Un joc al puterii. Artă. Conexiune. Vibrație. Inteligență. Dominator. Submisiv. BDSM: Subiect tabu, subiect controversat.
Sexul este un subiect încă greu de abordat pentru mulți dintre cei care trăiesc în anul 2021. Dacă despre un lucru atât de firesc este atât de greu de vorbit, despre alte practici sexuale, deviante în accepțiunea unora sau absolut normale pentru alții, discuția este aproape imposibilă. BDSM este unul dintre ele. Și nu este greu de abordat din prisma celor care îl practică, ci dimpotrivă, din prisma celor care scuipă de trei ori în sân când aud că cineva găsește plăcere în durere. Dar, de fapt, nici măcar despre asta nu este vorba în BDSM. Este vorba despre minte, psihic, control, conexiune emoțională și surprinzător, de cele mai multe ori fără atingeri fizice. Un cuplu care practică BDSM și o femeie-dominator au acceptat să povestească în EXCLUSIVITATE pentru Ora de Sibiu despre trăirile lor, despre ce înseamnă BDSM și despre cum se poate atinge plăcerea absolută prin umilință.
Ce este BDSM
BDSM este prescurtarea denumirii din limba engleză „Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism”. Este o ”practică sexuală” care până nu demult era încadrată la devianțe sexuale. Odată cu evoluția și modernizarea gândirii și abordării sociale, BDSM-ul este privit cu ceva mai multă indulgență și abordat ca o practică diferită de ceea ce este încadrat de societate ca ”normal”. În BDSM se folosesc diverse jucării sexuale menite să producă durere, vestimentația are un rol important, pentru că de fapt este vorba despre un joc de rol. Un scenariu în care cei doi parteneri intră ca dominator și submisiv. Adică unul dintre ei este cel care comandă, care îl supune pe celălalt la tot felul de practici, în timp ce acesta le primește ”cu plăcere„ și fără a se opune. Dar, înainte de a începe un astfel de ”play”, cum este el numit, partenerii discută despre limitele la care se poate ajunge și pe care fiecare dintre ei este dispus să le accepte. Se pot stabili și cuvinte de securitate, care atunci când sunt rostite de submisiv, în general, transmit starea de confort în care acesta se află sau dimpotrivă, faptul că dorește ca totul să se oprească.
Un joc al puterii
O să le spunem Călin și Simona. Sunt un cuplu care practică BDSM de câțiva ani. Sunt soț și soție, iar ambii spun că au ajuns în acest punct treptat și că altfel nu se poate. ”Totul a început treptat. De la un sex mai agresiv, la o palmă, la un tras de păr. Așa ne-am dat seama că ne place, ne incită lucrul ăsta și am început să ne informăm. Am citit foarte mult despre treaba asta, pentru că există tratate, multă literatură. Încet încet am practicat altfel de lucruri, până când am ajuns la punctul de acum. Și încă mai sunt lucruri de descoperit”, spune Călin.
Călin este dominatorul în relație, soția lui submisiv. ”Eu sunt dominator. Este în firea mea. Sunt persoane care pot fi ambele, și dominator, și submisiv. Tot jocul acesta al BDSM-ului este un joc al puterii, al încrederii. Nu vorbim despre sex aici. Este vorba despre a câștiga mintea celuilalt, de a îl aduce în acel punct în care face absolut ce îi ceri tu. Și o face pentru că își dorește asta. Nu este vorba despre bătaie, sub nicio formă, lucrul acesta este înțeles greșit. Îi cucerești mintea, pentru ca mai apoi să faci orice cu trupul celuilalt”, spune Călin.
Simona spune și ea că practica BDSM-ului înseamnă de fapt conexiune. ”Este vorba despre încrederea pe care o ai în partenerul tău. Din acest motiv nu se poate practica cu oricine, la întâmplare. Pentru a-ți crea acea conexiune deplină durează ceva timp, iar încrederea nu se câștigă atât de ușor. Eu sunt submisiv, deci nu îmi pot pune viața în mâinile oricui. De aceea, BDSM e încredere în primul rând, înainte de plăcere”, spune Simona.
De aceeași părere este și Elena, o sibiancă ce, deși este femeie, joacă rolul de dominator. ”Pentru mine BDSM este o artă. Este vorba despre emoții, pentru că noi, oamenii reacționăm la emoții intense ori negative, ori pozitive. Este terapie, pentru că prin această practică te purifici, la final ești atât de eliberat de orice emoție negativă, încât acea stare nu se poate obține prin alte metode. Este o artă dusă la un nivel sublim”, spune Elena.
Controlul minții
Călin vorbește despre controlul minții, despre puterea pe care dominatorul o are asupra submisivului. ”În primul rând, vorbim despre un joc de rol. Se poate iniția un astfel de play plecând de la un scenariu. Îi dai submisivului niște sarcini de îndeplinit, apoi, încet încet îi acaparezi mintea. Aici intervine capacitatea ta de a face acest lucru, de a te juca cu partenerul. Prin ceea ce îi spui, prin ceea ce îl pui să facă, îl aduci acolo unde vrei tu. De exemplu, nu îi dai voie să se întoarcă să te vadă. Îți aude pașii, dar nu are voie să te vadă. Jocul continuă, mintea lui e a ta, îi spui lucruri, îl obligi. Aici pot interveni jucăriile sexuale. Fiecare dintre ele produc o anumită durere. Îți poți aduce partenerul în punctul maxim doar printr-o atingere. Își dorește asta atât de mult, te-ai jucat cu mintea lui atât de mult, încât o simplă atingere pe umăr, pe care și-a dorit-o extrem, îi poate produce plăcere maximă”, spune Călin.
Simona spune că în tot acest joc, submisivul este lucid, dar într-un fel de transă. ”Tu ca sub trebuie să te dedici total, să te lași dominat absolut. De aici vine încrederea pe care trebuie să o ai în partener pentru a putea face asta. Totul e gradual, nu vine bărbatul și te rupe în bătaie. Nu e bădărănie. Îți predai mintea și trupul, iar plăcerea maximă se atinge în subspace, este un fel de transă în care ajungi. Ești lucid, dar ești atât de abandonat în celălalt, găsești la un moment dat plăcere în durere. Bătaia este o purificare în BDSM, o eliberare. Și nu vorbim de bătaia înțeleasă în sensul larg. Vorbim de jocurile durerii, de mintea controlată”, spune Simona.
Plăcere fără sex
Practicanții BDSM spun că plăcerea maximă se poate atinge fără un act sexual. ”Dacă tu ca dominator îți faci jocul bine, pentru că și aici e o artă, partenera ta poate avea orgasm multiplu fără măcar să o atingi. La finalul unui astfel de play, trăirile fiind atât de intense, pierde foarte multe lichide, îi scade temperatura, așa că atunci dominatorul iese din rol și se transformă în ocrotitor. Ai la îndemână o pătură, lichide, o ții în brațe și o ajuți să își revină”
”Plăcerea este intensă încât nu poate fi descrisă în cuvinte. Faptul că ai încredere în partener să te aducă în starea aceea, dar să știe când să se oprească, pentru că poate fi periculos, nu poate fi decât extraordinar. Și aici intervine un paradox. Deși dominatorul este cel care controlează jocul, mintea, submisivul este cel care poate opri totul. Pentru că înainte de orice se stabilesc niște limite. Și când sub-ul nu mai vrea din diferite motive, totul se oprește”, spune Simona.
Elena spune și ea că în BDSM plăcerea nu se atinge datorită sexului ”clasic”. ”Nu trebuie neapărat să se ajungă la partea fizică. Și aici se negociază de la început. Chiar dacă sub-ul de exemplu vrea să mă atingă o poate face așa cum vreau eu și cum îi dau eu voie. Și aici e un joc. Conexiunea se face la nivel energetic, al emoțiilor. Atingerea este mult mai importantă decât sexul. Emoțiile trăite acolo, intensitatea lor, vulnerabilitatea pe care o simți, totul te eliberează, te purifică”.
De când practică BDSM, Elena spune că a avut parte de sex tradițional, dar că intensitatea nu este nici pe departe aceeași ca în BDSM. În schimb, Călin spune că o dată ce practici BDSM nu te mai poți întoarce la ceea ce știai. ”E un stil de viață. Nu poți face un play când vii seara târziu, obosit de la serviciu. Trebuie să ai o anumită stare, să poți intra în rol, este ceva care te solicită psihic foarte mult. Un astfel de play poate dura și trei ore, dar dacă o faci să zicem de două ori pe săptămână, dar la cote maxime, este extraordinar”.
Cine practică BDSM
Toți cei trei practicanți ai BDSM-ului spun același lucru- este vorba despre putere, psihic, conexiune, emoții, jocul cu celălalt. Fiecare dintre aceste aspecte implică un nivel de inteligență crescut. De aceea, cei care practică BDSM sunt oameni culți, intelectuali care au avut curiozitatea și înclinația să citească și să se și informeze despre acest lucru.
”Atât ca dominator cât și ca submisiv trebuie să înțelegi lucrurile. Nu e golăneală, nu vii și îi dai două palme să îi sară dinții. Totul se face treptat, iar ca să acaparezi mintea cuiva și să ajungi să o controlezi din vorbe trebuie să știi cum să o faci, trebuie să ai capacitatea asta. Nu e pentru oricine. Cine vine acasă și își bate nevasta și spune că practică BDSM nu știe ce vorbește. Ai nevoie de niște abilități pentru a face asta, să știi când să te oprești, să stabilești limite”, spune Călin.
Simona este de părere că în play-ul BDSM rolurile se inversează față de viața reală. ”Dominatorii în viața reală sunt în marea majoritate oameni care nu deranjează pe nimeni, care își văd de treaba lor, iar sub masca dominatorului își pot exercita puterea. Submisivii însă, în viața de zi cu zi sunt cei care nu sunt subjugați, plăcuți de toată lumea, nu au probleme sociale mari, și atunci își doresc să trăiască extrema cealaltă. E vorba despre o schimbare de perspectivă: tu cel puternic care te impui, conduci, comanzi, vrei să decazi, să nu mai fii așa, iar celălalt își dorește să fie el cel care are frâiele”
Elena în schimb, deși este femeie și este dominator în BDSM, spune că ”Trebuie să fii evoluat ca să practici asta. Să ai cunoaștere de sine, pentru că altfel îi poți provoca traume celuilalt. Pentru a te conecta energetic ai nevoie de o anumită dezvoltare emoțională, altfel nu înțelegi sensibilitatea celuilalt. Starea de supunere îi crează sub-ului de exemplu o mare fericire, își aduce aminte de micile nelegiuiri pe care le-a făcut altora și astfel își spală cumva păcatele. Mă doare fizic, dar mă împlinește sufletește”, spune Elena.
BDSM-ul este printre puținele activități de natură intimă unde consensul poate face diferența dintre viață și moarte. De aceea cei care fac asta spun că nu este vorba despre o practică sexuală, deși aceștia sunt termenii folosiți, ci este mai degrabă vorba despre încrederea dintre parteneri, despre plăcerea extremă pe care le-o aduce eliberarea totală. Singura regulă este să nu îi provoci celuilalt traume fizice sau sufletești. În rest, totul este permis și acceptat dinainte. Că acești oameni sunt diferiți, da, poate. Că ceilalți sunt ”normali”, da, poate. Depinde pentru fiecare cum definește normalitatea și devianța.
