Oamenii din Munții Buzăului trăiesc departe de civilizație, fără drumuri și magazine și nu au avut niciodată televizor.
Aceștia nu au nici măcar curent electric, astfel că îşi duc traiul fără grija facturilor, izolaţi în peisajul trist şi mai apăsător ca niciodată, conform Adevărul.ro.
Un vast ţinut sălbatic desparte centrul comunei Colţi de cătunul Măţara, o aşezare uitată în timp şi mereu ignorată de autorităţi.
Doar făgaşul unei căruţe şi o veche cruce de pe la 1.800 îţi sugerează că eşti la o răspântie către aşezări umane.
Primele semne de locuire, adică nişte grajduri părăsite şi resturi de gard, te întâmpină la capătul unui tunel printre coroanele copacilor. Aproape de vatra cătunului, îl găsim pe unul dintre vieţuitorii aşezării străvechi.
”Viaţa e grea aici. Dar dacă aici ne-am născut, nu avem ce face”, spune nea Stelică, unul dintre cei opt locuitori ai cătunului Măţara. A lucrat la abatorul din Buzău, însă a revenit în casa părintească pentru a-i îngriji pe bătrâni. Acum, a rămas singur.
”Majoritatea vecinilor mei au îmbătrânit, au murit. Mai sunt pe la oraş câţiva. Casele s-au dărâmat, le-au stricat. Astea-s toate casele, ce vedeţi aici. Magazin în sat nu a fost niciodată. E la vreo doi kilometri distanţă, la Muscel, peste deal”, spune bărbatul.
Mărginite de garduri năpădite de vegetaţie şi presărate ici-colo cu podeţe putrede, uliţele din Măţara sunt rareori atinse de roţile căruţelor.
Mai veneau negustori odinioară, să le cumpere localnicilor nuci şi prune, dar s-au rărit şi ei. Gospodăriile sunt împrăştiate pe toată valea şi-ţi dai seama care sunt locuite după zgomotul pe care-l fac animalele din ogradă.
Aşa i-am găsit pe Elena şi Ion Dobre, un cuplu de octogenari care au fost martori la stingerea comunităţii. ”Era sat întreg pe vremuri. Erau peste 20 de femei, flăcăi, 15, 20 de familii care aveau căruţe, boi. Plecam la câmp, cu toţii, la Padina, era altă viaţă atunci”, spune Ion Dobre.
Soţii Dobre trăiesc cu ce le oferă gospodăria. Fac mămăligă sau coc turte în casă, pe plita sobei, pentru că rar au ocazia să cumpere pâine. Pentru a supravieţui, robotesc din zori şi până apune soarele, însă oricum nu au cu ce altceva să-şi umple timpul.
Televizor nu au avut niciodată, pentru că la ei nu a ajuns reţeaua de electricitate. Nea Ion şi soaţa lui nu duc grija facturilor la curent şi gaze, însă trebuie să aibă mereu stoc de lemne, chibrituri şi lumânări.
Au primit un panou fotovoltaic de la Primărie, în urmă cu vreo doi ani, iar de atunci îşi pot încărca telefoanele şi au cu ce alimenta pentru scurt timp un bec şi vechiul aparat de radio.
”Noi ne culcăm devreme, după ce se înserează. Mai ascultăm la radio, ştiri, apoi la somn. Noaptea ne descurcăm cu lumânări, cu lanterne. E greu fără curent. Avem şi noi un bec legat la un panou şi îl aprindem seara oleacă. Ne mai ajunge puţin curent să ne încărcăm telefoanele”, spune bătrânul.
Oamenii din Măţara speră că satul lor nu va dispărea şi că, cine ştie, va ajunge un tărâm al făgăduinţei pentru tineri care visează la simplitatea vieţii de odinioară. Aici sunt multe gospodării ce pot fi renovate şi locuite.