pietonal. Pista de biciclete propusă prin proiect coboară din zona restaurantului Bolta Rece prin mijlocul parcului, pe actuala alee de lângă râu, pe când pietonii își vor recăpăta trotuarul asfaltat din partea de sus a parcului, se arată într-un comunicat de presă remis redacției Ora de Sibiu de AIOS.
Urbanista Alina Mureșan-Iuga, expertă în planificare urbană, a atras atenția că noul traseu propus pentru pista de biciclete va împărți parcul în două. „Concentrarea circulației de bicicliști și trotinete va fi în interiorul parcului, iar utilizatorii direcți ai parcului vor fi în exterior. Oare este bine?”, s-a întrebat ea retoric. „Pista de biciclete merge pe lângă râu. Oare are un impact asupra faunei din zonă? Sunt rațe, sunt veverițe, trebuie analizat dacă vor fi afectate”, a adăugat ea.
VEZI AICI CUM VA ARĂTA PARCUL SUB ARINI
Cosmina Frățilă Apreutesei, reprezentant a cetățenilor, a subliniat faptul că pista de biciclete este folosită de sibieni ca pistă de tranzit de către cei ce vor să ajungă spre pădure sau Muzeul Astra. Ea propune ca alternativă noua pistă de pe Calea Dumbrăvii care va oferi fluiditate mai mare. În acest sens, dă exemplu orașul Budapesta unde a avut loc fenomenul de eliberare a parcurilor după ce a fost construită infrastructura de biciclete din oraș. Bicicliștii au început să folosească pistele de biciclete dedicate și nu au mai simțit nevoia să meargă prin parc, pentru a nu mai avea conflicte cu pietonii sau cu părinții cu cărucioare.
Mihai Proca, președintele Asociației Tură în Natură, cel care a propus noul traseu al pistei de biciclete, exclude varianta înlocuirii pistei din Parcul Sub Arini cu cea de pe Calea Dumbrăvii: „Pista din parc este umbrită, pe când cea de pe Dumbrăvii nu va avea în următorii ani umbră. Și cum va face legătura pista de biciclete de pe Dumbrăvii cu cea din pădure? Susțin necesitatea pistei de biciclete în Parcul Sub Arini și în continuarea parcului. Cred că soluția propusă prin proiect este cea mai bună”.
Fodor: „Ca administrație, ce decizie să luăm?”
Cristina Voicu a atras atenția asupra siguranței din zona tunelului de sub podul străzii Avrig, legându-se în special de faptul că spre iaz nu există propuse căi de acces pentru pietoni care să nu se intersecteze cu pista de biciclete: „Cred că această problemă ar trebui tratată mai aprofundat cu ajutorul organizațiilor cicliste și poate cu un specialist care să ofere soluții privind traficului. Așa cum este propus acum, nu mi se pare o soluție sigură pentru nimeni, iar conflictele existente acum le veți exacerba foarte mult prin mutarea pistei de biciclete în partea de jos a parcului”.
Răspunsul a venit tot din partea lui Mihai Proca: „Atunci când am propus mutarea pistei de biciclete în partea de jos a parcului, am ținut cont exact de această trecere pe sub strada Avrig pentru că aici au avut loc foarte multe accidente între bicicliști care vin în viteză, coborând panta din ambele sensuri și în tunel se întâlnesc și se ciocnesc. Pe când, dacă vii de jos, atunci trebuie să urci ca să ajungi la tunel deci nu vor mai avea viteză. Asta o să preîntâmpine accidentele”.
O intervenție pe acest subiect a avut și Mihai Balaban, membru ATOP (Autoritatea Teritorială de Ordine Publică), prezent și el la dezbatere: „Avem probleme vis-a-vis de utilizarea spațiilor. Cele mai urâte experiențe se întâmplă atunci când lăsăm lucrurile în coadă de pește. Dacă vreți să auziți oameni certându-se, trebuie doar să parcurgeți parcul pe lungimea pistei de biciclete. Pe acolo merg femei cu cărucioare, bebeluși, copii pe role, cu skate-ul, cu bicicletele se merge în viteză. M-aș bucura să fie o cerință specială pentru proiectanți să se gândească în detaliu cum se vor intersecta pistele de biciclete cu cele pentru pietoni. Vă sugerez ca siguranța să primeze”.
Răspunsul a venit rapid din partea primarului Astrid Fodor: „Echipa din Primărie a susținut această idee dar am fost combătuți foarte puternic. Ni s-a spus că noi trebuie să transformăm totul în share-space pentru că trăim în secolul în care omul trebuie să învețe să îi respecte pe ceilalți. Ni s-a tot spus să nu facem piste separate de bicicliști. O parte spune să le separăm, o parte spune să nu le separăm. Acum, ca administrație, ce decizie să luăm?”
„Sunt un susținător al oricărui fel de sport extrem, inclusiv dirt-bike, dar în Parcul Sub Arini este un pericol real. Nu știu câți dintre dvs. cunosc faptul că cei care și-au construit în Parcul Sub Arini câteva rampe de sărituri au făcut posibil un accident mortal acolo. Un tată a vrut să le arate copiilor cum sare el cu bicicleta peste un astfel de dâmb, venind de pe podul de lângă Bolta Rece. A sărit, a căzut, nu avea cască, s-a lovit cu capul și acolo a rămas, în fața copiilor lui”, a intervenit și Mihai Proca legat de aspectul siguranței. Acesta cere Primăriei să ia în calcul faptul că cei mai mulți dintre copiii ce vin în parc să se dea pe acele dâmburi, nu vor purta cască și nu vor fi profesioniști, ceea ce face din dirt-bikeul propus un element nesigur. „Există un dirt-park profesionist în spate la Hotelul Hilton, construit de profesioniști. Este încă întreținut, se poate acolo muta tot ce înseamnă infrastructura pentru pasionații de sărituri cu bicicletele”, a adăugat acesta.
Lipsește conceptul proiectului
„Până la urmă, care este conceptul care stă în baza acestei amenajări și cine sunt utilizatorii?”, a întrebat Andreea Tănase, arhitect specialist în regenerare urbană. „Pornind de la subiectul pistelor de biciclete, avem două abordări care fiecare are consecințele ei. Ne lipsește un concept și din această cauză nu știm cui e destinat să se adreseze parcul. Am văzut elemente punctuale în proiect. Toate pot să existe sau toate pot să dispară dar nu avem acele argumente care să ne convingă de faptul că soluția care se propune are o logică și putem să ne aliniem și să o susținem. Dacă le analizăm punctual, pentru toate avem argumente și pro și contra”, a adăugat aceasta.
Cel mai vehement cu privire la lipsa unui concept al proiectului a fost arhitectul Cristian Șandru, președintele filialei Sibiu-Vâlcea a Ordinului Arhitecților. Printr-o intervenție tranșantă, acesta a atras atenția că proiectul prezentat ar fi trebuit să ajute municipalitatea să stabilească ce face mai departe, pe baza unor argumente. Argumente pe care nu le găsește ca urmare a prezentării proiectului: „Nu am înțeles deloc ce și-a propus proiectantul, care este ideea proiectului, ce a vrut să obțină, ce a urmărit în timpul proiectării, de ce a ales aceste locuri pentru belvedere, pentru amfiteatru, pentru iaz. Din câte înțeleg, toate pot fi sau nu pot fi. Mi se pare că nici voi (proiectanții) nu sunteți convinși de proiect, nu știu cum ați putea să ne convingeți pe noi”, a concluzionat acesta.
Arhitecta Alina Popescu, masterand în urbanism și amenajarea teritoriului, atrage atenție asupra faptului că din proiect lipsește partea de analiză a modului în care parcul este folosit. Sibienii folosesc parcul în mișcare, pe când proiectul propune multe elemente statice ce nu sunt corelate cu modul de folosință actual al parcului. „Mă așteptam să văd niște fluxuri de circulație, cum se intersectează ele, iar aceste fluxuri să susțină amplasamentele propuse în locurile propuse. Lipsește conceptul. Sunt atâtea moduri în care parcul este acum folosit încât mi se pare păcat să ne rezumăm la o belvedere și un labirint nou create”, a spus ea.
Urbanista Alina Mureșan-Iuga spune că proiectul nu are un concept clar pentru că abordarea a fost concentrată doar pe interiorul parcului, pe când ar fi trebuit să fie făcut și în legătură cu teritoriul învecinat. Aceasta a propus ca fiind foarte importantă realizarea unei analize a vecinătăților și activităților desfășurate în jurul parcului deoarece acestea au efect și în interiorul lui. „Discutăm de investiții majore care se fac în parc și lângă parc, discutăm de fluxuri de oameni care ajung în parc în anumite momente. Cred că este foarte important de analizat și partea de trafic și accesibilitate”. Ca exemplu, aceasta a dat podul Avrig în relația cu iazul propus prin proiect. „Podul are un trafic intens, cu camioane în tranzit, există și o poluare foarte mare, noxe și poluare fonică. Iar iazul este propus ca loc de relaxare, fix lângă acest pod. Trebuie gândită o relație între ceea ce se întâmplă și ceea ce se propune. Vă recomand să faceți o analiză a existentului pentru că toate aceste analize și concluzii vă ajută să ajungeți la conceptul de care are nevoie proiectul”.
Arhitectul Alexandru Găvozdea a cerut și el o mai bună explicare a zonelor din parc care sunt umbrite și a celor însorite precum și felul în care ele sunt folosite de oameni, tocmai pentru a înțelege logica propunerilor din proiect. Un element necesar ar fi, în opinia președintelui OAR, și detalierea vegetației care susține cele două tipuri de spații umbrite/neumbrite, se arată în comunicatul AIOS.