Biserica Ortodoxă și cea Greco-Catolică îi sărbătorește dumincă pe Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.
Aceşti trei sfinţi pe care Biserica îi cinsteşte împreună au fost mari apărători ai dreptei credinţe, au avut multă dragoste de Biserică şi o mare grijă faţă de cei săraci.
În jurul Sfinţilor Trei Ierarhi, în timpul domniei împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), s-au iscat controverse aprige privind întâietatea unuia sau a altuia. Reprezentanţii celor trei facţiuni, care se numeau Ioaniteni, alţii Vasiliteni, iar alţii Grigoriteni, stârneau multe controverse, fiecare susţinând pe câte unul dintre ei în detrimentul celorlalţi doi.
Pentru aceea, după câţiva ani, s-au arătat sfinţii ierarhi, nu în vis, ci chiar în fiinţă, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor. Şi toţi trei i-au spus că, aşa precum vede, ei sunt la fel în faţa lui Dumnezeu: „Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios” (Vieţile Sfinţilor), relatează ziare.com
Disputele au fost stinse astfel în chip minunat, ajungându-se la stabilirea unui praznic împreună a celor Trei Sfinţi Ierarhi, ca unii care sunt în egală măsură bineplăcuţi lui Dumnezeu şi deopotrivă de vrednici să fie cinstiţi de credincioşi.
În cursul anului bisericesc, pomenirea fiecăruia dintre ei se face pentru Sfântul Vasile la 1 ianuarie, pentru Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar pentru Sfântul Ioan Gura de Aur la 13 noiembrie şi la 27 ianuarie. În această zi se sărbătoreşte lucrarea lor făcută în folosul Bisericii.
Toţi cei trei Sfinţi Ierarhi au trăit în secolul al IV-lea, numit „veacul de aur” al creştinătăţii, s-au născut în familii evlavioase creştine şi au avut parte de o educaţie aleasă. Toţi trei au studiat la cele mai vestite şcoli ale vremii şi au fost ridicaţi prin voia lui Dumnezeu la treapta arhieriei, pentru a răspândi de acolo, cu şi mai multă putere, lumina adevărului dumnezeiesc, dovedindu-se a fi vrednici păstori ai credincioşilor lor.
Au fost deopotrivă mari sprijinitori ai săracilor, orfanilor, bolnavilor şi ai tuturor celor aflaţi în suferinţă şi, mai mult decât atât, au luptat, prin cuvânt şi prin scris, pentru lămurirea adevărurilor de credinţă ortodoxă, împotriva rătăcirilor şi a credinţelor deşarte. Au fost mari predicatori şi scriitori bisericeşti, lăsând în urma lor un număr mare de cărţi de învăţătură, alcătuind diverse cântări şi rugăciuni. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur au lăsat şi Liturghiile care le poartă numele.
Despre Sfântul Ioan Gură de Aur se arată că a întrecut pe toţi filosofii în cuvinte şi mai ales în iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii; şi atât de bine a tâlcuit dumnezeiasca Scriptură şi a săvârşit propovăduirea evanghelică, încât, dacă n-ar fi fost acest Sfânt, „ar fi fost de trebuinţă să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos” („Vieţile Sfinţilor”).
Faptele sale bune atât de mult l-au înălţat, încât pe toţi i-a întrecut, fiind izvor al milosteniei şi al dragostei. A trăit 63 de ani, fiind ierarh al Bisericii lui Hristos şase ani. S-a săvârşit în Comane, surghiunit de împărăteasa Eudoxia.
Sfântul Vasile cel Mare a întrecut mult în cuvinte, nu numai pe cei din vremea lui, ci şi pe cei vechi; a studiat mult în domeniile ştiinţelor şi filosofiei. A ocupat scaunul arhiepiscopal al mitropoliei Cezareei Capadociei, la vârsta de 37 de ani, şi a păstorit Biserica opt ani; apoi, s-a dus către Domnul, aflat în fruntea arhiepiscopiei sale.
Ca întâistătător al scaunului din Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile a întemeiat, lângă Cezareea, diferite aşezăminte pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi şi nevoiaşi: spitale, azile, ospătării, şcoli şi altele.
Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul a păstorit Biserica Constantinopolului 12 ani şi a trăit 80 de ani. Se spune despre Sfântul Grigorie că atunci când s-a făcut patriarh a găsit în cetate numai o biserică a drept-credincioşilor, iar când a părăsit scaunul, a lăsat numai una eretică.
A mers de la Constantinopol la Arianz, moşia sa, unde, cugetând pururea la Dumnezeu şi făcându-se cu totul strălucită oglindă a Lui, s-a sfârşit cu pace.
Tradiții și superstiții
În legătură cu această sărbătoare sunt amintite mai multe tradiții, dar și superstiții pentru bunăstare și fericire.
În credinţa populară, cei trei ierarhi erau trei doctori vindecători de boli. În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează, fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă.
- gospodinele nu ar trebui să muncească astăzi
- se spune că dacă vei da o lumânare de pomană, întreaga viaţă îți va fi luminată
- sărbătoare a reconcilierii – rudele se împacă după lungi dispute
- tinerele să postească astăzi pentru a avea o căsnicie fericită
- se spune că cine munceşte în această zi ar putea să nu-i meargă bine în ”ale casei” sau chiar să orbească
- astăzi nu e bine să împrumuţi lucruri din casă; vei atrage paguba în căminul tău
- la sate se obişnuieşte să se facă praznice de pomenire a morţilor
- se crede că pe 30 ianuarie începe să încolţească grâul care nu a încolţit din toamnă
- de astăzi se schimbă vremea: dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.
