Un grup de vulcani de gheaţă sub forma unor cupole, care nu seamănă cu nicio altă formaţiune cunoscută din sistemul nostru solar şi care ar putea fi încă activi, au fost identificaţi pe Pluto cu ajutorul datelor colectate de sonda spaţială New Horizons a NASA, o dovadă că această planetă îndepărtată şi îngheţată este mai dinamică decât se credea până în prezent.
Oamenii de ştiinţă au precizat marţi că aceşti criovulcani – în număr de 10 sau mai mulţi – au înălţimi cuprinse între un kilometru şi şapte kilometri. Spre deosebire de vulcanii de pe Terra care expulzează gaze şi rocă topită, criovulcanii de pe planeta pitică expulzează cantităţi mari de gheaţă – aparent apă îngheţată şi nu un alt material îngheţat – care ar avea consistenţa unei paste de dinţi, au precizat cercetătorii, transmite Digi24.
Formaţiuni de pe planeta pitică Ceres din centura de asteroizi, lunile lui Saturn, Enceladus şi Titan, luna lui Jupiter, Europa, şi luna lui Neptun, Triton, au fost de asemenea etichetate ca fiind criovulcani. Însă sunt diferiţi de cei de pe Pluto, au precizat cercetătorii, din cauza condiţiilor diferite de la suprafaţă cum ar fi temperatura şi presiunea atmosferică, precum şi amestecul diferit de materiale îngheţate, scrie Reuters. ”Descoperirea acestor trăsături indică faptul că Pluto este mai activ sau mai însufleţit din punct de vedere geologic decât se credea anterior”, a spus cercetătoarea Kelsi Singer, din cadrul Southwest Research Institute, Boulder, Colorado, autoarea principală a studiului publicat în revista Nature Communications. ”Combinaţia acestor trăsături fiind recentă din punct de vedere geologic, acoperind o suprafaţă vastă şi fiind cel mai probabil alcătuită din apă îngheţată este surpinzătoare întrucât necesită o cantitate mai mare de căldură internă decât credeam că Pluto ar avea în acest stagiu al istoriei”, a adăugat Singer.
Pluto, care este mai mică decât satelitul natural al Terrei şi are un diametru de circa 2.380 de kilometri, orbitează la o distanţă de 5,8 miliarde de kilometri distanţă de Soare, aproximativ de 40 de ori mai departe decât orbita Terrei. Pe suprafaţa sa se află câmpii, munţi, cratere şi văi.
Imaginile şi datele analizate în noul studiu, obţinute în 2015 de New Horizons, au validat ipoteze anterioare despre criovulcanismul de pe Pluto.
Studiul a descoperit nu doar dovezi ample ale criovulcanismului, dar şi că este un fenomen îndelungat, nu un episod singular, a precizat Alan Stern, cercetător în cadrul Southwest Research Institute, principalul investigator New Horizons şi coautor al studiului.
”Cel mai fascinant la Pluto este complexitatea sa – la fel de complex precum Terra şi Marte, în ciuda dimensiunilor mici şi a distanţei mari faţă de Soare”, a spus Stern, citat de Agerpres. ”A fost o surpriză reală provenită în urma survolului New Horizons, iar noile date despre criovulcanism scot în evidenţă din nou acest lucru într-un fel spectaculos”.
Cercetătorii au analizat o regiune situată la sud-vest de Sputnik Planitia, un bazin de mari dimensiuni, sub formă de inimă, acoperit cu gheaţă din azot. Au fost descoperite cupole de mari dimensiuni pe o suprafaţă de 30-100 de kilometri, care câteodată se combină pentru a forma structuri cu forme complexe.
O formaţiune care poartă denumirea Wright Mons, una dintre cele mai înalte, s-ar fi format în urma fuzionării mai multor cupole vulcanice, producând o formă care nu seamănă cu niciun vulcan de pe Terra. Deşi forma diferă, este similară ca dimensiuni cu vulcanul Mauna Loa, din Hawaii.
Asemenea Terrei şi altor planete din sistemul nostru solar, Pluto s-a format în urmă cu circa 4,5 miliarde de ani în urmă. Pe baza absenţei unor cratere de impact care s-ar acumula în mod normal de-a lungul timpului, se pare că criovulcanii sunt aparent recenţi – formaţi în ultimele câteva sute de milioane de ani.
”E puţin pe scara timpului geologic. Întrucât aproape că nu există deloc cratere de impact, este posibil ca aceste procese să fie active chiar şi în prezent”, a spus Singer.
Pe Pluto există multe fenomene geologice active, printre care gheţari de azot plutitori şi un ciclu pe parcursul căruia azotul îngheţat se transformă în vapori pe timpul zilei şi se condensează înapoi în gheaţă noaptea – un proces care transformă în mod constant suprafaţa planetei.
”Pluto este o minune geologică”, a spus Singer. ”Multe regiuni de pe Pluto sunt complet diferite una faţă de cealaltă. Dacă ai avea câteva piese de puzzle din Pluto nu ai putea să-ţi dai seama cum arată celelalte regiuni”.