Oamenii de ştiinţă şi speologii amatori din Oman s-au deplasat în Yemen, pentru a explora în premieră „Puţul Iadului”. Aceștia au coborât până la adâncimea de 112 metri pe fundul dolinei, un loc despre care se spune în popor că este un portal păzit de djinni către lumea de dincolo, scrie Live Science.
Djinnii sunt creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă.
Această dolină naturală, denumită oficial Puţul lui Barhout, este o gaură circulară cu diametrul de 30 de metri aflată în mijlocul deşertului în provincia al-Mahra, din estul Yemenului, în apropiere de graniţa cu Oman. Speologi amatori au pătruns în această dolină şi înainte, dar nimeni nu a coborât până pe fundul acesteia.
Săptămâna trecută o echipă formată din 10 exploratori amatori din cadrul Omani Caves Exploration Team (OCET) a explorat Puţul lui Barhout, folosind un sistem de scripete prin care opt dintre exploratori au coborât în dolină, fiind susţinuţi de doi dintre ei, care au rămas la suprafaţă. Câţiva localnici s-au adunat să asiste la coborâre, în pofida superstiţiilor cu privire la această dolină. O înregistrare video a explorării a fost prezentată de BBC.
„Pasiunea ne împinge să facem astfel de lucruri”, a declarat pentru AFP Mohammed al-Kindi, profesor de geologie la Universitatea Tehnologică Germană din Oman, care a făcut parte din echipa OCET. „Am simţit că vom descoperi ceva minunat şi o parte din istoria Yemenului” a adăugat el.
Exploratorii au raportat că au descoperit microcascade, şerpi, animale moarte, stalagmite şi perle de peşteră.
Vârsta exactă a Puţului lui Barhout este necunoscută deocamdată, dar are probabil câteva milioane de ani, conform AFP.
Explicaţiile cu privire la originile acestei misterioase formaţiuni geologice sunt ancorate în mitologie, locul fiind considerat o închisoare pentru djinni, spirite ale mitologiei arabe care pot aduce deopotrivă noroc sau ghinion. Unii localnici consideră că dacă se apropie prea mult de marginile dolinei, vor fi traşi înăuntru. Alţii sunt de părere că gaura cu diametrul de 30 de metri de la suprafaţă corespunde cu un supervulcan capabil să distrugă întreaga planetă în cazul în care va erupe.
În trecut, unii localnici au raportat că au sesizat un miros pestilenţial care se degajă din gaură, fapt ce a încurajat superstiţiile cu privire la existenţa acolo a unui portal spre Infern. În realitate însă, conform speologilor, Puţul lui Barhout este o dolină tipică.
„Există diferite tipuri de doline”, explică pentru Live Science Philip van Beynen, un expert în doline de la Universitatea din Florida de Sud, care nu a participat la explorare. „Cele mai comune sunt dolinele de prăbuşire şi cele de dizolvare”.
Dolinele de prăbuşire se formează atunci când patul de rocă de sub suprafaţă se extinde atât de mult încât plafonul de deasupra nu mai are susţinere, iar rocile şi sedimentele de deasupra se prăbuşesc sub propria greutate. Dolinele de dizolvare se produc atunci când sedimentele de la suprafaţă se dizolvă şi se preling încet în subteran, până când se formează o nouă cavitate.
Ambele tipuri de doline se pot forma doar în zonele de relief carstic – abundente în calcare sau dolomită, ce sunt solubile în apă şi formează caverne, izvoare şi doline, conform lui van Beynen.
După ce a coborât în dolină, membrii echipei OCET au ajuns pe un teren accidentat, acoperit de stalagmite, dintre care unele cu înălţimea de 9 metri, conform publicaţiei Muscat Daily din Oman. Pe fundul dolinei s-au format şi aşa-numite perle de peşteră, care sunt de asemenea un tip de speleoteme (structuri carstice) aşa cum sunt şi mai cunoscutele stalagmite şi stalactite, ce se formează prin acumularea de minerale, aşa cum este carbonatul de calciu, din picăturile de apă.
„Perlele de peşteră se formează sub acţiunea apei care se scurge, pe măsură ce straturi concentrice de minerale se aranjează în jurul unui nucleu”, conform lui Leslie Melim, geolog la Western Illinois University. „Practic, orice poate deveni un astfel de nucleu, orice se află în peşteră sau mină. Mineralele se depun în jurul nucleului şi se formează o perlă de peşteră”, a adăugat el.
Perlele de peşteră sunt nişte speleoteme mai rare, ce se pot forma doar în părţile complet plane ale fundului unei peşteri, astfel încât materialul care devine nucleu nu poate aluneca într-o parte sau alta, conform lui Melim.
Din interiorul dolinei, echipa de exploratori a observat microcascade formate de apa care ţâşneşte din câteva fisuri din pereţii dolinei, la adâncimea de aproximativ 65 de metri. Aceste microcascade au asigurat necesarul de apă pentru formarea speleotemelor de pe fundul formaţiunii – stalagmite şi perle de peşteră.
Exploratorii au raportat că au observat şerpi, broaşte şi gândaci în interiorul dolinei, precum şi rămăşiţele unor animale moarte, în special păsări. Descompunerea acestor animale ar fi putut genera mirosul pestilenţial despre care vorbeau localnicii. Exploratorii nu au raportat un miros deosebit de urât în timp ce se aflau în interiorul dolinei. Aceştia au revenit la suprafaţă cu câteva mostre de apă, roci, sol şi câteva animale moarte care vor fi analizate de către specialişti pentru a afla mai multe atât despre modul în care s-a format această dolină cât şi despre ecosistemul pe care-l adăposteşte, scrie Agerpres.