Impozitul pe profit din criptomonede a fost stabilit în România. Regimul fiscal al tranzacţiilor cu monede virtuale a fost clarificat, în mare măsură, odată cu apariţia Legii 30/2019 care, printre altele, reglementează modul de impozitare a veniturilor obţinute din astfel de tranzacţii, precizează specialiştii Deloitte.
„A continuat însă să planeze incertitudinea cu privire la taxarea veniturilor realizate anterior apariţiei legii menţionate, întrucât la momentul respectiv existau încă interpretări potrivit cărora, în lipsa unei reglementări clare şi specifice în domeniu, veniturile din tranzacţii cu monede virtuale ar trebui considerate neimpozabile. Aceste interpretări, pe care le-am combătut cu argumente solide la începutul anului 2019, au fost recent infirmate şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ)”, precizează specialiştii Deloitte.
Aceştia spun că problematica a fost supusă, de curând, spre soluţionare ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu (o interpretare a legislaţiei aplicabile în astfel de cazuri). Deşi prin decizia nr. 34 din 24 mai 2021 ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile (a considerat că nu este necesară o decizie în acest caz, legislaţia fiind suficient de clară pentru a fi aplicată de orice instanţă), este de interes deosebit argumentarea oferită pentru această decizie.
Argumentele ÎCCJ În interpretarea Curţii, Legea 30/2019 nu a fost emisă cu scopul de a acoperi un vid de reglementare, ci pentru a adapta cadrul legislativ existent unui context în care frecvenţa tranzacţiilor cu criptomonede era în continuă creştere. În plus, instanţa susţine că legislaţia anterioară apariţiei Legii 30/2019 nu exclude încadrarea veniturilor din transferul de monedă virtuală în categoria celor provenind din alte surse, în contextul în care enumerarea veniturilor din această categorie nu era exhaustivă, iar acest tip de venituri nu era inclus în categoria veniturilor neimpozabile, intenţia şi scopul legiuitorului fiind de a supune impozitării toate veniturile, cu excepţia celor considerate neimpozabile. ÎCCJ concluzionează că dispoziţiile legale aplicabile înainte de intrarea în vigoare a legii 30/2019 nu sunt lacunare, incomplete sau neclare.
Aşadar, argumentarea Curţii întăreşte argumentaţia publicată la începutul anului 2019 – veniturile obţinute de persoanele fizice din tranzacţii cu criptomonede înainte de intrarea în vigoare a legii 30/2019 nu erau menţionate expres ca fiind neimpozabile în cadrul legislaţiei fiscale aplicabile. Prin urmare, acestea trebuiau să fie supuse impozitului pe venit conform regulilor categoriei de venituri potrivite. Având în vedere că nu existau norme specifice care să includă veniturile din tranzacţii cu criptomonede într-o categorie anume a veniturilor impozabile, ele trebuiau considerate venituri impozabile din alte surse chiar şi în lipsa unei menţiuni exprese, lista veniturilor din alte surse nefiind limitată de legiuitor.
În concluzie, este de apreciat faptul că se încearcă lămurirea aspectelor fiscale legate de tranzacţiile cu criptomonede, inclusiv în cazul celor derulate în trecut, chiar dacă, în prezent, discuţia trebuie axată pe adaptarea legislaţiei la rapiditatea cu care atât monedele virtuale, cât şi modalităţile de tranzacţionare a acestora se diversifică în practică.