Ansamblul „Junii Sibiului” a fost primul ansamblu folcloric profesionist din România, fiind înființat, în anul 1944, de cunoscutul coregraf sibian Ioan Macrea. După moartea sa, Silvia, fiica cea mică a familiei Macrea, a preluat conducerea și a dus mai departe tradiția. Pe când se afla pe patul de spital, la reanimare, în comă, aceasta i-a făcut o promisiune tatălui ei. Silvia Macrea, managerul ansamblului „Cindrelul – Junii Sibiului” a povestit, emoționată, la „Podcastu’ lui Pope”, ce anume i-a promis „prietenului” ei cel mai bun.
Silvia Macrea, managerul de la Junii Sibiului, își aduce aminte ultimele clipe petrecute alături de tatăl ei, coregraful Ioan Macrea, pe care îl numește „cel mai bun prieten”. Atunci când el s-a îmbolnăvit, a fost cuprinsă de o tristețe covârșitoare, însă a crezut până în ultima clipă că el își va reveni.
„În data de 2 mai, tatăl meu a căzut într-o comă în urma unui accident vascular. A stat în comă peste 8 săptămâni. Eu am suferit foarte mult pentru că tata era prietenul meu cel mai bun. Tot ce voiam să ascund de mama, vorbeam cu tata. Fiind și membră a Ansamblului Ceata Junilor și plecând în turnee cu tata, aveam o prietenie aparte, aveam o altfel de relație. Am fumat prima oară la 20 și ceva de ani, o țigară, și nu m-am ascuns de tata, dar de mama ne era frică amândurora, să nu mă vadă. Am învățat foarte multe de la el și cumva era prietenul meu pe care eu îl pierdeam”, a povestit Silvia Macrea la „Podcastu’ lui Pope”.
Silvia Macrea spune că a studiat Dreptul și multă vreme a sperat va profesa în domeniu. Dar, pe când tatăl ei se afla pe patul de moarte, i-a făcut o promisiune pe care i-a fost imposibil să nu o respecte. Astăzi, datorită vorbelor pe care i le-a șoptit atunci, duce tradiția familiei mai departe.
„În data de 19 iunie, în reanimare, m-am dus să-l văd pe tata. Țin minte că a doua zi trebuia să merg să-mi aleg roba pentru absolvire și cumva tata nu a reacționat nicicum. În ziua aceea, l-am strâns de mână și i-am spus <<tată, dacă mă auzi, strânge-mă de mână>> și efectiv m-a strâns de două ori. I-am spus <<te rog din sufletul meu, fă-te bine>>. În reanimare, pe patul de moarte, i-am făcut o promisiune, <<dacă te faci bine și dacă mă auzi, îți promit că termin facultatea, îmi pun diploma în cui și o să te ajut, o să fiu numai cu tine, o să te ajut în povestea asta frumoasă pe care ai început-o, o s-o duc mai departe și te ajut, dar te rog fă-te bine. Și în scaun cu rotile te plimb, și te ajut, și o să fac mai departe ceea ce ți-ai dorit tu, să duc mai departe tradiția familiei>>. Asta a fost undeva la ora 16:00 și nu este o poveste, e o realitate. La ora 17:00, a mers sora mea să-l vadă și i-am spus că m-a strâns de mână, a strâns-o și pe sora mea. În momentul în care i-am spus că o să-l ajut, lui i-au curs lacrimile. Eu, foarte încântată, m-am dus la asistente și le-am întrebat dacă nu e acolo domnul doctor Tănase să-i spun că tata se face bine. Dar el la ora 17:00 a decedat după ce l-a văzut și sora mea. Toate visurile mele sau poveștile pe care le doream în viața mea s-au irosit și s-au schimbat. Oricum, nu mai aveam ce face. Pe lângă că am promis, tatăl meu nu mai era. Nu puteam să las baltă tot ceea ce a încercat de fapt un iubitor de dans din Gura Râului, un om simplu. A reușit cu ambiție să înființeze prima formație de dansuri din România în 1944. Dacă eu am crescut în spiritul acesta și i-am făcut promisiunea, s-a schimbat totul. Astăzi, în calitate de manager, pe mine mă ajută foarte mult facultatea de Drept pe care am terminat-o, dar n-am profesat nici măcar o secundă”, a mărturisit Silvia Macrea, managerul Ansamblului „Cindrelul – Junii Sibiului”.
Episodul cu numărul 10 din „Podcastu’ lui Pope” poate fi urmărit integral și pe pagina de Facebook Ora de Sibiu:
