Ficatul Gras non-alcoolic (FGNA) este una dintre cele mai frecvente cauze de afectare hepatică cronică, iar incidența acestei patologii este în creștere semnificativă. Boala Ficatului Gras NON-ALCOOLIC (BFGNA) este împărțită în două categorii: tipul I – Ficatul gras non-alcoolic(FGNA), tipul II – Steatohepatita non-alcoolică(NASH).
Steatohepatita non-alcoolică(NASH) este caracterizată printr-un risc crescut de morbiditate și mortalitate hepatică deoarece în timp, poate dezvolta fibroza hepatică severă, ciroză și carcinom hepatocelular, dar și complicații sistemice precum ar fi: boli cardiovasculare si complicațiile acestora.
Pacienții ce pot dezvolta complicații,sunt doar pacienții la care sunt prezente modificări biologice in speță niveluri ridicate ale transaminazelor serice și cei ce prezintă fibroză avansată. Deoarece semnele de alarmă sunt reprezentate de nivelrile ridicate ale transaminazelor serice și a gradului de fibroză hepatică, scopul principal al medicului gastroenterolog si hepatolog este acela de a descoperii la timp această afecțiune și de a face diferența dintre NASH și steatoza hepatică simplă.
Având în vedere existența unui număr mare de pacienți cu risc ridicat, cu afecțiuni cronice (Diabet Zaharat tip 2, supraponderali, obezitate, Hipertensiune Arterială, dislipidemici) ce au posibilitatea de a dezvolta această patologie, este necesar ca să existe mijloace fezabile de a stratifica riscurile la pacienții cu aceste patologii.
Până nu de mult “”GOLD STANDARDUL” pentru diagnosticul acestei afecțiuni a fost biopsia hepatică, ea fiind înlocuita în prezent de metode noninvazive de evaluarea si de stadializare a severității bolii.
Astfel, în ultimii ani au apărut alternative noninvazive care permit cuantificarea gradului de steatoza și de fibroză hepatică. Ca metode de cuantificare a steatozei hepatice cel mai utilizată în practica clinică este ecografia abdominală.
De ce este bine să facem o ecografie abdominală?
Este principala modalitate de diagnosticare a FGNA și este cea mai utilizată tehnică la nivel mondial atât prin disponibilitate, cât și prin caracteristici, fiind neinvazivă și neiradiată. Parenchimul hepatic normal are ecostructură omogenă asemănătoare cu cea a rinichiului și a splinei. Caracteristicile tipice de steatoză la ultrasonografie sunt hiperecogenitatea in comparație cu parenchimul renal drept și atenuarea posterioara. Astfel gradul steatozei se poate încadra în steatoză ușoară, medie și severă. Pe lângă evaluare gradului de încărcare grasă ecografic se pot decela si alte modificări localizate la nivelul abdomenului în timpul aceleiași ședințe de examinare.
Alături de ecografie abdominală mai regăsim și alte metode de stadializare și cuantificare a stetozei hepatice dintre care amintim de Elastografia hepatică, bio-markeri serici cât și de Rezonanța Magnetică Nucleara(RMN).
Evoluția acestei patologii depinde foarte mult de stadiul în care este descoperită, de patologiile asociate cât și de regimul si stilul de viață. În general cu evoluție bună dacă patologia este descoperită la timp, dar cu complicații majore dacă este descoperită tardiv. Deoarece această patologie este fără simptome este recomandat ca o dată pe an sa fie efectuată o evaluare completă biologică cât și imagistică prin ecografie abdominală
Dr. Silviu Nistorescu
Medic specialist Gastroenterolog