Cât de ușoară este viața unei persoane din comunitatea LGBT în Sibiu? Răspunsul este „depinde”. Depinde dacă vrei să îți recunoști, în fața lumii, orientarea sexuală. Depinde de persoanele în fața cui te destăinui. Depinde de nivelul de educație și înțelegere al celui care alege să te asculte. Într-o fostă Capitală Culturală Europeană, într-un municipiu multicultural, unde influențele occidentale sunt puternic înrădăcinate, o persoană gay este, în continuare, cu greu acceptată. Andrei, un tânăr gay, stabilit în urbea de pe Cibin, spune că din viața lui nu au lipsit bătăile şi răutăţile „gratuite”, urmate de ședințe grele de psihoterapie. Chiar dacă nu i-a fost ușor să treacă peste privirile pline de ură, a reușit, într-un final, să numească Sibiul „acasă”. Cu toate acestea, poveștile persoanelor din comunitatea LGBT vor rămâne mereu dureroase şi traumatizante.
Este Sibiul un oraș sigur?
Andrei este gay. Nu îi este rușine să recunoască și nu îi mai este teamă că nu va fi acceptat. A înțeles, în urmă cu mulți ani, că doar iubirea de sine îl va salva de răutățile celor din jur. Locuiește de mai mulți ani în Sibiu și numește acest loc „acasă”. Tânărul, în vârstă de 26 de ani, ne-a povestit cum e să fii gay în acest oraș și dacă se simte, într-adevăr, în siguranță aici.
„Este foarte ușor să trăiești în Sibiu, în București, în Cluj sau în alte orașe ca persoană LGBT, atâta timp cât nu spui asta peste tot pe unde mergi. Există, într-adevăr, o deschidere mai mare și acceptare în orașe precum Cluj sau București, dar este datorită unei munci enorme, voluntare, de cele mai multe ori din partea unor oameni sau organizații, grupuri informale care, la un moment dat, au spus <<Stop! Și eu trăiesc aici și vreau să fiu în siguranță>>. Căci despre asta este vorba, nevoia de a te simţi în siguranţă în mediul, oraşul în care trăieşti. Sibiul cred că a evoluat de la sine ca un oraş deschis în ciuda conservatorismului pe care îl afişează. Au fost atâtea evenimente culturale și educative în Sibiu, de-a lungul anilor, care au schimbat puțin mentalitatea sibienilor fără a fi nevoiți să vorbească despre asta”, spune Andrei.
Andrei a știut de când era mic că e gay
Încă de când era mic, Andrei a știut că e gay. Nu i-a fost greu să accepte asta. Dificil a fost să se confeseze celor din jur. Nu a considerat niciodată că este ceva în neregulă cu el.
„Știam asta (n.red.: că este gay) de mic. Nu-mi plăceau jocurile sportive unde există risc mare de accidentare, de lovire și preferam să-mi petrec mai mult timp cu fetele decât cu băieții. Am crescut neștiind ce se întâmplă cu mine sau gândindu-mă că este ceva greșit în asta. Nu cred că a fost o problemă să mă accept pe mine așa cum sunt, ci problema a reprezentat primul pas în a spune asta cuiva. Mă îmbolnăveam fizic des înainte să deschid acest subiect cu cineva. Asta până când, într-o zi, am ales să fiu deschis față de colegii de facultate. Am simțit cum se duce o presiune acumulată în anii de încordare nefirească”, povestește sibianul.
Chiar dacă cu prietenii îi este ușor să vorbească despre cine este el, cu familia lucrurile stau altfel. Nu a găsit încă momentul potrivit pentru a-i spune mamei sale că este gay. „Provin dintr-o familie monoparentală, așa că am preferat să aștept momentul potrivit când o să pot vorbi deschis cu mama despre acest lucru. Cu prietenii, însă, vorbesc deschis despre asta”, spune Andrei.
Relații cu femei versus relații cu bărbați
În urmă cu câțiva ani, Andrei a avut relații și cu fete. Ce-i drept, de scurtă durată și doar pentru a încerca să nege faptul că e gay. Prima relație cu un bărbat a fost la distanță.
„Am avut relații de scurtă durată și cu fete, încercând să îmi îngrop această atracție firească. Cât despre prima relație cu un bărbat, aceasta a fost de lungă… distanță. Eu Sibiu, el București. Nu a mers. Au fost mai multe încercări, dar au eșuat. Nu mă simțeam pregătit pentru o relație, eram focusat pe facultate și pe job-ul de atunci. O relație, din punctul meu de vedere, necesită timp și atenție. Eu simțeam că nu le am pe amândouă”, spune Andrei.
Lovit cu pumnii și picioarele. De ce? Pentru că e gay.
Vreme de mulți ani, persoanele LGBT au avut de suferit din pricina orientării sexuale. Nici Andrei nu a fost privat de agresiunile celor din jur. Acesta își amintește că, pe vremea când era student, a ieșit în oraș cu prietenii. Se afla în compania unei fete, când cineva l-a bătut din senin, în stradă. Sibianul spune că peste agresiunile verbale poți trece cu ușurință, fiindcă, la un moment dat, te obișnuiești cu ele, dar peste cele fizice, mai greu. Este cu atât mai dureros când te gândești că, fără să deranjezi, devii, automat, o victimă, doar fiindcă nu ești așa cum și-ar dori societatea. În urma bătăii din acea seară, Andrei a avut nevoie de psihoterapie.
„Cel mai dificil moment a fost când am fost lovit pentru că sunt gay. Am ieșit la braț cu o prietenă din facultate dintr-un club de dans și unor tipi li s-a părut că eu sunt gay, așa că au strigat după mine. Am continuat să merg mai departe, fără să le ofer atenție și m-am trezit, de la spate, cu un pumn. Mai apoi, cu un picior în stomac. Cred că peste micile glume, răutăți verbale, poți trece la un moment dat pentru că devin obișnuință, dar peste violență fizică mai greu. A fost nevoie de o lună de psihoterapie să pot trece peste acel episod. Și dacă ar fi să mă gândesc mai bine, mă simt prost față de acel psiholog. Eu nu am reușit să îi spun atunci că evenimentul violent a fost produs din pricina faptul că eu sunt gay. I-am spus, după ce am terminat consultațiile, printr-un mesaj pe Facebook, încercând să tratez o cauză falsă în acele ședințe”, spune Andrei.
Viața în Sibiu, când ești gay
Sibiul este pe lista scurtă a orașelor românești în care există localuri „QUEER”, unde persoanele din comunitatea LGBT se pot simți libere să se exprime așa cum își doresc. Este vorba despre un club de dans unde cei din comunitate nu se simt marginalizați sau huliți. „În ultimii zece ani, s-a încercat crearea unor spații de socializare pentru comunitatea LGBT. În prezent există un club de dans, unde, până înainte de pandemie, se organizau petreceri tematice și se încerca crearea unui mediu cât mai plăcut pentru comunitate și pentru cei care se simt marginalizați”, spune Andrei.
Festivalul Sibiu Pride a fost o noutate pentru oraș. Prima ediție a evenimentului a avut loc online și a reprezentat un prim pas în a reda comunității sibiene o nouă imagine a comunității LGBT. „Festivalul Sibiu Pride a fost o inițiativă bună. Am văzut pentru prima dată un eveniment public deschis spre dialog, cultură, educație și sănătate adresat comunității LGBTQ+. Oamenii se împart în tabere, de obicei, la astfel de evenimente, pro și contra, în funcție de propriile concepții despre viață. Eu cred că festivalul prin perseverență, va ajunge să schimbe puțin percepția despre această comunitate”, consideră tânărul.
L-am întrebat pe Andrei dacă Sibiul este un oraș unde poți trăi liniștit, fără să ai teamă că vei fi judecat sau marginalizat, mai ales în contextul episodului în care, în urmă cu ceva ani, a fost bătut, în acest oraș, pentru că e gay. Tânărul spune că în anul 2020, nici nu ar trebui să mai există această teamă de a fi dat la o parte, iar asta fiindcă este absolut normal să fii exact așa cum vrei și simți tu să fii.
„Teama de a fi judecat sau marginalizat nu trebuie să mai existe în 2020. Este absolut normal să fii așa cum vrei tu, oriunde te-ai afla. Pot spune că, azi, Sibiul e un oraș deschis, dar mâine există șansa să ne întâlnim cu un eveniment nefericit care să schimbe acest aspect din punctul multora de vedere. Pentru mine, Sibiu reprezintă acasă și atât. Cred că am văzut, la un moment dat, o evaluare la nivel european a Sibiului despre cât de tolerant este el și deschis. Nu am reținut rezultatul exact, eram bine oricum, dar mi se pare ridicol și aberant să măsori nivelul de toleranță și acceptare a comunității LGBT când la nivel local nu ai avut până astăzi evenimente și deschidere spre această comunitate. E ca și cum măsori jumătatea goală a unui pahar cu apă și crezi că se va umple la un moment dat ca prin magie”, explică Andrei.
@Itu – Nu traiesc in basme, dovada ca exist si scriu aici alaturi de tine. Ideea de baza este ca in general localurile de noapte sunt cuibul preferat de derbedei si interlopi. Poate ca localurile dedicate exclusiv voua sa fie mai „curate” dar asta nu am de unde sa stiu, la fel cum nu inteleg de ce nu le frecventati doar pe alea daca sunt mai sigure intradevar. Faptul ca intr-un club oarecare e posibil ca un ciumpalac sa te remarce tine si de modul in care te imbraci sau porti. De obicei astfel de specimene batause reactioneaza la numiti stimuli, cu cat esti mai vizibil cu atat ai mai multe sanse sa se ia de tine. Si asta e valabil indiferent de „orientare”. Nu cred ca nu stiai asta pana acum. Eu personal ocolesc localurile de genul asta pe cat posibil (si nici nu e asa greu). Tu alegi, cimpalacii vor exista mereu si vor face ceea ce le dicteaza neuronul prajit de alcool sau altele
Mai vin si anumite semne de la Cel de sus, menite sa ne trezească si sa ne lepadam de păcate, dar daca ne incapatanam sa trăim în mocirlă, de mocirlă vom avea parte….
@2cents
traiesti in basme daca crezi ca a fi gay nu te supune la o probabilitate mai mare de a fi agresat
nu mai gandi asa simplist
iar fiimd vorba de homosexualitate, asa-zisa propaganda nu functioneaza. ori esti gay, ori nu esti. nu te poate converti nimeni. cine crede asta, surpriza, e de fapt gay dar nu recunoaste fata de el/ea insusi/insasi
un hetero nu poate fi convertit.
Foarte multi tineri si tinere au fost agresati la fel sau mai rau in fiecare saptamana din anii trecuti prin cluburi si discoteci sau pe strada. Derbedeii exista si nu fac discriminari oricat de mult va place sa va victimizati. Daca s-ar scrie articole dinastea pentru fiecare astfel de agresiune ar fi plin ziarul cu asa ceva in fiecare weekend. Rog pe aceasta cale ziaristii sa incerce macar sa fie echidistanti si obiectivi in ceea ce promoveaza. Ceea ce faceti in acest articol nu este decat sa sprijiniti propaganda lgbt care incearca sa pozeze in victima pe baza unor agresiuni „comune”. Tinerii de care am pomenit la inceputul comentariului ce ar trebui sa zica? Ca sunt si ei o minoritate discriminata? Sau ca sunt victime ale unui fenomen general care afecteaza intreaga societate si care nu are legatura cu ce vrea sa sugereze propaganda unei minoritati? Nu mai sprijiniti propaganda.
Un articol îndrăzneț, de care e nevoie. A fi gay in România e o tristețe, adio de la familie, prieteni…o știu pe pielea mea…..
cei normali nu sunt deranjati de gay, Valeria Valeanu. probabil homofobii sunt cei care au tendinte gay si sunt speriate de ele. cine e paralel cu sentimentele gay nu are de ce sa-i pese. mie nu-mi pasa, nu ma afecteaza si nu ma influenteaza cu nimic.
si transfrontalieri, auzi…totul e transfrontalier , doamna. nu e nimic special.
Doamnă, mai lăsați homofobia și teoriile conspiraționiste că vă garantez nu fac bine, nici dumneavoastră și nici altora. V-aș sugera să vă consumați timpul într-un mod mai benefic și să lăsați răutățile. Eu înțeleg că sunteți frustrată că societatea se schimbă și că dintr-o dată trebuie să îi respectăm și pe alții care până acuma au trăit în umbră, dar nu e nimic, dumneavoastră continuați să vă trăiți viața în ignoranță că doar știți cum e vorba englezului: ignorance is bliss.
Hai sa nu dramatizam! Fiecare face ce vrea si ce simte! Problema este pt Andrei ca de fapt este in afara LGBT care este o liga f puternica cu infiltratii in securitate, patriarhie etc Pe langa infiltraitii la nivel inalt au si putere financiara si sunt transfrontalieri! Multi ocupa pozitii cheie in societate in ciuda faptului ca nici un psihiatru sau psiholog nu poate nega ca tulburarile psihice insotesc tuburarile de sexualitate! Asa ca Andrei fa-te auzit in liga de care aparti! Ai toate sansele sa ajungi director si nu vei mai primi picioare in fund! Dimpotriva!!! Se pare ca “future is yours” din pacate pt cei “normali”!