Ekaterina, Victor și micuțul Mark sunt refugiați ucraineni. Au ajuns la Sibiu pentru că cei doi tineri sunt balerini, iar teatrul care le-a întins o mână de ajutor a fost cel condus de Ovidiu Dragoman. Au fost angajați aici, și după doar o săptămână de repetiții vor urca pe scenă, în fața publicului sibian. În spatele zâmbetelor însă se ascunde o poveste tristă, asemănătoare cu a milioanelor de refugiați: au fugit din calea războiului, cu actele și câteva haine. Din păcate însă în urma lor au rămas prieteni și familie.
Ekaterina și Victor Tomashek au avut o viață normală până în 24 februarie. Au fost balerini la Teatrul Național Academic de Operă și Balet din Odesa. Acum au ajuns la compania din Sibiu după ce războiul i-a alungat din țara lor.
Cei doi au avut noroc și poate inspirație și au plecat în noaptea de 24 februarie, de când au auzit primele bombardamente. ”Cu câteva zile înainte i-am spus soției să plecăm că va începe războiul. Ea nu a fost de acord, spunea că nu se va întâmpla asta. Cu o zi înainte am spus gata, plecăm la tatăl meu în Israel. Dar, ne-am uitat la pașportul băiatului și mai era valabil doar 2 luni, deci trebuia altul nou. Nu am apucat să facem altul, pentru că noaptea Ekaterina m-a trezit că se bombardează. Ne-am adunat repede câteva haine, am luat actele și ce bani aveam, ne-am urcat în mașină și am plecat. Unde,…habar nu aveam, știam doar că trebuie să plecăm”, povestește Victor.
Și așa au ajuns la Sibiu, împreună cu fiul lor Mark, de 4 ani. ”Am căutat pe Google, am trimis mailuri la mai multe teatre, iar cel din Sibiu a fost primul care ne-a răspuns. Aș am ajuns aici, dar nu ne pare rău. Am avut parte de oameni calzi, care ne întreabă mereu dacă avem nevoie de ceva, de ajutor. Nu suntem obișnuiți cu asta, pentru că mereu am muncit și nu am primit nimic. Suntem extrem de recunoscători”, spune Ekaterina.
Cei doi balerini din Odesa au fost angajați la Teatrul de Balet din Sibiu, iar pentru ei s-au creat două locuri. Au început deja repetițiile, iar la final de săptămână vor urca deja pe scenă. În timp ce repetau, se vedea în ochii lor recunoștința și faptul că își doresc să reușească. S-au integrat în companie, colegii i-au primit bine. Și micuțul Mark pare că se simte bine la Sibiu și alături de noii colegi ai părinților. Pe tot parcursul repetițiilor a stat cuminte, iar din când în când mai schița o mișcare de dans „furată„ de la părinții săi. 
Atunci însă când se gândesc la ce au lăsat în urmă, ochii lui Victor și ai Ekaterinei se umezesc. ”Părinții mei au rămas acolo. Vorbesc cu ei în fiecare zi, dar e greu, e foarte greu. Deocamdată sunt bine, dar cine știe ce se mai întâmplă…”, spune balerina.