monștrii din pandemie: mai răi decât virusul - abuzuri și bătăi în familiile sibiene

”Dormeam cu pâinea sub pernă. Dacă nu, devora efectiv tot și copiii rămâneau nemâncați. Perioada stării de urgență a fost cea mai rea de până acum”. Cam așa ar putea suna rezumatul poveștii a sute de sibience care au trăit perioada pandemiei închise în case alături de cei care le-au devenit călăi- de fapt soții care le promiseseră să le fie sprijin. În timp însă lucrurile s-au schimbat, din ocrotitori au devenit abuzatori, iar în perioada în care au fost nevoiți să petreacă absolut tot timpul împreună lucrurile au degenerat. În perioada pandemiei numărul plângerilor la IPJ Sibiu pentru violența în familie a crescut considerabil față de aceeași perioadă a anului trecut.

”Mă bătea de față cu copiii”

O să îi spunem Sânziana. Este una din cele 197 de sibience care din 16 martie până acum au depus plângere împotriva soțului abuzator. Situația din familia lor s-a înrăutățit în perioada stării de urgență, când toți cei patru membri au fost nevoiți să petreacă 24 de ore împreună. ”Nici înainte situația nu era roz, dar în pandemie totul s-a înrăutățit de zece ori. Am ajuns să dorm cu pâinea sub pernă, pentru că efectiv mânca tot din frigider, iar eu nu mai aveam ce să dau copiilor, asta în condițiile în care financiar nu contribuia cu absolut nimic în casă. Dar, cel mai rău a fost faptul că mă bătea în fața lor. De la orice mic motiv se enerva și mă lovea”, povestește Sânziana.

”În astfel de situații femeile rămân captive din cauza unui mecanism de adaptare continuă. De fiecare dată creierul găsește motive întemeiate pentru a rămâne în relația cu agresorul. Acest lucru se întâmplă când bărbatul trece în postura de victimă și o face pe ea sa devină, practic salvator. Acest circuit se întrerupe atunci când femeia conștientizează sau se lovește de un episod de violență care o trezește la realitate”, explică psihologul Eduard Puiu.

monștrii din pandemie: mai răi decât virusul - abuzuri și bătăi în familiile sibiene
Psiholog Eduard Puiu

Exact acest lucru s-a întâmplat și în cazul Sânzianei. Momentul cheie a fost atunci când bărbatul l-a lovit pe fiul cel mic. ”Eu am un fiu mai mare, pe care fostul soț nu îl suporta. A sărit să îl bată, l-a amenințat că îl voi găsi împachetat în fața ușii sau nu îl voi mai găsi deloc. Am suportat crezând că totul se va termina, am așteptat ca cel mare să termine școala. Dar, atunci când l-a lovit pe cel mic a fost declicul. Am spus stop”, este mărturisirea Sânzianei.

A plecat în plină pandemie

Deși a durat ceva vreme până să ia decizia despărțirii, sibianca spune că a făcut până la urmă ceea ce a fost cel mai bine pentru ea și copii. ”Nu a fost deloc ușor, niciodată nu este ușor să iei o astfel de decizie, chiar dacă ești abuzată. Îți pui multe întrebări, ai multe îndoieli. Dar, până la urmă am reușit. Am cerut ordin de protecție, până în decembrie nu are voie să se apropie de noi. Am luat decizia de a rupe relația chiar în pandemie. Mi-a fost teamă, pentru că oricum era o perioadă incertă, nu știam cum și ce să fac, dar am reușit”, spune Sânziana.

Pentru Sânziana lucrurile au fost cu atât mai dificile cu cât nu a avut un sprijin din partea familiei sau prietenilor. ”Familie nu am. Am o prietenă cu care am vorbit, dar mai mult de atât nu m-a putut ajuta pentru că are probleme la rândul ei. Și din acest motiv mi-a fost foarte greu. Dar, a avut totuși o șansă atunci când am întâlnit-o pe Loredana Kaschovits care conduce asociația Luthelo. Aici am găsit sprijinul necesar, locul de unde mi-am luat resursele pentru a-mi pune ordine în viață. Am găsit sprijin și prietenie”, spune Sânziana.

”Sprijinul important ar trebui în primul rând sa fie la familie. Părinți, frați, rude, cărora să le împărtășească suferința ei. Abuzatorul urmărește de obicei anihilarea contactului victimei cu apropiații, inclusiv cu prietenii. Femeia trebuie să facă uz de aceștia și nu în ultima instanță la protecția autorităților”, recomandă psihologul Eduard Puiu.

Copiii- un motiv de a pleca și nu de a sta

De cele mai multe ori, pe lângă suferința pe care o suportă soția în situațiile de abuz, copiii sunt cei mai afectați. În cazul Sânzianei, băiatul cel mic care nu are nici cinci ani, a copiat aproape întru totul comportamentul tatălui. ”Fostul soț era agresiv și verbal, evident, și foarte obscen în limbaj. Copilul cel mic a început să vorbească la fel ca el, a devenit violent cu copiii…Acum că tatăl lui a plecat și-a revenit, este un copil normal. Își mai aduce aminte de lucrurile neplăcute, și mă mai întreabă de ce mă bătea…”, povestește cu tristețe Sânziana.

Tocmai din acest motiv, impactul asupra copiilor, este bine ca o astfel de relație să se termine cât mai repede, iar cei mici să fie feriți de expunerea la scene violente atât fizic, dar și verbal. Iar dacă totuși aceste lucruri se întâmplă, mama e bine să aibă explicații specifice vârstei copiilor. „Cel mai important lucru este să iasă urgent din relația abuzivă! Apoi comunicarea și afecțiunea către propriul copil vor fi importante pana la vârsta la care i se pot explica acele comportamente agresive”, spune psihologul Eduard Puiu.

monștrii din pandemie: mai răi decât virusul - abuzuri și bătăi în familiile sibiene

Sute de sibience abuzate în pandemie

Cazul Sânzianei nu este singular. Alte 197 de sibience au trăit aceleași traume, înzecite în timpul pandemiei. Toate au depus plângeri la IPJ Sibiu pentru violență în familie. Dovadă a faptului că pandemia a agravat lucrurile stă creșterea numărului de plângeri față de aceeași perioadă a anului trecut. În intervalul 16 martie- 1 iulie 2019 au fost depuse 135 de sesizări privind săvârșirea infracțiunii de ”Violență în familie”, dintre care 34 de fapte au fost sesizate în municipiul Sibiu. Anul acesta, în același interval au fost depuse 197 de plângeri, 49 de fapte au fost sesizate în municipiul Sibiu. Au fost emise 76 de ordine de protecție provizorii, în aceeași perioadă fiind sesizate 3 infracțiuni de încălcare a ordinelor de protecție provizorii. La nivelul I.P.J. Sibiu nu există o evidență a cazurilor de împăcare, însă au fost mai multe situații când, după emiterea ordinului de protecție provizoriu, părțile s-au împăcat, cu ocazia prezentării la parchet sau în fața instanței de judecată.

”Având în vedere prevederile actuale din Legea 217/2003, recomandăm victimelor violenței domestice să sesizeze de la prima faptă de violență domestică organele de poliție, pentru a putea preveni repetarea acestui gen de fapte sau producerea unor fapte mai grave.Polițiștii pot emite un ordin de protecție provizoriu, pentru o perioadă de 5 zile, în cazul în care se constată că există un risc iminent pentru viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane prin săvârșirea unui act de violenţă domestică. Atunci când riscul nu este iminent, însă au fost săvârșite fapte de violență domestică, victimele se pot adresa instanței de judecată în vederea obținerii unui ordin de protecție, care poate fi emis pentru o perioadă de maxim 6 luni.”, spune Elena Welter, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu.

Ultima oră

Comentariul meu