Femeia este mamă, gospodină, parteneră de viață, angajată sau antreprenoare, fiică, soră, iar enumerarea poate continua. În orice situații necunoscute este pusă, femeia este însă, cel mai important, o luptătoare. Și nu doar metaforic, și chiar pe frontul de luptă. Să vezi o femeie îmbrăcată în uniformă nu mai este chiar un lucru ciudat. Nici să o vezi comandând un pluton sau luptând într-un teatru de operații. Sau învățând studenții lucruri fără de care nu s-ar putea descurca în viitoarea carieră militară. Sibiul are femei-militar care atunci când își pun uniforma sunt egalele bărbaților.
Sublocotenent, locotenent, căpitan- grade care impun respect și poziția de drepți când te afli în fața purtătorilor lor. Dacă nu îi cunoști însă, îți poți închipui niște bărbați în uniformă, poate puțin prea serioși și rigizi. Dar, ele sunt atribuite însă și unei Larisa, Mădălina și Ana Maria. Adică unor femei care au hotărât să îmbrace haina militară din dragoste pentru țară, rigoare și de ce nu, egalitate.
Larisa are doar 24 de ani, dar reușește să se impună plutonului de studenți pe care îl conduce. Spune că nu faptul că o femeie sau un bărbat le vorbește studenților ar trebuie să fie definitoriu, ci atitudinea cu care o face. ”Este o provocare să fii comandant pluton femeie, deși consider că capacitatea de leadership este cea care primează aici, nu că sunt femeie sau este un domn în fața plutonului ar trebui să definească actul de conducere, ci stilul pe care îl abordăm, astfel încât să ne facem înțeleși și să câștigăm respectul celor din fața noastră”, spune sublocotenent Larisa Andronie.
Chiar dacă este un domeniu ”acaparat” de bărbați, femeile din armata sibiană nu se simt deloc inferioare. Ba dimpotrivă, spun că sunt egale bărbaților, iar sarcinile pe care le au de îndeplinit nu se diferențiază. ”Sarcinile de lucru sunt egale, se pune accentul pe egalitate de șanse, la fel e și cu sarcinile. Și femeile și bărbații au sarcini distribuite în mod egal și la fel se întâmplă și cu implicarea și cu modul de lucru atât pe relații ierarhice egale, cât și pe cele de subordonare”, spune locotenent Mădălina Bădilă, comandat pluton studenți AFT.
Dar, chiar dacă la nivel declarativ toate sunt bune și frumoase, femeile care au decis să intre în armată, un domeniu dedicat bărbaților, spun totuși că munca e dublă. ”Noi muncim mai mult decât bărații pentru a ajunge la aceleași performanțe, cu atât mai mult cu cât colegii mei sunt preponderent bărbați. Am ales uniforma acum 20 de ani pentru că mi-a plăcut și mi-a plăcut atât de mult, încât în nicio zi nu am avut de gând să renunț la ea”, spune căpitan Ana Maria Sârbu, lector universitar AFT.
Și dacă în ultimul timp ne-am obișnuit să vedem femei îmbrăcate în uniforma de militar, o femeie pe un câmp de luptă este încă parcă neobișnuit. Dar Alexandra nu a gândit așa atunci când a decis să plece în Afganistan, anul trecut. A făcut parte din ultima misiune a României acolo și spune că dacă s-ar ivi ocazia ar pleca din nou. Asta chiar dacă ar trebui să-i lase din nou acasă pe cei doi băieței.