Vedeta Magda Vasiliu tânjește după Sibiu – ”Îmi este dor de brazii cu zăpadă din Păltiniş”

La o primă vedere, Magda pare o femeie firavă şi vulnerabilă, aşadar, în faţa greutăţilor vieţii. Dar cum esenţele tari se ţin, într-adevăr, în sticluţe mici, şi-n cazul Magdei, realitatea este cu totul surprinzătoare. Curajul de care dă dovadă fosta ştiristă, de atâţia ani de când a luat viaţa în piept de dragul fiului ei, Vlad, este un exemplu şi o motivaţie pentru cei din jur. După ce unicul ei fiu a fost diagnosticat cu cancer osos în urmă cu patru ani, Magda a renunţat la tot ce însemna existenţa ei din România, inclusiv pupitrul Ştirilor, şi a început o viaţă nouă în Italia, acolo unde sistemul medical îi garanta salvarea fiului ei, scrie okmagazine.ro.A plecat atunci alături de cel de-al treilea ei soţ, Cosmin Stoian, dar azi o găsim singură. Nu şi mai puţin puternică.  „E o decizie luată cu maturitate”, şi-a anunţat Magda, luna trecută, divorţul de cel cu care a fost căsătorită timp de şase ani, în emisiunea lui Cristi Brancu de la Prima TV.

„Este o decizie pe care am luat-o de comun acord. La un moment dat, priorităţile se schimbă, ţelurile se schimbă, aşa că am decis fiecare să mergem pe drumul lui. Dar nu e nimic de ascuns, nimic senzaţional. Pur şi simplu, e o decizie luată cu maturitate, pentru că nici eu, nici fostul soţ nu mai avem 20 de ani.” Magda a fost căsătorită de trei ori, prima dată cu baritonul Valentin Vasiliu, apoi cu tatăl fiului ei, Andrei Vintilescu, pentru ca, în 2015, să ajungă la altar alături de Cosmin Stoian.

În ciuda acestor trei divorţuri, Magda nu regretă trecutul. Cu atât mai puţin prezentul ei de mamă singură dintr-o mică localitate din Italia, despre care ne vorbeşte în rândurile de mai jos, atunci când responsabilităţile casnice şi grija faţă de fiul ei îi lasă timp să răspundă şi la întrebările noastre.

Cum te găsim, azi, în Italia, faţă de ziua în care ai hotărât să faci această mutare şi schimbare în viaţa ta?

Magda Vasiliu Mult mai puternică, mult mai conştientă de lucrurile din jurul meu, de importanţa fiecărei zile.

Pentru cei care nu ştiu aceste amănunte, de ce te-ai mutat în Italia şi de câţi ani trăieşti acolo?

M-am mutat forţată de boala fiului meu, Vlad, în anul 2017, în luna mai. S-au făcut deja patru ani de-atunci. Medicii de la spitalul Marie Curie din Bucureşti au descoperit că fiul meu avea cancer osos. Ştiind cum funcţionează sistemul medical românesc şi având şi posibilitatea de a-l trata în Italia, am decis să plecăm. Şi nu regret. Vlad avea şapte ani şi trei luni când a fost diagnosticat şi a început chimioterapia.

Ştiu că Vlad a învins, în cele din urmă, boala cruntă cu care a fost diagnosticat în România. Cum se simte el acum şi peste ce hopuri mai trebuie să treacă?

Vlad a împlinit 11 ani pe 17 februarie. Sperăm să fie cât mai puţine obstacole în viaţa lui, pentru că deja a învins o mulţime. Acum e bine, facem controale des, pentru că există încă un risc de recidivă. Vlad este un copil foarte puternic, extrem de încăpăţânat şi voluntar, care a tratat boala cu seninătate. Eu nu mi-l aduc aminte să plângă. Va mai avea de urmat controale medicale şi o operaţie de alungire a piciorului, atunci când medicii de la Roma o vor decide.

Astăzi te găsim locuind în localitatea Montefiascone. Descrie-ne acest loc, ce te-a atras să te stabileşti acolo?

Montefiscone e un orăşel micuţ şi liniştit, pe malul lacului Bolsena (N.R: în regiunea Lazio, din centrul Italiei). Am venit aici în urma separării de soţul meu. Cunoşteam Montefiascone pentru că fusesem în vizită aici la prietena mea bună, tot româncă, Camelia. Mi-a fost teamă să mă mut chiar într-un oraş unde nu cunoşteam pe nimeni. În plus, zona este absolut superbă.

Chiar aşa, când ai plecat în Italia te însoţea şi Cosmin, soţul tău. De curând, ai anunţat că aţi divorţat. Ştiu că nu vrei să comentezi motivul, însă unii se gândesc că poate el nu a putut face faţă problemelor prin care ai trecut cu fiul tău.

Nu ştiu ce aş putea spune. În viaţă apar momente în care e bine să ai puterea de a lua decizia care simţi că e cea mai corectă.

În ce relaţii aţi rămas? Cosmin s-a întors în România sau a rămas şi el în Italia?

Nu doresc să comentez.

Ai fost căsătorită de trei ori. Dacă ai întâlni persoana potrivită ai mai spune “Da” încă o dată?

Nuuu!!! Pentru că am realizat de-a lungul celor trei mariaje ale mele că lucrurile se schimbă faţă de cum sunt la început. Probabil din vina ambilor parteneri. Sau nu. Dacă poţi accepta asta, probabil că rămâi în relaţia respectivă, trăind de multe ori în compromis. Dupa experienţa trăită cu Vlad, nu-mi doresc decât linişte pentru a-l putea creşte.

Pe pagina ta de Facebook ai anunţat şi o anume reconversie profesională, de la televiziune spre meseria ta de bază, cea de chimist. Am înţeles bine?

Deocamdată, este o colaborare născută din prietenie. Este vorba de sprijinul pe care i-l acord unei femei extraordinare, care, de una singură şi având şi ceva probleme de sănătate, a pus pe picioare o firmă care produce cosmetice bio. Este o lume fascinantă pe care o descopăr în fiecare zi. Vom vedea dacă din această colaborare se va naşte ceva. Eu sper la o linie proprie, dar mai vedem. La aproape 46 de ani, am înţeles în sfârşit că nu a fost întâmplător că am terminat facultatea de Chimie. Şi că în viaţă, în general, trebuie să nu ratezi oportunităţi.

Cum ţi se par vecinii tăi italieni? Cât de bine stăpâneşti limba italiană?

Vecinii mei sunt amabili, vorbăreţi, gălăgioşi şi veseli. Cum sunt toţi italienii. Din fericire, acum vorbesc foarte bine limba italiană, chiar dacă uneori timpurile verbale îmi dau dureri de cap. Am studiat în gimnaziu italiana, aşa că nu pot spune că am plecat de la zero.

Vecinii tăi ştiu că locuiesc lângă o vedetă de televiziune din România?

Nuuu. Plus că nu m-am considerat şi nu mă consider vedetă. Am muncit în spaţiul public, dacă pot spune aşa. Vecinii mei ştiu că lucrez în presă, în ţara mea.

Mai ai vreo legătură cu domeniul, ai colaborări de la distanţă? Cum te susţii financiar acolo?

Nu am colaborări cu presa din România. Am rămas în relaţii foarte bune cu mulţi dintre colegii mei, dar atât. Am familia alături, aşa că mă descurc deocamdată financiar.

Dar fiul tău cum s-a adaptat la a trăi şi a învăţa în Italia?

Mult mai uşor decât mine. Probabil că vârsta l-a ajutat mult. Vorbeşte perfect italiana, merge la şcoală aici, îi place mult mâncarea italienească, şi-a făcut prieteni italieni. În România se va duce în vacanţe, la familia care a rămas acolo.

Ce profil are şcoala lui Vlad, merge fizic la cursuri sau se ţin orele tot online?

El face clasa a cincea elementară, adică ultima clasă din ciclul primar. Acum, după o lună şi jumătate de când şi-a rupt piciorul într-un accident de bicicletă, se duce, în sfârşit, la şcoală. Cursurile online au fost în regulă, învăţătoarele foarte dedicate, dar evident că nu se compară cu mersul efectiv la şcoală. Aici materia e mult mai puţin stufoasă decât la noi şi totul este mult mai lejer. Însă am înţeles că la gimnaziu lucrurile devin mult mai serioase.

Cum ţine el legătura cu tatăl lui, Andrei, care locuieşte în România? Sau îl vizitează acesta în Italia?

Vorbeşte des cu tatăl lui, care l-a şi vizitat aici de mai multe ori. Din cauza pandemiei, nu a reuşit să mai ajungă, dar, cum se vor schimba puţin lucrurile, va veni din nou.

Te mai întorci în România sau plecarea ta este definitivă?

Nu mă întorc în România. Nu am cum. Vlad are nevoie de controale, va avea de făcut una sau mai multe operaţii la picior, aşa că sunt legată practic de Italia. Iar pentru Vlad, sistemul medical de aici oferă mult mai multă siguranţă. Dar mi-e dor de Sibiu, de brazii cu zăpadă din Păltiniş. De zăpadă, în general. Mi-e dor de prietenele mele, de colegii de la Prima TV. Apoi, mi-e dor şi de atmosfera de dinaintea sărbătorilor, pentru că aici e diferit.

Cum este situaţia cu pandemia în Italia? Ce restricţii sunt în zona voastră, există o oră limită de stat pe străzi, s-au deschis restaurantele?

În acest moment suntem în zona galbenă, cu puţine restricţii, dar care se respectă cu stricteţe. La ora 22 trebuie să fii în casă, iar restaurantele sunt deschise, dar doar cele care au terasă în aer liber. E bine şi aşa decât deloc, mai ales că vine vara. Odată cu 15 mai, s-au deschis piscinele, iar pe Vlad înotul îl ajută enorm în recuperare.

Te-ai vaccinat sau te vei vaccina?

Încă nu m-am vaccinat pentru că nu s-a ajuns la vaccinarea grupei mele de vârstă aici, în Italia. Dar o voi face pentru că sunt pentru vaccinare. Este singura modalitate de a scapă de toată nebunia asta din care pare că nu mai ieşim.

Spui că nu te mai întorci în România. Vei rămâne în localitatea Montefiascone sau plănuieşti să te stabileşti într-un oraş mai mare sau într-unul la malul mării? Cum te vezi, peste ani, în Italia?

Deocamdată, în următorii ani, mă văd tot aici, în Montefiascone. Pentru că este un orăşel liniştit, cu aer curat, cu lacul în apropiere. Apoi, în funcţie de ce-şi va dori şi Vlad, vom vedea. Dar nu cred că mi-ar mai plăcea agitaţia unui oraş mare cum este Roma, de exemplu. În plus, Italia are o infrastructură rutieră Ok, aşa că poţi vizita foarte uşor chiar şi zone mai îndepărtate. Chiar dacă stau în Montefiascone, într-o oră sunt la Roma sau la Florenţa. Asta dacă mi se face dor.