Românii au cea mai scăzută putere de cumpărare din Uniunea Europeană, după un an de pandemie.
Conform unui studiu L’observatoire Cetelem, după mai bine de un an de pandemie, evoluţia economiei şi a vieţii sociale au traversat perioade discontinue, fapt ce a condus la întreruperea multor activităţi, ca urmare a carantinelor şi a restricţiilor impuse de guvernele din majoritatea ţărilor.
În Europa, intenţia de a cheltui a scăzut cu 15% în 2020 faţă de anul anterior, o consecinţă a suspendării activităţilor economice, a închiderii magazinelor neesenţiale şi a restricţionării circulaţiei.
Bulgarii, cehii şi românii manifestă o prudenţă similară în acest sens, însă cea mai mare scădere este înregistrată în rândul italienilor, intenţia lor de a cheltui mai mult anul acesta scăzând cu 40%.
Studiul pan-european „L’Observatoire Cetelem de la Consommation” a fost realizat în 15 ţări din Uniunea Europeană, printre care şi România, pe 14.200 de respondenţi.
Deşi consumul a fost afectat negativ, intenţia de a economisi a crescut cu 3 puncte procentuale la nivelul întregii Europe. Peste jumătate dintre europeni afirmă acest lucru (54%), românii fiind cei mai categorici, deşi procentul a rămas constant faţă de anul trecut, 69% dintre românii chestionaţi exprimându-şi această intenţie. Însă cea mai mare creştere înspre economisire de la un an la altul se observă tot în rândul italienilor (creştere cu 11 pp, până la 51%), urmaţi de englezi (creştere cu 6 pp, până la 63%) şi francezi (creştere cu 5 pp, până la 40%).
În ceea ce priveşte puterea lor de cumpărare, 46% dintre europeni sunt de părere că aceasta a rămas stabilă, o creştere cu 2 puncte procentuale faţă de anul trecut. În acelaşi timp, se observă o creştere cu 5 puncte procentuale (37%) a celor care spun că puterea lor de cumpărare a scăzut în ultimul an. În ceea ce îi priveşte pe români, percepţia că aceasta s-a deteriorat este printre cele mai ridicate din Europa, doar 21% dintre români declarând că puterea lor de cumpărare a crescut în ultimul an.
Referitor la părerea despre situaţia generală din ţara lor, trendul este în unanimitate unul negativ, în toate cele 15 state participante la studiu, de altfel cel mai scăzut scor din anul 2015 până în prezent (4.7 puncte media la nivelul Europei în 2021). Românii rămân, ca şi anul anterior, printre cei mai pesimişti europeni, valorizând cu doar 4.2 puncte din 10 situaţia pe plan local.
Viaţa la distanţă a devenit o realitate globală, care se răsfrânge atât în modul cum se desfăşoară activităţile cotidiene, cât şi relaţiile interumane. Însă acest stil de viaţă, care a accelerat adoptarea soluţiilor digitale ca alternativă la lipsa sau limitarea interacţiunilor umane, nu este universal acceptat în rândul europenilor.
Deşi 8 din 10 consideră că distanţarea face acum parte din traiul lor de zi cu zi, doar 45% se bucură într-adevăr de acest nou mod de viaţă.
Românii sunt printre cei mai categorici în a nu manifesta o deschidere prea mare către acest stil de viaţă, la fel ca restul ţărilor est-europene, privindu-l mai degrabă ca pe un cumul de constrângeri şi doar 18% dintre ei se declară adepţi ai acestuia.
„După mai bine de un an de pandemie, era uşor de anticipat o schimbare asupra comportamentului, percepţiilor şi a vieţii, în general, pentru europeni. Această ediţie a L’Observatoire Cetelem de la Consommation arată că în opinia oamenilor limitarea interacţiunilor interferează inclusiv cu modul în care îşi desfăşoară viaţa socială. Iar atunci când vorbim despre viaţă trăită la distanţă inclusiv din punct de vedere al socializării, majoritatea alternativelor sunt privite ca fiind constrângătoare. De altfel, trei sferturi dintre europeni sunt de părere că lipsa interacţiunii directe dăunează relaţiilor umane. Iar românii nu fac excepţie, fiind printre cei mai rezistenţi la urmarea acestui stil de viaţă la distanţă, 8 din 10 simţindu-se nevoiţi să se adapteze forţat la toate aceste schimbări”, a declarat Miruna Senciuc, CEO BNP Paribas Personal Finance SA Sucursala Bucureşti.
Pe de altă parte, ceea ce se remarcă la nivelul tuturor ţărilor chestionate, este o deschidere mult mai mare înspre a adopta soluţiile digitale şi a accepta aspectele vieţii la distanţă atunci când se discută despre partea practică şi funcţională a acestora. Astfel, când vorbesc despre efectuarea cumpărăturilor, gestionarea bugetului, realizarea de formalităţi administrative, acces la informaţii, consum cultural şi telemuncă, rezolvarea acestora fără a fi nevoie de prezenţa fizică este extrem de apreciată de europeni. În contrast, aspectele vieţii sociale şi relaţionale sunt experienţe pe care oamenii doresc în continuare să le trăiască faţă în faţă.
Potrivit L’Observatoire, stilul de viaţă la distanţă este dominat în majoritate de sentimente negative, aproape trei sferturi dintre europeni (73%) îl definesc folosind cel puţin un termen negativ. Cu excepţia Ungariei, unde cel mai des a fost menţionat cuvântul “pericol”, “singurătatea” (43%) este cel mai frecvent utilizată în restul ţărilor, dovadă a distanţei care a crescut între oameni şi care a fost exacerbată de Covid-19. Alţi termeni frecvent folosiţi sunt “tristeţe”, “dificultate” şi “teamă”. Percepţia generală este că „viaţa la distanţă” este un oximoron, o formă de regresie socială şi societală, o pierdere a umanităţii. Francezii şi românii (81%) se numără printre cei mai critici, urmaţi îndeaproape de spanioli şi belgieni (80%), dar şi de italieni (79%).
O concluzie evidentă a studiului este că modul în care oamenii percep viaţa la distanţă şi se angajează să o urmeze depind de o varietate de factori, precum gradul de experienţă în utilizarea lor, cultura şi puterea economică. Astfel, ţările nordice sunt mult mai familiarizate cu astfel de tehnologii şi au un grad de maturitate ridicat în folosirea lor. Ţările din Europa de Sud şi cele de la Mediterană, în care predomină un climat economic mai puţin stabil, asociază frecvent soluţiile la distanţă cu termeni pozitivi şi consideră că nu le-au folosit la fel de des precum respondenţii din multe ţări. În ţările din Europa de Est, există opinii mixte şi un oarecare echilibru între pozitiv şi negativ cu privire la aceste alternative. Acestea sunt ţări care foloseau deja tehnologiile digitale, dar care au asistat la o dezvoltare rapidă a acestora în ultimii ani.
Înainte de pandemie, România se număra printre ţările europene cu cea mai mică proporţie a angajaţilor care îşi desfăşurau activitatea şi din afara spaţiului de lucru efectiv sau a biroului. În prezent, românii sunt printre cei mai deschişi europeni pentru a adopta modul de lucru hibrid (49% vs. media europeană 41%) şi doar 19% ar continua să lucreze exclusiv de acasă (vs. media europeană de 22%).
Cu privire la educaţia online, doar 23% dintre români consideră că lucrurile funcţionează bine în ţara lor, de departe cel mai scăzut procent din Europa (media europeană 45%).
Respondenţii din Suedia, unde această metodă de învăţământ este răspândită pe scară largă, sunt de departe cei mai convinşi de eficacitatea sa (68%), urmaţi la distanţă de cei din Marea Britanie (57%) şi din Spania (51%). La polul opus, printre cei mai critici legat de modul de funcţionarea a educaţiei online la ei în ţară, alături de români, sunt slovacii (31%) şi bulgarii (36%).
Rezultatele studiului mai arată că şi în ceea ce priveşte telemedicina, românii sunt printre cei mai pesimişti în legătură cu modul în care acest serviciu se prezintă pe plan local.
Doar 28% dintre români cred că lucrurile funcţionează cum trebuie, mai rezervaţi decât ei fiind bulgarii (17%) şi în aceeaşi măsură ungurii (28%).
Pe de altă parte, românii sunt printre cei mai entuziaşti referitor la accesarea acestor servicii, 56% declarând că sunt interesaţi să încerce consultaţiile prin telemedicină, deşi nu au avut posibilitatea până acum vs. 37% media europeană). Acest lucru relevă interesul crescut al românilor faţă de accesul la servicii medicale prin telemedicină, dar şi nevoia mare de informare şi de reglementare a acestui domeniu la noi în ţară.
