Horia Fedorca este un actor tânăr sibian, recunoscut pentru rolurile pe care le-a avut în diferite spectacole precum „Călătoriile lui Gulliver”, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, „Povestea prințesei deocheate”, „De cealaltă parte a lumii” și multe altele. A terminat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, profil licență – Artele spectacolului, secția: Actorie.
Tânărul actor povestește că nu a fost un vis să dea la UNATC, un vis a fost să devină actor. Decizia de a merge la București, de a se înscrie la facultate acolo, a luat-o cu mult înaintea terminării liceului, undeva prin clasa a 10-a. Era înscris la Școala Populară de Arte din Satu Mare, unde urma cursuri de actorie, de 4 ani la timpul respectiv, cu Carol Erdos, actor al Teatrului de Nord Satu Mare, fiind persoana care l-a împins spre această universitate, el fiind la rândul lui un absolvent al aceleași universități. Horia ține să îi mulțumească pe aceasta cale pentru tot ce a făcut pentru el.
Roluri „mari” sau roluri „mici” ?
Horia consideră că nu există roluri importante sau mai puțin importante, pentru sine toate rolurile pe care le joacă, fie ele “mici” sau “mari”, trebuie tratate cu aceeași seriozitate si cu aceeași implicare.
„Primul meu rol important a fost primul rol pe care l-am jucat vreodată, ca actor amator, acum vreo 15 ani la Școala de Arte din Satu Mare sub îndrumarea mai sus menționatului Carol Erdos, un rol dintr-o piesă scrisă de el atunci, pentru noi, elevii lui. Acel rol a pus una dintre primele cărămizi la încrederea pe care o am azi in mine, deci este important. Știu că am spus de multe ori “important” până acum, dar e important să apreciem lucrurile importante din viața noastră pe care cu toții ne-o considerăm importantă”, spune Horia.
Calitățile „simple” ale unui actor – vânate de angajatori
Din punctual său de vedere, calitățile unui actor sunt foarte simple, acesta spune că nu contează absolut deloc cum este actorul/ actrița și ce face în viața personală și ce fel de calități si defecte are acolo. Actorul evidențiază faptul importantă este performanța actorilor pe scenă sau pe platoul de filmare. Le numește “simple” calitățile unui actor pentru că nu sunt diferite si cu nimic mai speciale decât ale celorlalți oameni care practică oricare altă meserie în afară de aceasta. Două dintre ele, pe care crede că le așteaptă orice angajator sau partener de afaceri sau colaborator, sunt seriozitatea si disponibilitatea.
Momentele de cumpănă în carieră
Tânărul vorbește cu modestie despre cariera sa, spunând că acest cuvânt este mult pentru experiența pe care a acumulat-o până acum. „Nu știu dacă pot să numesc “carieră” ce am eu până acum, dar haideți să o numim așa. Parcă mă simt mai important numind-o astfel și e bine pentru un actor să primească atenție și să se simtă important și să, și să… și așa mai departe. Glumesc! Nu în totalitate!”, spune actorul.
Actorul spune că nu a avut momente de cumpănă în carieră deoarece nu a avut timp pentru asta pentru ca abia a început, dar ca student, ca orice student la actorie, s-a întrebat în repetate rânduri dacă meseria asta este pentru el și dacă a ales bine ce a ales. Se întreba uneori dacă nu cumva este un impostor și că nu are ce căuta, în fond, în acest mediu, dar acum crede și îi place să creadă că acestea au fost doar niște gânduri parazitare într-o perioadă dificilă și că locul său nu este altul decât în această breaslă.
Pilda din studenție – o lecție de viață
Actorul ne-a povestit o pildă pe care a primit-o de la unul dintre profesorii săi preferați, Radu Gabriel, și pe care o consider o experiență frumoasă din trecutul său. „ Eram student si eram într-unul dintre momentele acelea de cumpănă, in care nu izbuteam să joc un monolog așa cum aș fi vrut. Eu am încercat toate variantele posibile, sau cel puțin așa credeam eu in acel moment, si voiam sa renunț la el pe motiv ca nu sunt in stare sa-l fac si mă cam dovedește textul. Si atunci, vine profu’ și îmi spune: – Mă, tu nu vrei să încerci si altfel? – Am tot încercat domn profesor da’ nu-mi iese nicicum! – Nu, mă, Horică! Altfel! Să-l faci altfel fata de cum l-ai gândit pana acum. – Cum adică, domn profesor? Nu pot, nu-mi iese… – Fii atent sa îți zic ceva. Mă! Dacă nu îți găsești cheile de la casă si ai ușa încuiată si trebuie sa ieși, ai nevoie de chei ca sa descui, da? – Da! – Așa! Locul lor sa zicem ca e pe birou. Te duci sa le iei de acolo si nu sunt acolo. Tu ce faci când nu le găsești acolo? Te gândești ca ar fi putut sa cada langa birou, nu? Îți zic eu că da! Logic, pasul următor, este sa te uiți sub birou, pe langa birou, in spatele biroului, nu? – Da! – Bun! Si daca nu sunt acolo cheile si nu sunt pierdute pe acolo ce faci? Renunți? Nu mai ieși niciodată din casa sau le mai cauți si in alta parte? – Le mai caut! – Bun! Atunci pune mâna si mai caută variante si pentru monolog ca poate nu ai căutat unde si cât trebuia! Si monologul acela la care lucram atunci este unul dintre acelea pe care le-am folosit la concursul de angajare de la TNRS. Deci, cred ca am reușit sa găsesc cheia pana la urmă”, povestește actorul.
Sibiul – motiv de inspirație pentru artiști
Totodată, Horia vorbește despre Sibiu un oraș despre care nu poate spune că este locul plin de oportunități, nefiind aceasta o calitate a acestui oraș, dar consider că Sibiul are alte calități: „Este un oraș in care poți sa te dezvolți artistic foarte armonios. Este un oraș cu multă liniște, cu foarte multe locuri pe care le poți admira, cu niște împrejurimi mai mult decât frumoase, uneori simțindu-l chiar demn de a fi motiv de inspirație”.