S-au împlinit șapte ani de la tragedia de la Mălâncrav din județul Sibiu, unde opt militari și-au pierdut viața, după prăbușirea elicopterului IAR 330 PUMA.
”Nu îmi venea să cred că totul a ars, totul s-a topit. Colegii mei ardeau”. Sunt mai bine de şapte ani de când Valentin Bora a căzut, cu un elicopter, lângă Mălâncrav, la 20 de kilometri de Sighişoara. Din cei 10 militari aflaţi la bord, doar doi au supravieţuit impactului cu solul. Unul dintre piloţi şi mecanicul de zbor Valentin Bora, scrie observatornews.ro.
Cel pe care îl strânge în braţe e Neluţu Linzing. În acea zi rece de toamnă târzie, a fost printre primii care au ajuns lângă epava arzândă.
Neluţu Linzing: ”Cumva-cumva am reusit să îi suim în maşină. Prima dată l-am pus pe Vali pe scaunul din faţă şi după aia ne-am dat seama că nu puteam urca pilotul în spate, pentru că era mult mai grav”
Dezastrul aviatic cu elicopterul IAR 330 PUMA
Azi, salvator şi salvat fac drumul invers. Înapoi la locul tragediei din 21 noiembrie 2014. Valentin se îmbarcase, alături de nouă camarazi, într-o misiune banală: elicopterul IAR 330 PUMA trebuia să ajungă de la Câmpia Turzii la Cincu, mai sus de Braşov.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”Am decolat de la Câmpia Turzii, până la Mediaş a fost foarte bine tot traiectul, am început să ne apropiem, parcă se strângea vremea, pâlcurile de ceaţă deveneau mai dense”
Timp de câteva minute, fără ca echipajul să se poată orienta, elicopterul s-a învârtit în cerc, prin ceaţă, deasupra dealurilor îngheţate. Apoi a urmat dezastrul.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”Am întors peste culmea aia, acolo am lovit copacii…iar de acolo am venit undeva aici mai jos, aici a fost impactul cu solul. Toţi ardeau, pe mine m-a aruncat în zona aia spre fundul văii, de la genunchi în jos aveam foc deschis pe picioare. Am mers spre fundul văii, la o tufă umedă de buruieni, era udă, era rouă, m-am târât până la ea, mi-am tăvălit picioarele în tufă şi m-am ridicat, efectiv m-am ridicat înapoi spre zona unde ardea elicopterul şi am sperat că poate cineva trăieşte”.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”Imaginea era una cruntă, îi vedeam pe toţi cum ard, se topea totul, erau flăcări foarte puternice, totul ardea, nu îmi venea să cred că acolo era un elicopter”
Doar unul dintre piloţi a reuşit să iasă din carlinga cuprinsă de flăcări
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”De acolo de jos din dreapta s-a ridicat pilotul, am încercat sa vorbesc cu el dar mi-am dat seama că nu am cu cine. Îmi zicea nişte lucruri dar nu ne puteam înţelege… a urcat, s-a pus jos pe pământ, l-am rugat pe unul dintre ciobani, că avea o pătură cu el, să pună pătura pe el, că era rece, imediat a urcat cu jeep-ul omul care m-a salvat, Neluţu…”
Neluţu Linzing: ”Mi s-a părut drumul ăla o veşnicie…”
În ciuda eforturilor medicilor, căpitanul comandor Corneliu Gabriel Titiana s-a stins, la două săptămâni de la accident. Pentru Valentin începea lungul calvar al recuperării.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”Trei săptămâni am stat în terapie intensivă, unde eram omul de pat și de saltea. Am început să primesc vizite. Sora-mea nu m-a recunoscut”
O altă tragedie i-a turnat plumb peste aripi.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”În una din zile a venit un fost coleg, care era pilot la SMURD şi mi-a zis „eu merg la Kogălniceanu, după care vin în București şi orice ai nevoie, voi fi aici şi te ajut”. După ce am ieşit din terapie intensivă (…) prima știre pe care am văzut-o era elicopterul SMURD a căzut pe Sutghiol, pe lac, iar unul dintre piloţi era acel coleg care venise la mine să mă încurajeze”.
Doi ani mai târziu, Valentin Bora era din nou în carlingă
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”La primul zbor, când am urcat în cabina mi se părea cabina foarte mică, parcă mă strângea, parcă venea pe mine, a fost o senzație de câteva minute…apoi m-am pus pe scaunul meu și am realizat că acolo îmi e locul”
Au urmat alte sute de ore de zbor. Şi nu fără incidente.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”Am avut şi o aterizare forţată aproape de Făgăraş”
Pe 21 noiembrie 2021, la fix şapte ani de la accidentul căruia i-a supravieţuit ca prin minune, maistrul militar principal Valentin Bora a ieşit la pensie. S-a retras la Jichişu de Jos, lângă Dej, şi are grijă de gospodăria mamei sale.
Valentin Bora, mecanic de zbor: ”Urmele vizibile sunt pe mâini, dosul mâinilor s-a mai vindecat, arată mai bine, mâna dreaptă… au mai rămas urmele tuturor operațiilor, pe toate zonele…. aici se vede lipsa musculaturii, vor rămâne mulți ani. Meidicii au zis că pielea se va vindeca și peste 50 de ani”
Însă durerea pierderii camarazilor nu se va vindeca. Niciodată.
Sursa – observatornews
