Școala online este o provocare pentru toată lumea- de la profesori la copii, la părinți, la bunici și chiar pentru cei care se ocupă de rețelele de internet și servere. Cu toții sunt implicați în procesul acesta nou pentru toată lumea. Provocările sunt nenumărate- de la elevi care nu au device-uri de pe care să intre la cursuri, la profesori care se străduiesc să transmită informația cât mai bine, la platformele care sunt prea încărcate și nu mai fac față, la routerele dintr-o casă care nu duc atâtea conexiuni la internet. Toate problemele sunt întâmpinate și la Sibiu, dar deopotrivă profesorii și copiii își doresc același lucru: să revină în clasă.
Și învățătoare, și părinte
M.D. este învățătoare la o școală dintr-un cartier sibian. De asemenea este și mamă a trei copii. Așa că provocarea cursurilor online este de chiar cinci ori mai mare, pentru că și soțul este cadru didactic. ”Este foarte greu. O dată din postura de părinte. Am trei copii. Unul la clasa pregătitoare, unul în clasa a II-a și unul în grupa mică. La orele de la grupa mică am renunțat, pentru că efectiv nu mai aveam cum să o facem și pe asta. Dar este foarte greu. Eu trebuie să intru cu clasa mea, soțul cu clasa lui, și cei doi copii mai mari la orele lor. Ca internetul să poată duce atâtea conexiuni am cumpărat un router mai puternic. Dar, în unele zile, când avem cu toții cursuri, eu prefer să plec de acasă și să merg la școală să îmi țin orele de acolo”, spune învățătoarea.
Din punctul de vedere al învățătoarei, M.D spune că lucrurile stau la fel de complicat. ”Este foarte greu. În primul rând pentru faptul că nu toți copiii au laptopuri. Din clasa mea 2, 3 dacă au, restul intră de pe telefon. Aici întâmpinăm foarte multe probleme, pentru că dacă le pun un powerpoint, nu mă aud. Și mă strigă- Doamna, nu vă auzim. Doamna, nu vă vedem. Și atunci trebuie să le explic cum să facă, pe ce să apese să remediem problema. Dacă au frați mai mari cu ei acasă, îi chem pe ei să le rezolve problema tehnică. Este extrem de greu”, spune M.D.
Platforme încărcate
O altă învățătoare din Sibiu. T.M., reclamă aceleași greutăți din punct de vedere tehnic. ”De când toată țara face cursuri online platformele care ni s-au pus la dispoziție sunt foarte încărcate, merg foarte greu.
Eu am clasa pregătitoare, iar cu copii așa mici e greu să le captezi atenția. Eu fac 20 de minute ora, apoi le dau pauză, și tot așa. Dar, la final, din 20 de copii cât am în clasă, câțiva spun că nu au auzit, că nu au văzut, că li s-a întrerupt conexiunea…”
Dar, depășite problemele tehnice, problema cea mare rămâne transmiterea informației. ”Pentru copii așa micuți, de clasă pregătitoare, le pregătesc tot felul de filmulețe, fac powerpoint-uri…trebuie să găsesc mereu ceva interactiv pentru a le capta atenția. Lucrez și câte trei ore pentru a îmi pregăti cursul de a doua zi. Nu este ușor, le captezi greu atenția. Pentru cursurile online este nevoie să îți pui și mai mult imaginația la treabă, să fii mereu inovator , să găsești lucruri și activități noi, pentru că altfel îi pierzi”, spune T.M.
Litere de mână…în online
R.D. este și ea o învățătoare din Sibiu, la clasa a I-a. Aici lucrurile sunt și mai complicate, pentru că elevii învață să scrie. ”Da, aici avem o mare problemă, pentru că cei mici au nevoie de ghidaj, au nevoie să fiu lângă ei, să le ghidez mânuța. Dar, am găsit un program care simulează fiecare mișcare ce trebuie făcută pentru fiecare literă. De seara le trimit filmulețul, iar a doua zi, pe o tabla magnetică, am grijă să se vadă bine, le arăt cum trebuie să facă. Nu este același lucru ca în clasă, dar încercăm să depășim greutățile acestea și să mergem împreună înainte în educație”, spune învățătoarea.
R.D. povestește că, pentru a se asigura că elevii săi nu rămân în urmă și că informația e bine asimilată, lucrează uneori până la miezul nopții. ”Fiecare copil în pare îmi trimite poze după fișele pe care le lucrează. Iar eu, în fiecare zi, mă uit la fiecare în parte, și le trimit comentarii. Le spun că bastonașul trebuie mai înclinat, că legătura dintre litere trebuie făcută altfel…și am 32 de copii în clasă. Iar părinții lucrează, iar unii îmi trimit pozele după ora 20. Și fac același lucru și l matematică, așa că de foarte multe ori mă apucă miezul nopții lucrând”
”Doamna, am și uitat ce bine arătați fără mască”
R. D. povestește emoționată cum, la una dintre ore, pentru că se afla acasă, a predat copiilor fără mască. ”Unul dintre elevi mi-a spus Doamna, am și uitat ce bine arătați fără mască. Asta le lipsește el mai mult copiilor- interacțiunea, socializarea. Mi-au spus că vor să revină la școală, să se îmbrățișeze. La orele de dezvoltare personală le dau posibilitatea să spună ce îi deranjează în această perioadă, iar acestea sunt răspunsurile lor”, spune R. D.
Iar dorința de a se reîntoarce în clase este comună tuturor elevilor. Toate învățătoarele spun același lucru- copiii vor înapoi la școală. Dar, ce este mai îngrijorător este faptul că sunt din ce în ce mai afectați de faptul că nu au parte de socializare. ”Copiii mă întreabă când ne revedem, că ei vor să meargă la școală. Dar, din ce în ce mai mulți părinți îmi spun că cei mici devin depresivi. Sunt triști, tot mai închiși în ei”, spune T.M.
Halal titlu! Ar trebui să consultați sensul substantivului „haos” înainte de a-l folosi într-un titlu care este contrazis de conținutul articolului. În articol se descriu tocmai eforturile unor cadre didactice de a găsi soluții. Vă bateți joc de toate strădaniile cadrelor didactice, ale elevilor și ale părinților de a funcționa în acest scenariu de groază.