O seară înaintea începerii școlii, într-un an ca oricare altul- alegerea hainelor, pregătirea ghiozdanului, discuții cu vecinii la ultima joacă la final de vară. Dimineața primei zile de școală- trezit greu, devreme, emoții, îmbrăcat, luat buchetul cu flori pentru doamna, părinții de mână și spre școală!
O seară înaintea începerii școlii în timp de pandemie- alegerea hainelor, pregătirea dezinfectantului, a măștii, discuții cu vecinii despre cum se utilizează Zoom-ul. Dimineața primei zile de școală în pandemie- trezit mai târziu, fără emoții, fără flori, fără părinți. Cam așa a arătat și ziua de azi în școlile sibiene, în special pentru cei care au intrat în clasa zero. Au fost lipsiți de emoțiile începutului, de interacțiunea cu colegii și de gesturile firești ale copilăriei, chiar în curtea școlii.
La mai toate școlile din Sibiu lucrurile au stat la fel. Părinții au rămas la ușa instituției, copiii au intrat în curtea școlii, au fost luați de doamnele învățătoare și duși în clase. O descriere rece, din care lipsește emoția primei zile de școală dată în primul rând de festivitățile din curtea școlii, de întâlnirea cu noii colegi. A lipsit joaca, strigătele de bucurie și ”turele” pe terenul de sport. Dar, s-au auzit mult mai des ”Nu uita să te speli pe mâini!”, ”Nu pune mâna la nas!”, ”Ai dezinfectantul în ghiozdan!”. Normal sau nu, asta e realitatea zilei de 14 septembrie 2020, an pandemic.
Patric a mers azi prima dată la școală- la 18, în Terezian. Nu a fost ”ca pe vremea” părinților, când printr-o floare, elevi fiind, își arătau bucuria și aprecierea față de învățătoare. ”Ni s-a spus să nu mergem cu flori, pentru că nu este voie. eu așa am fost obișnuită, am luat totuși un buchet. Cumva, copiii aștia trebuie să își exprime sentimentele, iar o floare îi ajută. În rest, lipsa oricărei festivități a fost ciudată, totul a fost rece, impersonal. Învățătoarea a reușit însă să spargă cumva atmosfera asta. Băiețelul este în grupa pinguinilor. Învățătoarea și-a luat o fustă lungă și și-a lipit pe ea etichete cu numele fiecărui copil, iar ei au venit și și-au luat eticheta cu numele. Așa au făcut cunoștință”, spune alina, mama lui Patric.
Teodor a început și el clasa zero. La școala 6, pe Nicolae Iorga. A fost la fel de emoționat ca părinții lui în prima zi de școală, dar aici se opresc asemănările. Nu a fost însoțit de ei decât până la intrarea în școală. ”I-am explicat că merge la școală, a fost entuziasmat, de dimineață de când s-a trezit ne grăbea să plecăm. Dar, ajunși acolo parcă nouă ne-a cam pierit entuziasmul. L-am lăsat la ușă, a fost cam neplăcut. Toată lumea era cu mască…e o situație ciudată…Clasa a fost împărțită în două grupe. Merg o săptămână și o săptămână. Azi am găsit o foaie în ghiozdan cu ce să cumpără, și s-a explicat că trebuie să se spele pe mâini, să stea la distanță….nu știu cum vor respecta niște copii de 6 ani aceste reguli…”, spune Nicoleta, mama lui Teodor.
Eliza e o fetiță independentă, așa că pentru ea prima zi în clasa zero a venit fără prea mari emoții. Dar, nu și pentru părinții ei. ”Copiii s-au văzut acum, prima oară. Au vrut să se joace, să facă cunoștință…nu s-a putut. Oricât le explicăm tot copii sunt, au nevoie să interacționeze. Pe copii i-a luat doamna din curte, au intrat în clasă, le-a arătat clasa. Copiii au stat l distanță, erau stingheri…O să meargă o grupă de dimineață, unii după ora 12, iar după masa câteva zeci de minute pe Zoom. O să fie greu, cu siguranță, mai ales în clasa zero, dar sperăm să revină lucrurile la normal curând”, spune Irina, mama Elizei.
Chiar dacă a început clasa I-a, pentru Sofia lucrurile nu au fost mai ușoare. Merge la Pedagogic, iar de dimineață a fost nerăbdătoare să își întâlnească colegii. Se știau de anul trecut, așa că revederea ar fi fost normal să fie cu îmbrățișări, pupici și joacă multă. Din păcate copiii au fost nevoiți să stea la distanță, să se salute cu voce tare, pentru că măștile acopereau fețele și zâmbetele. ”A fost groaznic. Copiii voiau să se îmbrățișeze între ei, pe doamna învățătoare… O strigau toți, au alergat spre ea…Se vedea că și ea le-a dus dorul, îi mângâia pe cap…a fost o imagine tristă în veselia ei…”, spune Mihaela, mama Sofiei.
Prima zi de școală a fost una atipică, cu siguranță. A doua și a treia, cel mai probabil mare parte din an, vor fi la fel. Elevii care acum au pășit prima dată într-o sală de clasă vor crede că acesta este normalul. Nu este, iar de noi depinde să afle cum a fost normalul nostru din clasă și curtea școlii.