Un lac de mari dimensiuni situat în estul calotei glaciare Amery, a treia ca mărime din Antarctica, a dispărut brusc, lăsând în urmă un crater de aproape 11 kilometri pătraţi şi o adâncime de 80 de metri, relatează The Independent citând o analiză a acestui eveniment, publicată în jurnalul Geophysical Research Letters. Descoperirea stârnește îngrijorări în ceea ce privește stabilitatea calotelor glaciare.
Volumul enorm de apă conţinut în lac – estimat la 594-736 milioane de metri cubi – s-ar fi scurs în ocean prin stratul de gheaţă cu o grosime de până la 1.400 de metri.
Descoperirea i-a alarmat pe oamenii de ştiinţă deoarece creşterea temperaturilor din cauza crizei climatice presupune niveluri mai ridicate de apă de suprafaţă rezultată din topire, care se acumulează pe calotele glaciare din Antarctica. Lacurile rezultate pot provoca fracturi în stratul de gheaţă, ajungând până la ocean. Acest lucru poate duce la prăbuşirea unor porţiuni din aceste calote, rezultând niveluri mai mari de pierderi de gheaţă de pe continent, scrie Agerpres.
Calotele glaciare care înconjoară Antarctica reprezintă bariere esenţiale, ce împiedică pierderile şi mai mari din volumul gheţarilor şi al gheţii care acoperă suprafaţa terestră.
În pofida faptului că pe acest continent este în prezent iarnă, oamenii de ştiinţă au putut să „vadă” lacul şi craterul pe care l-a lăsat în urmă, cu ajutorul imaginilor satelitare.
În urmă a rămas un crater adânc de 80 de metri
Potrivit specialiştilor, după scurgerea apei în locul lacului a apărut o depresiune asemănătoare unui crater pe suprafaţa calotei glaciare, cu o suprafaţă de 11 kilometri pătraţi.
În depresiunea de suprafaţă, cunoscută sub numele de dolină, se aflau rămăşiţe fracturate din stratul subţire de gheaţă care acoperea lacul.
„Credem că greutatea apei acumulate în acest lac adânc a deschis o fisură în calota glaciară de sub lac, un proces cunoscut sub numele de hidrofractură, provocând scurgerea apei către oceanul de dedesubt”, a explicat autorul principal al studiului, Roland Warner, glaciolog la Universitatea din Tasmania.
Procese similare de hidrofractură ar fi stat la baza prăbuşirii unor porţiuni din calota glaciară din Peninsula Antarctică, însă cercetătorii au declarat că nu au mai văzut o hidrofractură atât de adâncă până în prezent.
Calota glaciară Amery face parte dintr-un bazin-cheie de drenaj pentru partea de est a Antarcticii, iar suprafaţa sa este enormă – 60.000 de kilometri pătraţi).
Dispariţia lacului de dimensiuni mari a fost observată cu ajutorul unui instrument laser cu lumina verde de pe satelitul ICESat-2 al agenţiei spaţiale americane NASA. Acest instrument satelitar transmite impulsuri de fotoni şi localizează cu precizie punctul de reflexie al fiecărui foton pe care îl primeşte înapoi de pe Pământ.