Femeile urmează să fe majoritare în noul Parlament al Islandei – o premieră în Europa -, potrivit rezultatelor definitive ale alegerilor legislative, publicate duminică, relatează AFP.
În total 33 dintre cele 63 de mandate din Althingi, Parlamentul islandez, au fost obţinute de către femei, reprezentând 52,3%, potrivit unor proiecţii care au la bază rezultatul final al alegerilor parlamentare de sâmbătă.
Potrivit unor date compilate de către banca Monsdială (BM), niciuna dintre ţările din Europa nu a depăşit vreodată pragul simbolic de 50% ca număr de parlamentare, iar Suedia ocupa până în prezent primul loc, cu 47% deputate.
Mai multe partide rezervă un număr minim de femei în rândul candidaţilor, însă niciun partid nu impune o cotă de femei în alegerile legislative din Islanda, potrivit International Idea, o organizaţie privind democraţia.
Alte cinci ţări din lume au, în prezent, parlamente alcătuite pe jumătate din femei, potrivit Uniunii Interparlamentare Internaţionale – şi anume Rwanda (61%), Cuba (53%), Nicaragua (51%) şi Mexicul şi Emiratele Arabe Unite (câte 50%).
Islanda se află cu regularitate în avangardă, în cauza femeilor.
În octombrie 1975, Islanda a fost teatrul unei mari greve a femilor, fără precedent, care cereau salarii mai bune şi un loc mai mare.
Islanda, care are în prezent 370.000 de locuitori, a fost prima ţară care a ales în mod democratic o femeie şefă de stat, în 1980.
Mai recent, ea aplică, din 2018, o lege avangardistă privind paritatea salarială şi se află de 12 ani la rând pe primul loc în clasamentul Forumului Wconomic Mondial (WEF) în domeniul egalităţii între femei şi bărbaţi.
Potrivit rezultatelor definitive, alianţa între stânga şi dreapta, aflată la putere de patru ani în Islanda, şi-a consolidat majoritatea, în urma alegerilor legislative de sâmbătă, în care a obţinut 37 dintre cele 63 de mandate.
Însă partidul premierului ecologist de stânga Katrin Jakobsdóttir a pierdut teren şi se află într-o poziţie fragilă, cu opt mandate.
Cei doi aliaţi ai de dreapta ai premierului se află într-o poziţie de forţă şi au posibilitatea, pe hârtie, să formeze altă coaliţie, cu alte partide decât Stânga Verzi ai lui Jakobsdottir.