În timp ce autoritățile din Miami continuă căutările supravieţuitorilor, specialiștii în arhitectură caută răspuns la o întrebare: Ce a cauzat prăbuşirea clădirii? Cel puţin patru oameni au murit după prăbuşirea unui bloc de apartamente în sudul Floridei, joi dimineaţa. Alte 159 de persoane sunt în prezent date dispărute. Clădirea avea o vechime de 40 de ani de la momentul construcţiei.
Update 17:30
Ipotezele prăbușirii blocului din Miami. Specialiștii români au facut comparație între Miami- București și Mamaia Nord.
Chiar dacă nu există o concluziei a anchetei în cazul prăbuşirii blocului din Miami din urmă cu două zile, clădirea era construită pe un sol nisipos. Astfel, solul nisipos necesită o fundaţie construită atent cu stâlpi foraţi în pământ.
Specialiștii români afirmă că lipsa unor studii geotehnice urmate de erori în proiectare pot provoca tragedii de proporții.
De asemenea, arhitecții români spun că zona Capitalei are un teren mlăştinos şi este una dintre cele mai nesigure.
Alexandru Crişan este inginer şi profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti. Lipsa unor studii geotehnice, spune el, urmate de erori în proiectare ar fi putut produce tragedia.
„Din diverse motive cum ar fi cutremure, infiltraţii, sol aluvionar, sol nisipos, clădirile se scufundă. Orice clădire se tasează în funcţie de fundaţia pe care o facem se tasează mai mult sau mai puţin. Studiul geotehnic se face prima dată pentru partea de proiectare după care urmează partea de execuţie. Dacă eu nu fac asta şi pun o fundaţie absolut normală ca la o fundaţie cu un teren normal, toată povestea asta se adânceşte.
Deci din punctul meu de vedere e un defect de proiectare sau este o cauză naturală ceea ce este foarte rar în momentul în care există nişte mişcări tectonice.”, a afirmat Alexandru Crişan, de profesie inginer constructor.
Am stat de vorbă şi cu geologul Lucian Vişcoţel. Părerea lui este că Bucureştiul este cea mai riscantă zonă a ţării din punct de vedere a siguranţei solului. O zonă la fel de dorită este şi Mamaia-Nord. Apartamentele noi se dau ca pâinea caldă dar la structura lor, oare s-a gândit cineva ?
Ancheta blocului prăbușit în Miami
Autorităţile americane promit o anchetă urgentă, în timp ce inginerii au declarat că este imposibil, în acest stadiu, să identifice un motiv precis cu privire la cauzele prăbuşirii.
Experţii care au observat imaginile de la dezastru spun că au oferit o înţelegere de bază a ceea ce s-a întâmplat.
„Această prăbuşire este o cedare clasică a coloanelor. Clădirea în sine era susţinută de o serie de piloni; dacă pilonii cedează, totul cedează”, a declarat Kit Miyamoto, inginer structural şi preşedinte al Comisiei pentru siguranţă seismică din California. Determinarea a ceea ce a declanşat această cedare a pilonilor este un test care îi aşteaptă pe inginerii federali, de stat şi locali.
„Clădirea era în starea la care te-ai aştepta pentru o clădire veche de 40 de ani, care se află pe malul Oceanului Atlantic”, a declarat Kenneth Direktor, avocatul asociaţiei de proprietari. Atât Miyamoto, cât şi Greg Batista, un specialist în proiecte de reparaţii de beton, au semnalat amplasarea clădirii pe plajă. Potenţialul pentru scorojire – un defect periculos cauzat de ruginirea oţelului armat în interiorul betonului – este mai mare atunci când o structură, precum apartamentul din Surfside, se învecinează cu marea. „
Am văzut de-a lungul şi de-a latul coastei sute de clădiri în care aveţi probleme cu betonul. Dacă nu sunt întreţinute, fie că este vorba de o problemă de beton sau de o problemă de aşezare, poate fi vorba de un pod, poate fi vorba de o clădire, poate fi vorba de un baraj sau de un dig – acest tip de lucruri se întâmplă dacă nu sunt îngrijite”, a spus Greg Batista.
Încă un detaliu ce ar putea explica prăbuşirea clădirii din Miami Joi, USA Today a relatat despre un studiu, publicat anul trecut, care a arătat că blocul prăbuşit – spre deosebire de alte clădiri din jurul său – s-a scufundat cu o rată de aproximativ 2 milimetri pe an între 1993 şi 1999.
Cercetarea s-a axat pe efectele subsidenţei, cedarea sau prăbuşirea treptată a terenului, asupra riscurilor de inundaţii de coastă. Cercetarea nu a mai urmărit starea clădirii după 1999, astfel încât nu este clar dacă structura a continuat să se scufunde în ritmul descris în studiu.
Shimon Wdowinski, coautor al studiului şi profesor la Institutul de Mediu al Universităţii Internaţionale din Florida, a avertizat că cercetarea sa nu a oferit o dovadă incontestabilă. „Alte clădiri nu s-au mişcat în acea parte estică a oraşului”, a declarat Wdowinski. Întrebat dacă scufundarea – sau subsidenţa – ar fi putut fi un factor care a contribuit la prăbuşire, Wdowinski a spus că este nevoie de informaţii suplimentare înainte de a se pronunţa.
„Dacă totul se deplasează în jos la acelaşi nivel, atunci nu atât de mult, dar dacă o parte a clădirii se mişcă în raport cu cealaltă, acest lucru ar putea cauza unele tensiuni şi fisuri. Poate că o anumită cedare poate iniţia procesul”, a declarat el pentru CNN. Într-un interviu acordat vineri, Kobi Karp, membru al Institutului American al Arhitecţilor, a declarat că, dacă „aşezarea” construcţiei nu ar fi fost „egală”, rezidenţii ar fi observat acest lucru.
„Oamenii din clădire ar fi văzut crăpături în podelele lor, masa nu ar fi fost plată, lucrurile s-ar fi rostogolit. Ar fi văzut fisuri în pereţi. Te uitai în tavan şi vedeai crăpături în tavan”, a spus Karp.
Potrivit CNN, la această oră este neclar dacă astfel de sesizări au fost depuse la administraţia blocului.
Alte știri
