De aproape un an de zile, întreaga omenire este afectată de pandemia de coronavirus. A fost un an dificil, un an în care cu toții ne-am confruntat cu lucruri necunoscute, un an în care am învățat să fim precauți și atenți la sănătatea noastră. A fost, de asemenea, un an în care am învățat să ne purtăm grija unii altora, un an în care am fost împreună, și totuși despărțiți. A fost un an ciudat.
Am așteptat vaccinul încă de când, în luna martie, oamenii au luat cu asalt magazinele pentru a-și face stocul de hârtie igienică și drojdie. Deși era doar începutul, iar în România abia apăreau primele cazuri de COVID-19, am știut că, atunci când se va putea, mă voi vaccina împotriva temutului virus. Am vrut să o fac fiindcă în toate aceste luni am stat departe de cei dragi. De părinți, de bunici, de prieteni. Am limitat orice interacțiune și am continuat să mă conversez cu apropiații strict online. Am lucrat de acasă și am stat, între patru pereți, săptămâni întregi. Și nu a fost plăcut. Îmi e dor de normalitate.
Odată cu începerea celei de-a doua etape de vaccinare, pe lângă persoanele cu vârste de peste 65 de ani și cele cu boli cronice, s-au putut programa și persoanele care își desfășoară activitatea în domenii cheie. Așadar, am așteptat să se dea startul pe platforma națională de vaccinare și ne-am programat și noi, angajații Ora de Sibiu.
Recunosc, mi-a fost teamă de acest moment, dar speranța că pandemia se va încheia curând, iar noi, cu toții, vom putea reveni la normalitatea ce ne lipsește atât de mult, a fost mult mai mare.
VEZI AICI TURUL SINGURULUI CENTRU DE VACCINARE DIN SIBIU
Cum a fost la vaccinare
M-am vaccinat anti-covid vineri. Am avut programare la ora 19:00, însă, în jurul orei 14:30, am primit un telefon de la Centrul de Vaccinare Redal Expo. Am fost întrebată dacă pot ajunge mai devreme, semn că procesul este unul rapid. Am ajuns la centrul de pe strada Johann Sebastian Bach în jurul orei 17:00.
La registratură, a trebuit să ofer actul de identitate, pentru a se verifica dacă am o programare validă. Totul a fost în regulă. Mi-am pus botoșeii de protecție, mi-am dezinfectat mâinile și am așteptat să îmi vină rândul. În fața mea, mai erau două persoane, un bărbat și o femeie. Nu a durat mai mult de cinci minute și am fost rugată să pășesc înăuntru.
M-am așezat pe scaun și mi s-au oferit două chestionare pe care să le completez. Printre întrebările adresate, se regăseau și „Ați avut COVID-19 în ultimele 28 de zile?” sau „Aveți alergii?”. După completarea acestora, am fost chemată în cabina de vaccinare, unde m-a așteptat o asistentă medicală. M-a întrebat dacă mi-e frică și m-a asigurat că n-o să doară. Și așa a fost. Totul s-a simțit ca o înțepătură de țânțar.
Mi-a amorțit brațul imediat
După vaccinare, a trebuit să mă deplasez către locul de așteptare. Acolo am stat aproximativ 15 minute sub observație. Încă din primele minute, mi-a amorțit brațul stâng, cel în care a fost injectat serul. Apoi am simțit furnicături în palmă. După ce cele 15 minute au trecut, am fost întrebată dacă au apărut reacții alergice, și, fiindcă au fost prezente, am fost consultată de medicul din centru. Mi s-a spus că totul este în regulă, însă, în cazul în care apar reacții adverse majore să sun de urgență la 112. NU A FOST CAZUL. La plecare, am primit adeverința de vaccinare, unde, pe lângă datele personale, sunt trecute informațiile despre vaccin. Am ieșit din centrul de vaccinare la ora 17:35.
Următoarea zi, am avut din nou brațul amorțit, iar mai apoi durere la locul injectării. Toate acestea au trecut după aproximativ două zile.
Una peste alta, procesul de vaccinare la singurul centru amenajat în municipiul Sibiu este unul rapid. Sunt convinsă că nu mi-a fost implantat niciun cip 5G și, mai mult decât atât, am speranța că lucrurile vor reveni la normal curând.
