Au fost iubiți, au devenit soți, părinți, iar totul s-a transformat apoi în…ceva…ce i-a ținut împreună 50 de ani. Elena și Nicolae Tane sărbătoresc anul acesta nunta de aur. 50 de ani e mult pentru orice, dar pentru o căsnicie, e enorm. Au rezistat însă tuturor problemelor, și fără să fi apelat la vreun consilier marital, cum dă bine în zilele noastre. Dar, poate caracterul, poate felul de-a fi, poate greutățile vieții i-au învățat, sau ei au învățat instinctiv cum să reușească. Au nepoți și strănepoți. Sunt în continuare soț și soție, dar cel mai important, spun ei, sunt prieteni.
Atunci când s-au cunoscut elena avea 13 ani, iar Nicolae 21. el provenea din orfelinat și a cunoscut-o pe Elena prin intermediul tatălui ei, cu care era coleg de muncă. Nicolae a plecat apoi în armată, iar mai bine de un an și jumătate nu au mai auzit nimic unul de altul. S-au reîntâlnit, părinții Elenei au fost de acord cu relația lor, iar peste nici un an de la cererea în căsătorie, la nunta unui prieten al lui Nicolae, s-au căsătorit.
Era în 4 septembrie 1971. Elena avea 16 ani iar Nicolae 24. Și au trecut 50 de ani de atunci. Cei doi spun că la început s-au confruntat cu aceleași -probleme ca tinerii de azi, doar că le-au făcut față mai ușor. ”Nu aveam locuință, ne-am împrumutat la CEC. Dar era mai ușor ca acum, dobânzile erau mult mai mici. Dar, în general, în căsătorie, nu ne-am certat din cauza banilor. Treburile financiare le-am discutat mereu. Ea avea banii, pentru că ea știa ce trebuie cumpărat, și în casă, și pentru copii. eu am fost șofer, aveam banii de cheltuială când eram plecat”, povestește Nicolae Tane.
Dar, pentru a ține o căsnicie atâta timp, e nevoie de tact. Nicolae crede că ”metoda” lui a fost câștigătoare. ”La certuri bărbatul trebuie să lase de la el. Unul trebuie să lase și bărbatul e acela. Dacă femeia începe să vorbească, nu mai termină. Așa că e mai înțelept așa. În plus, ne trecea repede. A doua zi trebuia să vorbesc, și nu o aveam decât pe ea…”, glumește Nicolae.
Acum, Elena și Nicolae au trei copii, șapte nepoți și un strănepot. Spun că sunt fericiți, că și-au văzut viața împlinită. O mare parte din succesul căsniciei, cred ei, se datorează faptului că în timp au devenit prieteni. Au discutat problemele și le-au găsit o rezolvare. Au devenit indispensabili unul pentru celălalt.
