Alexandru Tomașevschi: „Începutul anului școlar în contextul pandemiei, încă un eșec major al actualei guvernări”

Cum va începe școala este un subiect puternic dezbătut de către politicieni, experți în educație, profesori, părinți, elevi. Un răspuns concret, clar și prompt nu a apărut și este foarte greu să apară. A apărut însă Ghidul pentru începerea anului școlar, un ghid mult așteptat, dar greu de aplicat, cu multe proceduri imposibil de operaționalizat.

Este un cadru general care lasă multe situații neacoperite sau, mai mult, le complică: Reușește un profesor să ajungă în 5 minute dintr-o clasă în alta? Va putea să îi supravegheze pe elevi și să îi țină la distanță unul de celălalt? Există în școală suficiente măști (care trebuie adaptate vârstei copiilor pentru a fi eficiente), în cazul în care jumătate dintre copii își uită masca acasă? Există dezinfectant în școli, în condițiile în care nu a existat hârtie igienică la toalete, iar săpunul reprezintă un lux? Câte măști pe zi trebuie să schimbe un profesor, în condițiile în care vorbește aproape continuu până la 6 ore? Câte săli de clasă sunt dotate cu aparatura necesară pentru a transmite și online? Cât timp îi ia unui profesor să se conecteze la acel sistem? Vor exista suficiente clase si suficient personal didactic, în condițiile în care se va lucra în mai multe schimburi, ca urmare a redistribuirii elevilor? Și lista de întrebări poate continua, până ajunge la dimensiunea Ghidului. Există totuși un răspuns universal: „Vedem atunci, ne descurcăm la fața locului”. Dar la fața locului sunt profesori, elevi, părinți care nu ar trebui lăsați singuri. Este necesară o implicare foarte activă  din partea autorităților locale: primării, consilii locale/județene, direcții de asistență socială. Este un moment în care trebuie activate profesionalismul și preocuparea pentru bunul mers al lucrurilor la nivelul tuturor actorilor care au un cuvânt de spus. Dacă ne uităm însă la sistemele amintite mai sus observăm că nu întotdeauna criteriile de selecție a celor care fac parte din ele au avut la bază competența, profesionalismul și buna pregătire. Iar aceste crize vin să reechilibreze sistemul. Salariile scăzute din învățământ, pentru multă vreme, au condus la intrarea în domeniu a unor oameni care în momentul acesta nu vor reuși să se adapteze. Lipsa unor mecanisme de control și de întărire a comportamentelor performante au pus semnul egal între cel care și-a făcut treaba și cel care nu. La fel se întâmplă și acum: vor fi școli și profesori care se vor descurca, pentru că există interes, profesionalism și disponibilitatea de a depune efort. Nu vor fi însă în niciun fel recompensați sau susținuți. Situația se va repeta și în viitor, dacă nu se iau măsuri, lucru ce ține doar de management și nu e deloc greu de pus în practică. Efectele sunt pe termen lung și se  vor vedea în generațiile de specialiști pe care îi vom întâlni în diferite ocupații și care se vor dovedi niște „supraviețuitori”, pentru că în școală au învățat că important este să îți faci viața ușoara chiar dacă le-o complici pe-a altora.

Vor fi școli și localități care vor reuși să gestioneze bine situația datorită specialiștilor pe care îi au, datorită interesului profesorilor și autorităților locale, care vor dovedi că se poate, dar numai prin efort comun. Este un moment în care primarii, consilierii locali, asistenții sociali și alți funcționari vor trebui să demonstreze că există cooperare și susținere la nivelul instituțiilor. Sunt necesare măsuri reale pe termen lung, nu doar „să trecem de pandemie”.

Poate mulți dintre noi suntem relaxați și spunem: „Vor merge la școală câteva zile și apoi vor sta acasă căci sigur apar cazuri în școli”. Cât de pregătiți sunt elevii și profesorii pentru învățământul online? Nu prea. Vor fi voci care vor spune că prioritate au clasele terminale, aceia trebuie să facă școală căci îi așteaptă niște examene. Și apar din nou o mulțime de compromisuri care peste câțiva ani vor produce efecte serioase. Cât de importantă este educația? Mult mai importantă decât ne închipuim. Educația nu înseamnă doar alfabetul, tabla înmulțirii, istorie, geografie, evaluare națională sau bacalaureat, înseamnă reguli, disciplină, valori, abilități de comunicare, de gestionare a conflictelor, de interacțiune, abilități sociale, competențe emoționale.  Pentru un elev, mai important decât că a învățat tabla înmulțirii este că a întins o mână colegului care s-a împiedicat și a căzut. Ori asta o învățăm la școală, de cele mai multe ori în pauză.

Așadar, să folosim această pandemie ca pe o oportunitate de a restructura nu doar sistemul de învățământ, ci întreg sistemul social, de a construi un parteneriat real școală-familie-autorități locale. Să fim foarte atenți pe viitor la votul pe care îl dăm candidaților la diferite funcții publice, la numirea directorilor de școli, la selecția cadrelor didactice și a altor specialiști. Educația este un domeniu în care compromisul are efecte la fel de grave precum în sănătate, doar că aceste efecte apar prea târziu pentru a putea face legătura cu cauza. Restructurarea sistemelor este o misiune grea, dar nu imposibilă. Nu trebuie decât să ne îndeplinim fiecare sarcinile  pe care le avem și să cooperăm mânați întotdeauna de cele mai bune intenții. Să păstrăm distanța fizică, dar să reducem distanța socială asigurând tuturor copiilor șanse egale la educație și sănătate.

Dacă pandemia produsă de coronavirus a reprezentat un eveniment global imprevizibil, care a afectat practic toate statele lumii, începutul anului școlar este un fenomen cert, care trebuia pregătit în cele șapte luni de la declanșarea pandemiei.

Din păcate, actualul guvern, preocupat mai mult de probleme electorale, a pierdut foarte mult timp,  venind doar în ultimul moment  cu masuri neprofesioniste si incoerente, care au creat haos în învățământ.

Din aceste motive, începutul anului școlar se anunță a fi încă un eșec major al actualei guvernări, care va afecta deopotrivă părinți, copii, cadre didactice, si in final, întregul proces educațional.