Cinemateca Astra Film prezintă 1 Building and 40 People Dancing / 1 clădire și 40 de oameni dansează, filmul de absolvire a lui Miki Polonski, care primea în 2016, la Astra Film Festival, premiul pentru cel mai bun documentar studenţesc – Best DocSchool Award, pentru modul matur şi asumat în care regizorul abordează subiectul, personajele, imaginea şi muzica, care întregesc un tablou unitar al relaţiei spaţiu locuit – locatari.
Ce se află în spatele ușilor închise? Polonski filma ceva scurt în clădirea unde locuia unchiul lui, Sioma, pentru scurtmetrajul de facultate Ten Buildings Away (care a obținut numeroase premii), când și-a dat seama că ar vrea să facă un documentar despre oamenii care locuiesc acolo. A aplicat cu ideea la o finanțare și a câștigat premiul I. 1 Building and 40 People Dancing e filmul lui de absolvire.
„ Când mi-a venit ideea filmului mă înfuria cum au fost luați oamenii ăștia și puși în spatele acelor uși. Mă întrebam cine a putut să construiască așa ceva. Arhitectural, clădirea evocă o închisoare. Și mă înnebunea chestia asta.
Dar singurătatea e evidentă. E chiar mai extremă decât o arată documentarul. Cumva, eu am încercat să găsesc la fiecare personaj lucrul ăla care-l menține în viață, care încă îl motivează.” Miki Polonski într-un interviu acordat Sub 25
29 iulie • 1 Building and 40 People Dancing / 1 clădire și 40 de oameni dansează
Cel mai bun film din Competiția DocSchool, ediția #AFF2016
Miki Polonski • Israel • 2015 • 48’
Explorând relația dintre oameni și locuinţele lor, filmul este un duios mozaic vivant, ce îşi concentrează privirea asupra locuitorilor vârstnici ai unei clădiri de locuințe publice. Pentru protagoniști, proximitatea acționează precum un catalizator al empatiei şi complicităţii, înfăţişandu-i în acelaşi timp ca indivizi și ca parte organică a unui întreg. În mod emblematic, facem pentru prima dată cunoştinţă cu personajele în spațiul comun al holurilor, prin relațiile închegate între ei. Încetul cu încetul aceştia dezvăluie detalii deopotrivă sfâşietoare şi inspiratoare din poveștile lor de viață, ei fiind cei ce decid în ce mod şi în ce măsură împărtăşesc în faţa camerelor.
Adoptând o privire imparţială şi plină de înțelegere, regizorul Miki Polonski creează o serie de portrete sincere, cu un ochi fin pentru surpinderea esenţei vieţii interioare a oamenilor şi a delicateţii emoțiilor lor.