Anul acesta, Festivalul International de Teatru de la Sibiu care se desfasoara in perioada 20-29 august are amploarea unei olimpiade la nivelul tarilor si invitatilor care sosesc in Romania.
Impartit pe sezoane – american, austriac, begian, britanic, elvetian, francez, rusesc, german, israelian, italian, japonez, spaniol, cu o importanta participare romaneasca – festivalul aduce la Sibiu nu doar mari creatori de teatru (Denis O Hare, Jan Lauwers), ci si nume importante din lumea dansului (Akram Khan, Israel Galvan sau compania SOL din Israel), dar si vedete internationale de teatru si film (Charlotte Rampling).
Urban.ro a stat de vorba cu Constantin Chiriac despre culisele festivalului in pandemie si pregatirea editiei 2021 care are sloganul Construim speranta impreuna / Building Hope Together.
Cum ati facut fata pandemiei? Cum ati manageruit situatia la inceput anului trecut?
Ultimul zbor pe care l-am avut a fost la ISBA InternationaL Society for the Performing Arts – cea mai importanta structura de artele spectacolului, unde sunt singurul roman membru. ISPA are un congres anual la New York, e o structura de 105 ani. In ianuarie am fost acolo, am venit prin 20-25 ianuarie si am avut o perioada dificila din punct de vedere al sanatatii.
Dupa care a venit nenorocirea, a fost declarata pandemia. Eu aveam organizat festivalul cu tema “Puterea de a crede” si in 27 martie trebuia sa fac conferinta de presa, sa pun in vanzare biletele, totul era organizat. 585 de spectacole selectate din zeci de mii. Si in 14 martie am fost inchisi. M-am gandit ca o sa tina o saptamana, doua, trei, ce facem?
Le-am zis actorilor ”puneti mana pe telefoane, spuneti poezie, poveste si facem Fotoliu cu povesti si poezie pentru toti spectatorii din lume, nu doar din Romania. Sectia germana, faceti in germana. Si de la 7 la 9 seara, zi de zi, am facut asta. De la 5 am transmis din conferintele speciale ale festivalului pe care le aveam.
Le-am spus actorilor: cand filmati nu incercati sa fiti frumosi, uitandu-va in camera, ci incercati sa va ganditi personal la chipul fiecaruia care va va asculta si se va uita in ochii nostri. Incercati sa le dati emotie, sa le spuneti ceva care sa-i ajute.
Urban.ro a facut o serie de interviuri cu actori din toata tara despre perioada cand teatrele au fost inchise si cei de la Sibiu spuneau “am avut norocul sa am de munca” pentru ca aveau acest proiect si, mai tarziu, premiere in lucru. Dar dvs cum v-ati aparat de impactul emotional al unor zile grele?
Am slabit 14 kilograme, am fost internat la spital – am stat doar 3 zle, n-am vrut sa stau mai mult – cu o chestie neidentificata, mai tarziu m-am gandit ca era covid, de fapt… Dar in acelasi timp, am gandit ce fac si, in debutul lui aprilie, am inceput sa invat ce inseamna si cum putem sa facem un festival digital.
Ne-am organizat si am reusit sa prezentam 138 de spectacole din cateva zeci de tari.
Dar ce v-a tinut cu mintile acasa?
Cum ce? Spectatorii, festivalul… Trebuia sa continue intr-o forma… In acelasi timp, gandeste-te: sa ma tii pe mine inchis in tara… Am avut intr-un an 274 de zboruri, sunt profesor la 16 universitati din lume, mergeam la toate festivalurile.
Eu nu sunt un om tehnic, am invatat de la echipa mea si acum intru in orice conferinta online. Asa am si putut sa aduc nume mari; pe Alicia Adams am curtat-o 15 ani sa vina la Sibiu si de fiecare data spunea “da, vin” si ma suna apoi “Constantin, din pacate, trebuie sa merg la Moscova; e mai important – din punct de vedere al americanilor – sa ajung la Moscova decat la Sibiu. Anul trecut am adus-o la Sibiu cu spectacole online. Si pe altii mari ca ea.
L-am sunat personal pe Peter Brook, pe Lev Dodin, toti cei carora le-am dat stea pe Aleea Celebritatilor, Eugenio Barba, Isabelle Hubert si le-am zis “dati-mi interviuri”. Si am invatat cum sa facem interviurile. Am inceput apoi sa caut drepturile de autor. Stii ce inseamna sa aduci Opera Regala cu Angela Gheorghiu?!… Vai de mine. Am adus-o!
Am luat spectacolul Lacrimile lui Sfantul Petru al lui Peter Sellers si l-am dat on line pentru ca era un spectacol pe care nu as fi putut sa-l aduc niciodata in format fizic. Erau 90 de artisti, toti foarte mari, si sa-i aduci pe toti odata la Sibiu era ingrozitor de greu si ingrozior de scump. In acelasi timp nu as fi avut o catedrala suficient de mare sa ma gazduiasca.
Anul acesta vin foarte multi invitati straini, ca la o Olimpiada a teatrului, pentru ca tot vom avea foarte curand olimpiada. Veti avea restrictii speciale sanitare?
Am pus conferinta de presa in 8 iulie, sa vad cu ce hotarare iese guvernul, dar eu am facut deja intelegeri cu cinematografe si spectacolele indoor ale lui Akram Khan, ale companiei Kibbutz sau Istrael Galvan le transmitem si in cinematografe. Va fi acces pentru mii de spectatori.
Cine vrea sa-l vada live pe Akram Khan trebuie sa fie vaccinat, e simplu. Vrei sa stai acasa? Il vezi la o treime din pret, intr-o sala de cinematograf, mult mai bine decat in sala de spectacol ca-l vezi mare pe un ecran, in transmisie cu 5 camere, dar e spectacolul care va fi cu spectatori in sala in Sibiu.
Dar pentru asta aveti echipa care monteaza in transmie live, din sala.
Da, gandeste-te ca vor fi 5 echipe; una pe Teatrul Radu Stanca, una pe Fabrica de Cultura, o echipa pe Sala Besoiu, o echipa pe toate bisericile pentru de acolo voi transmite; o echipa pe outdoor si o echipa la Sala Thalia.
Deci vi s-a marit si echipa de oameni a festivalului.
Platesc de-mi sar ochii, pentru ca ei vin din toate televiziunile din Romania, si sunt putini, ii vrem pe cei mai buni si nu vin pe bani putini. Dar… vorbim de “arta de a darui” publicului.
Soarele da lumina si caldura fara sa ceara nimic in schimb, daca am invata si noi asta .
Dar ce va motiveaza pe dvs personal sa o luati mereu de la capat cu festivalul? Cand va e greu, ce va incarca? Datoria de a-l face?
Nu. Sunt zeci de mii de oameni care asteapta. Cand am vazut anul trecut ca au fost 80.000 din Japonia la transmisiile online, nu-ti vine a crede. E o responsabilitate care nu are masura.
Dintre toate lucrurile aparute conext in Sibiu sau in Festival, de care sunteti cel mai cel mai mandru?
Programul de voluntariat. N-a fost loc din lume cu festivaluri unde sa ma duc sa nu vina 2-3 oameni, vorbindu-mi in diverse limbi, si sa nu-mi spuna ca a fi voluntar la Sibiu a fost formator in viata lui…
Nu exista interventii si pile mai mari catre mine decat ca sa ajunga voluntar in festival: de la presedinti de banci la profesori universitari, copiii care ma roaga… Nu stii ce telefoane se dau. Cine are sansa sa stea langa Akram Khan, George Banu, Charlote Rampling.
Pentru ce v-ati fi dvs recunoscator, daca va ganditi la tot parcursul din anii astia?
Pentru genele pe care le-am primit de la parintii mei. Eu nu am vazut niciun om pe lume cu vointa mamei mele. Le sunt recunoscator si bunicilor mei… Mama a trait 79 de ani si, cu 3 saptamani inainte de a pleca, urca in pod mai repede decat mine. Cand a inceput sa nu mai poata, a hotarat ca trebuie sa plece si pur si simplu si-a luat la revedere de la viata treptat dar repede.
Sunt recunoscator pentru educatia mea. Bunicului i-au luat toate averile cand aveam 3 ani si casa in care stateam cu mama si tata a fost luata. In vara aia a trebuit sa contruiasca o alta casa. M-au dus, la 5 -6 sate mai departe, pe deal, la bunica dinspre mama. Si in vara aia am invatat sa scriu si sa citesc pentru ca bunica imi citea povesti.
Cand ai in fata ta exemplul bunicii mele care a crescut 16 copii fara barbati, pentru ca primul – care a fost tatal primilor ei 8 copii – a murit in al doilea razboi mondial, si al doilea care i-a daruit ceilalti 8 copii a murit inecat, inveti ce inseamna vointa si determinarea.
Am avut pian pana la trei ani, dupa care nu s-a mai putut. Nu stiu sa cant la pian, stiu putina muzica, cant sa ma incalzesc vocal inainte de spectacole si sa fac vocalize. Dar cand ai asemenea exemple acasa si stii ce inseamna educatia, vezi altfel lucrurile. De asta am cautat ca actorii de la facultatea din Sibiu sa stie muzica, e de fapt singura scoala de actorie care ii forteaza sa invete un instrument. Pentru ca muzica ii slefuieste.