O familie din Ucraina a trăit adevărat clipe de coșmar. Mama copilului ucis de soldații ruși, chiar sub ochii ei, a povestit cum militarii din Rusia s-au prefăcut că îi lasă să plece și chiar le-au făcut cu mâna. La doar câteva secunde, rușii au deschis focul aspura mașinii în care se aflau.
„Și-au luat la revedere de la noi”: O femeie din Ucraina își amintește cum soldații ruși i-au omorât fiul.
-„Bună, micuțul meu, comoara mea. În poză este exact la fel ca în ultimele minute din viața lui.”
Când a început războiul, Inna și cei doi fii ai săi au părăsit Kievul și au mers în satul Peremoha. Spre o zonă sigură, departe de război, a presupus ea. Dar după câteva zile, trupele ruse au ocupat satul. Familia s-a ascuns la subsol și în fiecare zi Inna auzea noi povești despre civilii care sunt omorâți în sat, relatează Digi24.
-„Aici era o pivniță. Rușii au adus câțiva săteni și i-au aruncat peste tot ce era acolo – un magazin și altele. Sunt multe gropi comune (morminte) în Peremoha.”
-„Eram toți foarte speriați. Am auzit că oamenii plecau din sat. Am încercat și noi să plecăm în pace.
Echipamentul militar al Rusiei era pe drumul principal și nu existau coridoare de evacuare.
Inna spune că rușii au pus condiții: Li s-a spus să plece din sat pe un drum de pământ. Doar șoferii puteau rămâne în mașini, iar pasagerii erau nevoiți să meargă pe lângă vehicule.
-„La ultimul punct de control ne-au dat voie să traversăm autostrada. Soldații ruși ne-au făcut cu mâna, și-au luat la revedere din tancurile și blindatele lor. Cu toate acțiunile și semnalele lor, ne-au urat o călătorie plăcută.”
Au mers pe câmp și au decis să se urce în mașinile lor să își continuie drumul.
Inna și fiul ei cel mic au mers într-o mașină, fiul cel mare, Yelisey, în alta.
-„Ni se părea că pământul înghețat bate în roți. Dar apoi am văzut, dintr-o parte, o rachetă zburătoare uriașă. Am deschis ușile mașinii noastre și am căzut la pământ. M-am târât pe pământ și mi-am tras fiul de 3 ani de glugă.”
Rușii nu au explicat de ce au tras și au omorât șapte persoane, inclusiv pe Yelisey. Supraviețuitorii s-au întors în sat, iar Yelisey a fost îngropat într-o grădină.
Inna a păstrat căciula găurită de gloanțe a fiului ei și tricoul pătat de sânge ca amintire.
Când forțele ucrainene au eliberat satul, Yelisey a fost din nou îngropat într-un cimitir din Brovary, în apropiere de Kiev.
-„Ești aici cu noi, ești aici cu noi, știu. Știu că ești cu mine, micul meu iepuraș.”
