Produsele cu cel mai mare risc de risipă se află chiar în gospodăriile românilor. Neașteptat, dar cel mai mare risc o au produsele de panificație și mâncărurile pregătite acasă. Deşi, tendinţa de risipire s-a diminuat semnificativ în ultimii ani (2020 faţă de 2016) cu 63,8%, respectiv 61,11%, relevă un studiu realizat de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă care evaluează percepţia populaţiei privind risipa alimentară în România.
„Categoria de alimente pe care românii declară că o aruncă cel mai frecvent este cea a alimentelor gătite (36%), iar la mare distanţă, pâinea şi produsele de panificaţie (17%). Urmează, cumulat, alimentele conservate sau cele prelucrate care se pot consuma direct, dar aceste procente ating abia 14% (5% lactate, 5% produse de băcănie şi conserve expirate şi 4% mezeluri). Legumele şi fructele se aruncă cel mai puţin, 6%, respectiv 4%”, susţine Cornel Bertea Hanganu, consilier în Departamentul pentru Dezvolare Durabilă (DDD). Procentajul de răspunsuri non-valide este relativ mare (23%), ceea ce ar corespunde cu procentajul de 26% al celor care declară că nu aruncă alimente.
Acesta susţine că românii au o percepţie şi un comportament corect în sensul evitării aruncării alimentelor ceea ce înseamnă că „mesajul transmis an de an ajunge unde trebuie”, dar acesta trebuie adaptat modelului comportamental conservator tradiţional din familia românească.
„Este foarte important că suntem într-o societate în care nivelul de cumpărare este încă relativ scăzut, iar unele produse, pentru a putea satisface nevoilor zilnice ale cetăţenilor au preţuri scăzute, dar în acelaşi timp au şi o calitate îndoielnică. (…) În ultimii ani, însă, oamenii au început sa fie tot mai atenţi la ceea ce consumă”, spune consilierul.
În ceea ce priveşte cantitatea de mâncare care se aruncă într-o gospodărie într-o săptămână, studiul DDD arată că 71% dintre respondenţi apreciază că, în gospodăria proprie, nu se aruncă „deloc”, sau se aruncă „foarte puţine” alimente. Aproximativ un sfert dintre cei chestionaţi consideră că aruncă o cantitate moderată/rezonabilă de mâncare şi numai 6% admit că aruncă multă sau foarte multă mâncare.
Faţă de statisticile momentului în ţările bogate, modelul românesc este conservator, iar o explicaţie ar fi nivelul general al veniturilor, mai scăzut în România, care face ca alimentele să fie proporţional mai scumpe, la noi în ţară, dar şi un model cultural care atribuie hranei o valoare simbolică.
„Faptul că cei mai mulţi dintre respondenţi afirmă că aruncă alimente gătite nu este de natură să dea indicii asupra cantităţii sau valorii alimentelor aruncate. Mai curând este de presupus că gospodăria românească, în care se găteşte mult şi frecvent, preferă să arunce mâncarea gătită care are deja două zile, sau mai mult”, se menţionează în studiul citat.
Procesul de risipă alimentară este legat şi de comportamentul de consum şi de cumpărături, iar cei mai mulţi fac aceste cumpărături o dată pe săptămână, 32% dintre respondenţi afirmând că merg să cumpere mâncare o dată pe săptămână.
Cumpărăturile „săptămânale” sunt o marcă a modelului urban modern. Cei care afirmă că merg „zilnic” să cumpere alimente (15%), împreună cu cei care merg „de câteva ori pe săptămână”, reprezintă urbanul tradiţional (inclusiv cel din perioada comunistă). Cei care merg la cumpărături alimentare „mai rar de o dată pe săptămână” (20%) ar corespunde cu zona ruralului profund, în care alimentele provin, în mare parte, din propria gospodărie, arată studiul DDD.
„Se poate aprecia că zona ruralului de subzistenţă este undeva sub 20%, zona urbanului tradiţional este în jur de 50-60%, iar zona urbanului modern, în jur de 30%”, a adăugat reprezentantul guvernamental.
Raportat la ceea ce se aruncă şi unde ajung resturile alimentare, două treimi (66%) dintre respondenţi declară că resturile alimentare sunt utilizate pentru hrana animalelor. Dacă adăugăm procentul de 4% al celor care declară că le compostează, rezultă că 70% dintre români reciclează, practic, resturile alimentare, potrivit studiului citat.
Tot în categoria recuperării, se pot încadra şi răspunsurile „le ofer altor persoane” (15%), „le congelez” (9%) şi „fac o reţetă creativă” (6%). Dintre respondenţi, doar 16% declară că aruncă, pur şi simplu, resturile alimentare. „Este, însă, destul de probabil ca acest ultim procent să fie ceva mai mare, pentru că, din punct de vedere psihologic, oamenii nu prea recunosc că fac un lucru dacă are o conotaţie negativă. Nu ne place să ne asociem cu lucrurile negative”, susţine consilierul Cornel Bertea Hanganu.
La întrebarea „Care este principalul motiv pentru care se întâmplă să aruncaţi mâncarea?”, cei mai mulţi români declară că gătesc o cantitate prea mare ceea ce se spune şi de HoReCa, unde porţile nu sunt calibrate de nevoia consumatorului. Răspunsurile confirmă modelul tradiţional conservator al gospodăriei româneşti: în casă se găteşte mult, este preferată mâncarea proaspătă, ceea ce înseamnă că mâncarea mai veche, care rămâne, se aruncă. Răspunsurile care leagă aruncarea alimentelor de comportamentul de cumpărare, adică modelul cultural urban-modern, însumează cam 20-25% dintre respondenţi.
Potrivit studiului, 44% declară că principalul motiv pentru care se aruncă mâncarea este acela că „se găteşte într-o cantitate prea mare”, procente moderate, de 11% şi respectiv 8%, se înregistrează la răspunsurile „merg rar la cumpărături şi cumpăr cantităţi mari” şi „nu fac listă de cumpărături”. „Ştim bine că dacă plecăm fără un target în supermarket avem tendinţa de a pune în coş şi lucrurile care nu ne sunt de trebuinţă imediată. Mai mult, se spune să nu mergi la cumpărături când ţi-e foame, pentru că ai tendinţa să încarci un coş mai mult decât ai nevoie”, atrage atenţia consilierul guvernamental.
E important de subliniat procentajul foarte mic (1%) al celor care apreciază că „hrana este foarte ieftină şi nu contează cât se cumpără”.
Distribuţia răspunsurilor arată că 50% dintre respondenţi aruncă sub 10% din alimentele pe care le cumpără, în timp ce numai 10% declară că aruncă peste 30% din alimentele cumpărate. Mediana răspunsurilor (cifra cea mai apropiată de comportamentul mediu) este de 5%. Spre deosebire de întrebările din alte cercetări, care solicitau evaluări cantitative, în cazul de faţă, procentajul de răspunsuri non-valide este mic (6%), ceea ce înseamnă că românii sunt mult mai atenţi cu evaluarea alimentelor decât cu evaluarea cantitativă a unor suprafeţe, volume, mărimi abstracte.
La întrebarea „Ce se întâmplă faceţi cu hrana care se apropie de data de expirare?”, studiul menţionează că, în România, ponderea celor care aruncă, pur şi simplu, alimente se situează între 10-15%, în timp ce alţi 11% declară că o aruncă.
„Interesant este că 34% dintre respondenţi bifează răspunsul „o dau la animale”, ceea ce presupune o gospodărie de tip rural. Un procentaj cumulat de 45% este al celor care declară că aceste alimente se consumă: 33% afirmă că „o consumă” (personal), 7% că „o dau altor persoane” şi 5% spun că „o congelează”, conform analizei.
Legat de partea financiară, studiul arată că aproape 40% dintre respondenţi declară că, în medie, cheltuiesc între 500 şi 1.000 lei pe lună pentru alimente, însă, în România, alimentele sunt scumpe faţă de veniturile cetăţenilor. „Aproape 40% dintre respondenţi declară că, în medie, cheltuiesc între 500 şi 1.000 lei pe lună pentru alimente. 26% îşi estimează cheltuielile lunare pentru alimente între 200-500 lei, 22% cheltuiesc între 1.000 şi 2.000 lei, 7% mai puţin de 200 de lei şi doar 3% peste 2.000 lei”, arată studiul citat. În barometrele anterioare, s-a observat că procentajul celor cu venituri insuficiente în România (săraci/precari) se ridică la aproximativ 40%.
În acest context, obiectivul de dezvoltare durabilă 12 (ODD 12) îşi propune angajamentul de a reduce la jumătate risipa alimentară la nivel de retail şi consumator şi de a reduce pierderile de alimente în lanţurile de aprovizionare.
„Pentru a înţelege dimensiunea risipei alimentare avem nevoie de colectare, analiză şi modelare a datelor privind deşeurile alimentare până în prezent, generând o nouă estimare a risipei alimentare mondiale privind alimente la nivel de ţară. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă are rolul de catalizator pentru a ghida o strategie naţională de prevenire a deşeurilor alimentare, estimări ale deşeurilor alimentare care sunt suficient de sensibile pentru a prelua modificările deşeurilor alimentare pe intervale de doi sau patru ani şi care permit comparaţii semnificative între ţări la nivel european şi global”, arată concluziile studiului.
În completarea Indicelui de pierdere a alimentelor, dezvoltat de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Indicele deşeurilor alimentare acoperă etapele ulterioare ale călătoriei alimentelor – risipa de alimente – care au loc la nivelul gospodăriei, al serviciilor alimentare şi al comerţului cu amănuntul.
În România, actori din sectorul privat au luat deja iniţiativa angajamentului ODD12 şi există dovezi din ce în ce mai mari de succes în reducerea risipei de alimente, deşi nu la scara necesară pentru a atinge obiectivul.
„Numărul lor creşte de la an şi duce la implicare şi mai puternică, iar rolul organismelor centrale este de crea un cadru mai mai adecvat, astfel încât aceşti operatori economici să îşi atingă obiectivele propuse. Deşeurile alimentare împovărează, de asemenea, sistemele de gestionare a deşeurilor, exacerbând nesiguranţa alimentară, deşeurile devenind un contribuitor major la cele trei crize planetare, ale schimbărilor climatice, ale pierderii naturii şi biodiversităţii, precum şi ale poluării şi deşeurilor”, spune Hanganu.
Problema risipei alimentare este legată de toate aspectele vieţii: în egală măsură de economie, mediu, dar şi de educaţie. De aceea cu toţii trebuie să cumpărăm cu atenţie, să gătim creativ şi să facem risipa de alimente oriunde inacceptabilă din punct de vedere social, în timp ce ne străduim să oferim tuturor diete sănătoase şi durabile.
„Educaţia este cea mai importantă atât pentru a combate risipa, dar şi de ai da o nouă dimensiune acesteia, de a găti creativ de a putea refolosi produsele respective. Sunt foarte multe produse care ajung la coşul de gunoi ca deşeuri alimentare din zona de legume şi fructe, dar care, dacă am fi educaţi, ar putea fi folosite. Cel mai bun exemplu sunt frunzele de ridiche care ajung de obicei la gunoi dacă nu direct din piaţă, acasă, dar puţin ştiu că aceste frunze au conţinut mare de calciu şi se pot folosi în salate sau alte preparate”, a afirmat consilierul.
Concluziile studiului arată că până la 50% din toată risipa alimentară o produc consumatorii individuali din oraşe. Cheltuim pe hrană 40% din venituri, iar 33% – 50% din aceasta ajunge direct în coşul de gunoi. De cele mai multe ori, cantitatea de mâncare aruncată într-o zi de o persoană reprezintă o masă completă, în jur de o jumătate de kilogram.
Consilierul guvernamental a transmis şi câteva strategii de reducerea risipei alimentare în România incluse de altfel în studiul citat.
„A cumpăra inteligent, a cumpăra şi alte produse, de exemplu legume şi fructe „urâte”, care nu arată foarte bine, de a verifica data de expirare a produsului respectiv, de a salva garniturile gătite, conservate şi folosite în alte reţete, de a consuma porţii mici şi de găti în porţii mici corelate cu nevoia de consum a individului. Pe partea de donare, Băncile de Alimente au aici un rol foarte important. O bună organizare a frigiderului, astfel încât produsele să fie depozitate şi păstrate în mod corect, iar compostul obţinut din resturi alimentare poate folosit în grădina pentru plante”, a concluzionat consilierul Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă.
Acesta a prezentat concluziile acestui studiu pe 29 septembrie în cadrul unui eveniment online dedicat Zilei internaţionale a conştientizării asupra risipei şi deşeurilor alimentare. Cornel Bertea Hanganu este şi Coordonator Naţional pentru Implementarea Strategiei Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030 la nivelul administraţiei publice locale şi expert în implementarea ODD12 Consum şi Producţie Responsabile.
Conform studiului UN Food Waste Index Report 2021, risipa alimentară s-a diminuat de la 129 kg/persoana/an în 2016 la 70 kg/persoană/an în 2021, iar tendinţa pentru perioada următoare indică o diminuare previzionată până la aproximativ 2%.