Exoplaneta se numește GLiese 486 B și orbitează în jurul unei stele la fiecare o zi și jumătate, anunță Space.com, Reuters şi AFP, citate de Agerpres.
O exoplanetă nou descoperită îi poate ajuta pe astronomi să înţeleagă mai bine atmosferele planetelor telurice în general, putând reprezenta pentru astronomie ceea ce Piatra din Rosetta a reprezentat pentru descifrarea hieroglifelor, conform Space.com, Reuters şi AFP, care preiau un studiu publicat joi de revista Science.
Această exoplanetă, denumită Gliese 486 b, orbitează în jurul unei stele din categoria piticelor roşii, la 26 de ani-lumină de Soare şi este de aproximativ 1,3 ori mai mare şi de 2,8 ori mai grea decât Terra, conform unui nou studiu.
Gliese 486 b încheie o orbită completă în jurul stelei sale la fiecare 1,47 zile terestre şi traversează spaţiul trecând prin faţa stelei sale, din perspectiva noastră, ceea ce o face mult mai uşor de studiat. În plus, astronomii au reuşit să măsoare masa acestei stele şi au ajuns la concluzia că are aproximativ 30% din masa Soarelui.
Echipa de astronomi care a descoperit planeta Gliese 486 b a ajuns la concluzia că temperatura medie la suprafaţa sa este de aproximativ 430 de grade Celsius – fiind probabil suficient de „rece” pentru a menţine o atmosferă, dar şi suficient de fierbinte pentru a putea studia respectiva atmosferă de la distanţă.
Combinaţia de „caracteristici fizice şi orbitale ale lui Gliese 486 b o confirmă drept „Piatra din Rosetta” pentru cercetarea atmosferelor exoplanetelor telurice”, conform coordonatorului acestui studiu, Trifon Trifonov, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Heidelberg, Germania. Piatra din Rosetta, descoperită în 1799, este o stelă egipteană, datând din anul 196 î.Hr., din timpul domniei regelui Ptolemeu al V-lea, care are trei inscripţii ale aceluiaşi text în trei limbi antice diferite.
Trifonov şi colegii săi au descoperit planeta Gliese 486 b folosind spectrograful CARMENES („Calar Alto high-Resolution search for M dwarfs with Exo-earths with Near-infrared and optical Echelle Spectrographs”), ce este instalat pe telescopul cu diametrul de 3,5 metri de la Observatorul Calar Alto din Spania.
CARMENES descoperă planete prin metoda „vitezei radiale”, identificând mici fluctuaţii în mişcarea unor stele, provocate de atracţia gravitaţională exercitată asupra lor de planete aflate pe orbită. Acest instrument a identificat o astfel de mică fluctuaţie în cazul stelei Gliese 486, o fluctuaţie care se repetă la fiecare 1,47 de zile terestre.
Apoi, după descoperirea planetei, astronomii au început să o studieze cu ajutorul telescopului spaţial TESS, aparţinând NASA (Transiting Exoplanet Survey Satellite). După cum o sugerează şi numele, TESS poate observa exoplanetele detectând micile fluctuaţii din luminozitatea stelelor pe care acestea le tranzitează, atunci când exoplanetele trec prin faţa respectivelor stele, din perspectiva telescopului TESS.
La rândul său, TESS a identificat o scădere de strălucire a stelei Gliese 486, care se produce la interval de timp de 1,47 zile, confirmând descoperirea făcută cu spectrograful CARMENES.
Ulterior, echipa coordonată de Trifonov a început să studieze datele obţinute de instrumentele TESS şi CARMENS pentru a afla mai multe despre noua exoplanetă. De asemenea, cercetătorii au apelat şi la un alt instrument, spectrograful MAROON-X („M-dwarf Advanced Radial-velocity Observer of Neighboring Exoplanets”), instalat pe Telescopul Gemini North (8,1 metri în diametru) din Hawaii.
Ei au determinat astfel masa exoplanetei din datele cu privire la viteza radială şi dimensiunea din observaţiile obţinute în perioada de tranzit prin faţa stelei mamă. Aceste două valori, la rândul lor, au dezvăluit densitatea planetei Gliese 486 b – care este de aproximativ 7 grame pe centimetru cub, adică relativ apropiată de cea terestră (5,5 grame pe centimetru cub). Astfel, ei au ajuns la concluzia că această exoplanetă are o compoziţie bazată pe un amestec de fier şi silicat, similară Pământului.
Temperatura la suprafaţă este însă mai apropiată de cea de pe Venus şi, astfel, Gliese 486 b nu este una dintre planetele pe care se consideră că ar putea exista viaţă aşa cum o cunoaştem noi, conform lui Trifonov, care a precizat că ar fi vorba despre o lume „fierbinte şi uscată, animată de erupţii vulcanice şi de râuri clocotitoare de lavă”.
În plus, pentru că are o orbită foarte apropiată de steaua mamă, Gliese 486 b se află într-o relaţie de rotaţie sincronă cu aceasta şi are mereu aceeaşi emisferă îndreptată spre steaua sa – aşa cum este Luna faţă de Pământ sau Mercur faţă de Soare.
Această planetă, relativ apropiată faţă de Terra şi astfel mai uşor de observat, reprezintă un „laborator” excelent pentru a afla mai multe informaţii despre atmosferele planetare, conform lui Trifonov.
„Observaţiile viitoare asupra exoplanetei Gliese 486 b ne vor ajuta să înţelegem cât de bine îşi pot menţine atmosfera planetele telurice, din ce sunt alcătuite şi cum sunt influenţate de radiaţiile stelare”, a precizat el.
Cel mai bun candidat pentru astfel de observaţii va fi Telescopul Spaţial James Webb, un instrument în valoare de 9,8 miliarde de dolari ce va fi lansat de NASA în cursul acestui an.
„Imediat după ce Telescopul Spaţial James Webb va deveni operaţional, vom putea pregăti un program de observare a planetei Gliese 486 b. Dacă suntem optimişti, în următorii trei ani am putea şti cu certitudine dacă această planetă are sau nu o atmosferă, şi dacă are, care este compoziţia ei”, a adăugat Trifon Trifonov.
