”Fă așa, cum zic eu, că eu știu mai bine!”, ”De ce plângi, nu e un motiv de plâns”, ”Ia vezi-ți tu de învățat și lasă prostiile!”, ”Nu am timp acum, îmi spui mai târziu”…Sunt replici pe care le știți foarte bine, nu-i așa? Le-am auzit din păcate la părinții și bunicii noștri. Le mai spunem și noi copiilor. Dar ar trebui să încetăm. Să încetăm să îi judecăm, să îi amenințăm și să le ignorăm emoțiile. Pentru că asta duce, din păcate, din ce în ce mai des, la tineri cu dependențe de alcool și droguri, depresii și tentative de suicid. Tot mai mulți adolescenți cu astfel de probleme apelează la ajutorul preoților atunci când simt că nu sunt ascultați în familie. Iar poveștile pe care le duc sunt mult prea grele pentru niște copii cu suflete distruse.
Cătălin Dumitrean este unul din preoții sibieni care este foarte apropiat de tineri și adolescenți. Poate acesta este unul din harurile sale. Și poate că datorită acestui lucru la el apelează tinerii care au probleme de viață pe care nu știu cum să le rezolve sau nu sunt ajutați să o facă. Găsesc alinare în cuvântul duhovnicesc și mulți dintre ei și-au schimbat viața după întâlnirile cu preotul Dumitrean. Poveștile tinerilor sunt însă extrem de dureroase și mai toate pleacă din copilărie, din lipsa de comunicare cu părinții.
”Sunt ca un tată la care se plâng enoriașii. Vin oameni cu probleme, îndeosebi probleme de sănătate, dar în ultimul timp vin tot mai mulți tineri, adolescenți chiar. Îmi cer sfatul în probleme de viață, sunt tineri în depresie. Eu vorbesc cu ei, încerc să văd de unde vin problemele, ajungem la discuții despre copilărie. Nu exclud discuțiile cu un psiholog, mereu îi îndemn să facă asta, și chiar să vadă și un psihiatru. Le explic beneficiile acestor întâlniri, și mulți le înțeleg și îmi urmează sfatul”, spune preotul Cătălin Dumitrean.
”M-a oprit pe stradă că vrea să se sinucidă”
Dorința de a-și pune capăt zilelor este ultimul pas și cel mai grav al depresiei. Acolo ajung mulți tineri, și din păcate, unii reușesc. Dar, atâta timp cât realizează că ceva nu este în ordine cu ei și cer ajutor, lucrurile se pot îmbunătăți. Asta s-a întâmplat cu un sibian de aproximativ 30 de ani. Faptul că a cerut ajutor i-a dat speranță. ”M-a văzut îmbrăcat în preot și m-a oprit pe stradă. M-a întrebat dacă am câteva minute să stau de vorbă cu el, pentru că are gânduri de sinucidere. M-am oprit și am discutat. Mi-a spus că provine dintr-o familie bună, că banii nu sunt o problemă, era frumos îmbrăcat, se vedea că are o situație materială bună. Aparent nu ar fi avut motive de tristețe sau nemulțumire. Dar, vorbind cu el am aflat că problemele au plecat demult, din familie. Având o situație bună a fost și răsfățat, iar în timp și-a pierdut motivația, nu vedea niciun scop în nimic, nu avea vocație sau ceva pentru care să lupte. Nu avea stimă de sine. Am vorbit, dar cum am spus, l-am îndrumat și către un psiholog și psihiatru care să îl ajute. I-am explicat de ce suicidul nu este o soluție și cred că a înțeles”, povestește preotul.
”Stabilise ziua în care să se sinucidă”
Părintele Dumitrean a mai avut parte de o astfel de experiență, din păcate, una din multele. ”Chiar în fața Bisericii de pe strada Dealului, unde slujesc, era o tânără, adolescentă, care plângea. M-am apropiat de ea și am întrebat-o dacă o pot ajuta. Inițial am crezut că se despărțise de iubit. Dar, și-a descărcat sufletul în fața mea. Mi-a spus că părinții ei divorțau, iar ea suferea foarte tare. Nu a vorbit cu ei despre asta, dar ținea un jurnal în care scria totul. Se gândea la sinucidere, chiar stabilise ziua pentru asta. Am vorbit cu ea, am sfătuit-o, iar acum este bine. A făcut și ședințe cu psihologul, au ajutat-o. La rândul ei, a adus la mine cred vreo 20 de tineri, prieteni, cam cu aceleași probleme, consum de droguri, se automutilau. I-am ajutat pe toți, dar cel mai important i-am ascultat”, spune Cătălin Dumitrean.
I-a ascultat- aceasta este cheia. Părintele Dumitrean spune că în toate aceste cazuri în care adolescenții ajung într-un impas, comunicarea cu părinții sau felul în care sunt tratați au fost problemele inițiale. ”Tinerii de azi sunt altfel decât a fost noi. Trebuie ascultați, înțeleși, iar părinții exact asta nu fac. Le impun lucruri, inclusiv în privința carierei. Tinerii fiind la o vârstă dificilă se închid în ei, rup comunicarea cu părinții, astfel îi pedepsesc, cred ei, și se ajunge în situații limită. De exemplu, părinții unui tânăr voiau să devină avocat, el hair stylist. I-am luat pe toți trei, am discutat cu ei, le-am explicat, iar acum băiatul este un hair stylist premiat și are propriul salon. Trebuia doar ascultat”, spune preotul Dumitrean.
Adicții de la 10 ani
Trist este faptul că tot mai muți tineri ajung să își construiască o lume paralelă în alcool și droguri. ”Dacă acum câțiva ani venea un tânăr cu probleme cu alcoolul o dată la câteva luni, acum, din păcate, vin cu zecile. Și de la vârste foarte mici, 10-12-13 ani. La fel, copii neînțeleși, care caută în alte părți acceptarea și înțelegerea. Unul din cele mai grele cazuri, dacă pot să îi spun așa, a fost al unui băiat extrem de inteligent. După ce ne-am împrietenit vorbeam despre filozofie, astronomie, este foarte inteligent și citit. Dar, făcea parte dintr-o bandă care dădea spargeri. Nu avea nevoie de ceva, ci doar așa, de distracție. La început nu i-am dat niciun sfat, ci doar l-am ascultat și am povestit despre orice a dorit. Acum e bine, are familia lui și a devenit colaboratorul meu. La un moment dat mi-a condus mașina pe care tocmai o cumpărasem cu credit, a derapat pe gheață și mașina s-a făcut praf. A fost un moment cheie și felul în care am reacționat. Nu i-am spus decât că alte fiare găsim, e important că el e bine și nu am nicio pretenție. A fost uimit că există bunătate, și mai ales că a fost tratat așa, și cu înțelegere. Asta le lipsește tinerilor”, spune părintele Dumitrean.
”Următorii ani vor fi dramatici„
Psihologul Eduard Puiu întărește ceea ce a spus și subliniat părintele Cătălin Dumitrean: relația copiilor cu părinții este decisivă în dezvoltarea lor. Dar, apare încă un element care contribuie la diferitele adicții ale tinerilor și la depresia în care se adâncesc tot mai mulți. „Dacă ne referim la copiii de 12- 14 ani, problemele pleacă de la familii destrămate sau în care există abuzuri de orice fel. Și tot acum începe dependența față de calculator, iar de aici depresiile și inadaptarea socială. Calculatorul, mediul online aduc o avalanșă de emoții pe care copilul nu le regăsește în mediul natural și devine nesatisfăcut, nefericit. Atunci când copilul găsește în virtual un furnizor de plăcere, pasul până la adicție e mic. Au parte astfel de o viață paralelă, în sensul în care emoțiile oferite de spațiul virtual sunt intense și primite pe loc, în timp ce în viața reală nu se întâmplă așa. Iar de aici se nasc frustrările pe care și le îngroapă în consum de substanțe interzise. Următorii ani pentru consumatorii de calculator vor fi dramatici, pentru că lipsa de codificare a emoțiilor în spațiul extern va duce la o stare de depresie profundă caracterizată de tentativa de suicid sau chiar suicid”, explică psihologul Eduard Puiu.
”Părinții trebuie să renunțe la textele tabu„
În ceea ce privește comunicarea tinerilor cu părinții, psihologul spune că ”S-a creat o prăpastie din cauza viziunii diferite asupra vieții. Părinții și-au păstrat viziunile de odinioară, iar copiii au îmbrățișat tentațiile epocii moderne. Copiii se simt neînțeleși, respinși, invalidați de parentingul acesta care pune etichete, induce idei absolutiste de principiul eu știu mai bine, duce comunicarea spre zero. Și așa copiii găsesc refugiul în aceste substanțe care devin numitorul lor comun.
Părinții trebuie să renunțe o dată pentru totdeauna la educația asta prin texte tabu: Îți spun eu, nu o să poți, nu o să…Educația eficientă se face prin întrebări, care are mai multe valențe. Implici copilul în procesul de gândire, el trebuie să răspundă, în momentul în care folosești tehnica întrebărilor el singur își dă seama de lucruri, pentru că tu te transformi în pseudo psiholog și îl ajuți să conștientizeze. Că dacă tu știi tot și îi spui cum e mai bine pentru el, nu o să audă decât o gălăgie. Asta fac 9 părinți din 10- nu îi ascultă, nu le aud neajunsurile, frustrările”, spune psihologul Eduard Puiu.