În urma unui studiu pe excrementele şerpilor din Insulele Galápagos, oamenii de știință au descoperit că aceştia sunt canibali şi se mănâncă între ei atunci când sunt stresaţi sau înfometaţi. Descoperirile cercetătorilor de la Universitatea Massey din Noua Zeelandă şi de la Parcul Naţional Galápagos au vizat şerpii care trăiesc pe Insula Fernandina, în partea de vest a arhipelagului Galápagos, o parte a Ecuadorului.
S-a stabilit că dinţii şi fragmentele de piele din fecalele şerpilor aparţineau unor membri ai aceleiaşi specii. Luis Ortiz-Catedral, care a condus studiul început în 2018, detaliază fragmente de piele de şarpe în 11 probe; una dintre ele avea 31 de dinţi şi resturi de piele, potrivit Newsweek.
„Studiul nostru evidenţiază comportamentul generalist de hrănire al şerpilor din Galápagos. Într-un loc precum Galápagos, merită să fii generalist, deoarece numărul de pradă poate fluctua dramatic între ani”, a spus el. „Abia acum începem să înţelegem relaţiile trofice ale acestor şerpi, ceea ce ne va ajuta să îi conservăm pe termen lung”. Rezultatele descoperirilor au fost publicate în revista The Herpetological Bulletin.
Richard Wollocombe, co-autor al studiului şi documentarist de natură, a înregistrat şi fotografiat comportamentul de vânătoare al şerpilor din arhipelag şi a fost martor la mai multe tentative de canibalism, a precizat Parcul Naţional Galápagos într-o declaraţie.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că motivul pentru care şerpii au manifestat tendinţe canibaliste s-ar putea datora unei stări de stres care îi împiedică instinctiv să moară de foame. Dar au mai spus că aceste apariţii ar putea fi întâmplătoare.
Studiul, care face parte dintr-o investigaţie mai amplă a tuturor şerpilor care trăiesc în Insulele Galapagos, însumând nouă specii, a început în 2018, oamenii de ştiinţă publicându-şi abia acum concluziile. 19 insule fac parte din Insulele Galapagos, situate în Oceanul Pacific, la aproximativ 620 de mile de coasta Americii de Sud. Acestea, împreună cu rezervaţia marină din jur, au fost numite un „muzeu viu şi o vitrină a evoluţiei” unice.
Charles Darwin probabil că aşa a crezut. După ce a văzut şi a studiat iguanele terestre, ţestoasele gigantice şi numeroasele tipuri de cinteze de pe insulă în timpul unei vizite din 1835, acesta şi-a dezvoltat teoria evoluţiei prin selecţie naturală. Darwin a observat că animalele erau similare de la o insulă la alta, dar se adaptaseră pentru a prospera în mediul în care se aflau.
Întinderea uriaşă de ocean dintre Insulele Galápagos şi coasta Americii de Sud face foarte dificilă ajungerea pe insule a unor noi tipuri de plante şi animale – atât în timpul lui Darwin, cât şi în prezent. Dar astăzi, peste 45 de specii de păsări endemice, 42 de reptile, 15 mamifere şi 79 de specii de peşti trăiesc în Galápagos şi în apele din apropiere, potrivit biroului parcurilor naţionale din Ecuador.
