Când este foarte cald, bei apă, când pădurea arde, stingi focul cu apă. În apă cresc peştii, carnea săracului, iar cu apă sunt irigate, chiar şi în deşert, câmpuri cu cereale şi plante hrănitoare. Apa este viaţă, energie şi distracţie.
Dar ce se întâmplă dacă o naţiune sau o comunitate rămâne fără acest lichid vital?
În Iran, seceta şi managementul defectuos au produs o penurie de apă la care populaţia a răspuns cu proteste, soldate cu morţi şi răniţi. Cursul singurului râu navigabil a fost întrerupt de numeroase lacuri de acumulare care grăbesc evaporarea, iar acum prin unele din segmentele dintre rezervoare nu mai curge decât praful bătut de vânt. Această ţară, izolată de exterior, este condusă de un regim autoritar care controlează o armată imensă.
Tot în regiune, Libanul, care trece prin cea mai cruntă criză economică din istoria modernă, se întoarce în epoca de piatră odată cu prăbuşirea sistemului de distribuire a apei. Presa israeliană scrie că naţiunea ar putea sucomba în războaie interne pentru cisterne şi rezervoare de apă. India, considerată cea mai populată democraţie din lume, se confruntă de ani de zile cu o criză mortală a apei potabile, iar mai recent cu o criză a apei pentru agricultură. Aceasta deşi India este ţara fluviilor, Indusul şi Gangele fiind cele mai cunoscute. Fermierii indieni au răspuns cu proteste.
În ţara vecină, Pakistan, pământul se aridizează de la an la an, ceea ce face să prolifereze o nouă ocupaţie: furtul de apă. De asemenea, comercianţi „oneşti” fac bani vânzând apă celui care-şi permite să cumpere. India şi Pakistan sunt pe picior de război şi au o sursă de apă comună, gheţarii din Himalaya. Brazilia, ţara Amazonului, se confruntă la fel ca India cu o dublă criză de apă. Pe de o parte este lipsa accesului unei părţi bune din populaţie la apă bună de băut, iar pe de alta seceta severă.
Criza de apă din Crimeea ocupată de Rusia este arhicunoscută, la fel şi scenariul ca Moscova să pornească un nou război contra Ucrainei pentru a-şi crea acces la surse de apă pentru această regiune aridă. La începutul anului, în presă apăreau sporadic articole despre seceta extremă cu care se confrunta Turcia, în special regiunea Istanbulului. Acum, cel mai mare lac din ţară riscă să dispară, iar imaginile cu pădurile arzând violent în vreme de arşiţă fac înconjurul lumii, aşa cum au făcut cele cu incendiile din anii trecuţi din Australia, produse tot pe fondul secetei. Turcia, condusă cu mână de fier de preşedintele Erdogan, este una dintre cele mai mari puteri militare de la Marea Neagră şi Mediterana. Crizele de apă fac probleme în regiuni volatile, iar mulţi vorbesc de posibilitatea izbucnirii unor războaie pentru apă. Schimbările climatice şi fenomenele meteo extreme vor creşte, probabil, această posibilitate. Însă probleme cu apa sunt şi în Europa.
