Diana Găvozdea este o iubitoare de animale venită în Cluj-Napoca din Sibiu pentru studii superioare. A înființat Asociația Centru Comunitar Animalele Contează când avea 17 ani și doar visa să ajungă la Facultatea de Medicină Veterinară din oraș. În prezent, are 22 de ani și este în anul IV, având experiență în ajutorarea animalelor străzii pe care le salvează. Susținerea primită când era în liceu i-a schimbat viața, astfel că acum își trăiește visul, iar povestea sa nu se oprește aici.
„Asociația a fost înființată în 2018, având scopul inițial de a oferi îngrijiri medicale veterinare animalelor în nevoie. S-a născut dintr-un vis personal din copilărie concretizat în clasa 12-a.
Colegii se concentrau pe Bacalaureat, iar eu mă plimbam dintr-o instituție publică în alta pentru a obține actele necesare, demersul înființării unui ONG în România fiind destul de greoi”, precizează aceasta pentru Cluj24.
A intrat într-un cabinet veterinar și i-a cerut medicului să se implice
Povestea mai interesantă este, de fapt, despre felul în care a luat naștere asociația.
„Fără să am o temelie solidă, o echipă prestabilită sau pile, ci doar visul de a salva animalele, am intrat în cabinetul medicului veterinar și i-am cerut ajutorul.
Ea a fost impresionată de inițiativa mea ușor puerilă, a văzut în mine un potențial și mi-a oferit încrederea. Astfel, am devenit o echipă și mă simt flatată pentru că este unul dintre cei mai buni medici veterinari din câți am întâlnit.
Tatiana Blajan-Galkina, pe numele său, are o experiență de 24 ani în domeniu. A terminat Academia de Stat de Medicină Veterinară și Biotehnologie din Moscova – MBA M.I. Skryabin”, povestește fata.
Tatiana este, totodată, vicepreședintele asociației.
De ce contează animalele
Principalul obiectiv al ONG-ului este bunăstarea animalelor.
„Membrii asociației s-au adunat cu scopul protejării necuvântătoarelor, acțiune concretizată prin: dezvoltarea relației om-animal, elaborarea unor strategii și campanii de combatere a relelor tratamente aplicate acestora, educarea populației prin organizarea de conferințe și cursuri care să ajute la conștientizarea problemelor existente la ora actuală, dezvoltarea unor planuri pentru schimbarea legislației acolo unde este cazul, asigurarea unor servicii de îngrijire, adăpost și reabilitare socială pentru animalele aflate în nevoie”, punctează studenta, legat de eforturile depuse până acum.
Pe lângă salvarea, adăpostirea și oferirea serviciilor medicale veterinare, vrea să promoveze importanța animalelor în viața omului.
„Viața nu este perfectă, există diferite greutăți cu care ne confruntăm de-a lungul timpului. Animăluțele pot veni în ajutorul persoanelor cu dizabilități sau a celor cu diverse probleme”, adaugă Diana.
Ea consideră că o vizită periodică la un adăpost de animale sau implicarea în activități caritabile pentru acestea ar putea să le schimbe viața oamenilor aflați într-o perioadă incertă, dificilă sau care suferă de anxietate ori depresie.
Meseria este o aventură
Pentru Diana, una dintre cele mai deosebite plăceri este faptul că poate ajuta.
La un moment dat, în 2021, a desfășurat o activitate alături de cei de la HeRo Bears Camp și în parteneriat cu Asociația Română de Hemofilie.
„Practic, Olaf, cățelul adorabil din imagine, s-a asigurat că toată lumea se simte bine și în siguranță în timpul unei activități de tip kayaking, el fiind pregătit să ofere prim-ajutor în caz de înec.
Ar fi impropriu spus că îmi ocup timpul cu salvarea animalelor fiindcă este o plăcere, o aventură, face parte din viața mea de zi cu zi”, precizează fata, referitor la visul său devenit realitate.
Cel mai mare coșmar al unui iubitor de animale
În opinia sa, gradul de civilizație al unei populații este direct proporțional cu modul în care oamenii tratează animalele.
„Cei care nu aspiră spre schimbare, persoanele care rămân reci și indiferente față de animalele îndurerate reprezintă cel mai mare obstacol. Să nu uităm că cine poate face rău unui animal, cu siguranță poate răni și un om”, explică tânăra.
Odată a fost amenințată de un stăpân care i-a zis că dacă nu îi tratează câinele, îl aruncă în Someș.
„Drept concluzie, cel mai mare obstacol rămâne omul”, susține Diana.
Facultatea este o altă provocare pentru ea, dar muncește din greu pentru visul ei.
„Sunt 6 ani plini cu discipline dificile, nopți nedormite și alte probleme suprapuse”, completează fata.
Cum se lucrează la Animalele Contează
Activitatea voluntarilor diferă în funcție de mai mulți factori, astfel că nu există un loc anume unde se petrece totul.
„Depinde de animalele aflate în nevoie, de disponibilitatea fosterilor și de unde ne aflăm eu și voluntarii”, notează Diana.
Activitățile sunt diverse, de la campanii de sterilizare până la hrănirea benevolă a animalelor străzii.
„În cadrul gărzilor pe care le efectuez periodic pentru practică, oamenii vin la Spitalul de Urgență din cadrul FMV cu diverse animăluțe. Ele sunt preluate de doctori, însă majoritatea ajung într-o stare critică, ceea ce înseamnă un tratament viguros și costisitor pe care multe persoane adesea nu și le asumă sau nu și le permit.
Aici intervine Asociația Animalele Contează care asigură parțial sau în întregime costurile”, explică tânăra.
Operațiile, niște sporturi extreme: „Când mi s-a pus burghiul ortopedic în mână, mi-au curs două picături de sudoare instant pe frunte”
Din acest motiv, consideră că meseria sa este o aventură, iar stările prin care trece încercând să se ocupe de fiecare caz sunt asemenea sporturilor extreme pentru ea, cu atât mai mult cu cât a participat la intervenții chirurgicale.
„Am fost a doua mână a chirurgului specialist, am pus cateva plăcuțe și suruburi locker screw, lavaj, secțiuni și sutura. Ca operații, am făcut castrări și sterilizări și am extirpat un lipom de grăsime. Ca fapt divers, nici în Sahara nu e la fel de cald precum într-o sală de chirurgie.
Habar n-ai cum trece timpul și mi-am dat seama că medicul chirurg repară dar nu poate face minuni, așa că e important să avem grijă de corpurile noastre și ale animalelor”, notează Diana.
I-a plăcut în mod deosebit atmosfera de la un spital veterinar din Franța, unde chirurgii au avut multă încredere în ea, explicându-i totul pas cu pas despre cum trebuie să decurgă operație, atât înainte cât și în timpul manoperei.
„Mă considerau colega lor. Când mi s-a pus burghiul ortopedic în mână, mi-au curs două picături de sudoare instant pe frunte.
E o mare presiune pe tine, fiindcă știi că nu există a doua șansă”, completează tânăra.
Devotamentul profesorilor
Este foarte recunoscătoare pentru ajutorul primit și de la cadrele didactice asociate și de la doctorii disciplinei de boli infecțioase din cadrul facultății, de la care a învățat multe și despre care a spus că sunt extrem de implicați în salvarea animalelor străzii.
„Circulă o multitudine de păreri despre FMV în mediul online, dar vorbind din spatele cortinelor, acești oameni dau tot ce au mai bun din ei”, adaugă Diana.
Relația cu animalele în copilărie: „Veneam de la școală condusă de trupa de maidanezi”
Studenta simte că s-a născut cu dragostea pentru animale și, din fericire, părinții au susținut-o de la bun început.
„M-au înconjurat de animale. Preocuparea mea la 6-7 ani era să le scot căpușele pisicilor din jurul blocului, iar când veneam de la școală eram condusă de trupa de maidanezi până la ușă, unde îi serveam cu lapte și corn.
Cred că de mic dezvolți o pasiune pentru o anumită cale din viață, iar modul în care îți petreci copilăria reflectă acțiunile viitoare. De la ghiozdanul umplut cu lapte și corn, am ajuns după 10 ani să umplu dube pline cu mâncare pentru animale”, relatează Diana.
A salvat iepurii atacați de o vulpe
În prezent, are 8 căței, dintre care 7 sunt salvați. Are și un motan negru pe care l-a numit „Apus” și câțiva iepuri salvați din Sibiu.
„Erau la muzeul satului ASTRA din Sibiu și o vulpe a început să îi atace. Oamenii de acolo mă știau ca fiind medic veterinar pentru că aveam grijă de animale.
M-au întrebat ce este de făcut cu ei, le-am zis că absolut nimic, în afară de a le găsi o nouă casă, fiindcă vulpile sunt șirete și va folosi iepurașii drept frigider, așa că i-am luat eu”, a povestit studenta.
Planuri de viitor
I-ar plăcea să devină medic veterinar fie pe front, fie pentru animalele străzii.
„În urma stagiului de practică în colaborare cu Centre Hospitalier Veterinaire Pommery din Franța, mi-am descoperit afinitatea pentru imagistică, ramura extrem de importantă și definitorie în diagnosticul de certitudine.
Vara aceasta voi merge cu ERASMUS+ la o clinică din Barcelona, iar în anul V o să-l studiez în Portugalia. După facultate o să urmez un internship cofinanțat.
O să-mi continui cursa spre salvarea animalelor. Am învățat că dacă oferi bine, primești bine”, precizează Diana.
Planurile sale nu implică aspectul financiar și crede că așa ar trebui să fie în cazul oricărui viitor medic veterinar.
Cei care vor să îi sprijine visul, asociația și viitoarele vieți pe care le va salva, pot completa formula
Imi poti sprijini visul, asociatia si viitoarele vieti pe care le vom salva prin completarea formularul 230 cu un click aici.