Sibienii și-au golit cămara, dulapul copiilor și lada cu pilote, ducând saci și cutii la punctele de colectare ajutoare pentru refugiați. Alții au luat cu asalt rafturile de conserve și dulciuri din magazine, au pus împreună bani să cumpere cantități însemnate și să le trimită în vămile unde mamele ucrainene împietrite de frig și durere caută salvarea copiilor pe care-i poartă în brațe.
Unii au donat bani direct organizațiilor mobilizate, au îmbrăcat vesta de voluntari și au împărțit cu mâna lor ceaiuri calde sufletelor înghețate. Și-au deschis ușa casei și au primit străini în necaz, i-au pus la masa lor, i-au ajutat să ajungă la gară sau într-un autocar de trasport refugiați. Le-au plătit benzina în stațiile românești și au primit lacrimi de recunoștință în loc.
“Fiecare din noi simte nevoia să contribuie, să ajute și să își facă datoria umană în această tragedie de proporții la care suntem, indirect, parte. Putem face asta și simplu, ajutând pe cei care ajută. Micii antreprenori sibieni, abia dezmeticiți de valurile de restricții asociate pandemiei, au fost primii care au zis DA. Din puținele resurse, dar cu mult suflet, au pregătit sute de pachete cu alimente, le-au dus în gări, în centrele de primire din vămi și unde s-a strigat o nevoie. Când le intră pe ușă femei cu copii cu ochi triști de dorul taților rămași în zona de conflict, le ospătează gratuit și le zâmbesc cu încurajare. Dau de la ei, de la familiile și angajații lor, pentru cei care acum nu mai au case, familii și toată viața lor încape într-o valiză”, a declarat Roxana Fediuc, inițiatorul acestui proiect.
Să ajutăm, așadar, ca o comunitate unită, în care fiecare individ rezonează cu ceilalți. Când intrăm dimineața să ne luăm cafeaua pentru birou, mai plătim una, în avans, să fie dăruită unui refugiat. Mai punem o farfurie de mâncare pe notă, la restaurant, atunci când ne bucurăm de redeschidere cu familia. Acele afaceri locale care s-au implicat în ajutorare vor continua s-o facă, știind că în spatele lor se găsește sprijinul unui oraș de oameni buni, cărora le pasă.
”Pay it forward” înseamnă să transmiți mai departe, să multiplici, mici gesturi de bunătate, spre cei care sunt în nevoie. ”O cafea în așteptare” a fost motto-ul unei campanii sociale, pe care o îmbrățișăm ca exemplu. Nu doar o cafea, un ceai sau o ciocolată ci un demers de anduranță, bine direcționat, pe care noi, sibienii îl putem susține.
