O biserică a interzis timp de 66 de ani înmormântarea unei fetițe de 13 ani

Peste 1.000 de locuitori ai satului sicilian Montedoro au așteptat această înmormântare mai bine de jumătate de secol. Cum a fost posibil acest lucru ?

În interior se aflau rămășițele Luciei Mantione, o fetiță de 13 ani care a fost agresată sexual și ucisă în 1955, dar pentru care biserica catolică a aplicat un principiu vechi și timp de 66 de ani a interzis înmormântarea, relatează The Guardian.

„Aceasta este ziua eliberării pentru Lucia și eliberării satului Montedoro”, a spus Rosa Alba, 73 de ani, care a cunoscut-o pe Lucia în copilărie și ani de zile a luptat pentru a convinge biserica să recunoască eroarea și să permită înmormântarea.

Lucia a fost ucisă pe 6 ianuarie 1955, după amiaza, când mama ei a trimis-o la niște cumpărături. Cadavrul ei a fost descoperit după 3 zile. Autopsia a confirmat că a fost ucisă și că s-a luptat pentru viața ei. În acea seară, tatăl Luciei a bătut la ușa lui Don Vito Alfano, parohul din Montedoro, pentru a aranja înmormântarea Luciei. Preotul însă a refuzat, invocând o lege catolică care interzicea înmormântarea celor care au suferit o „moarte violentă”.

„Era un vechi principiu care se aplica în principal persoanelor care s-au sinucis”, a spus părintele Francesco Stabile, fost profesor de teologie la Universitatea din Palermo și expert în istoria bisericii. „Cu toate acestea, unii preoți au extins acest principiu la cei care au fost uciși, dar în secolul al XIX-lea. Ideea absurdă din spatele deciziei a fost că dacă o persoană a fost ucisă, înseamnă că a greșit cumva. Unii preoți credeau că o moarte violentă a îndepărtat acea persoană de comunitatea religioasă ”.

Timp de câteva săptămâni, poliția a investigat crima, însă criminalul nu a fost găsit. La început, ancheta s-a concentrat asupra unui locuitor în vârstă cu antecedente penale, dar acesta nu a mai fost suspect la un moment dat. Bănuiala era că ucigașul Luciei era un aristocrat bogat care, în anii postbelici ai Italiei, putea conta pe sprijinul mafiei.

Lucia a fost îngropată pur și simplu la marginea cimitirului din Montedoro, fără slujbă. Autoritățile italiene și biserica au închis cazul, dar sătenii nu l-au uitat niciodată.

„Povestea Luciei a fost transmisă din generație în generație”, a spus Renzo Bufalino, 40 de ani, primarul din Montedoro. „Când eram copii, ne duceau la cimitir pentru a pune flori proaspete pe mormântul Luciei. Ea nu a fost uitată niciodată, nici măcar de cei care nu au cunoscut-o”.

În urmă cu câțiva ani, Federico și Calogero Messana, doi frați care au fost colegi cu Lucia, au deschis un blog în amintirea ei și au început să adune o serie de articole și declarații din momentul dispariției sale. Federico i-a scris o lungă scrisoare episcopului provinciei, Caltanissetta, cerându-i să intervină pentru o înmormântare religioasă corespunzătoare, însă a fost refuzat.

Punctul de cotitură a venit recent, când procurorii din Caltanissetta au redeschis cazul, exhumând corpul Luciei și încercând să extragă ADN. Potrivit zvonurilor, la locul crimei au fost găsite obiecte care ar fi putut conține urme din ADN-ul criminalului.

Locuitorii din Montedoro au profitat de acest moment, presând biserica ca după aproape șapte decenii să îi acorde fetei o înmormântare corespunzătoare. Săptămâna aceasta, prima persoană care a pus mâna pe sicriul Luciei a fost Maria Lucia Mantione, nepoata Luciei în vârstă de 64 de ani și una dintre puținele rude rămase în viață. Ea își poartă numele, chiar dacă nu a cunoscut-o niciodată, și a venit la Montedoro din Treviso, din nordul Italiei, pentru a participa la înmormântare.

Maria a spus că în familia ei s-a vorbit zilnic de Lucia atâta timp cât a trăit tatăl ei, fratele Luciei.

Sute de oameni și-au luat rămas bun, potrivit tradiției, de la Lucia, într-un eveniment care va intra în istoria comunității.