Coronavirusul a adus restricții, este foarte contagios și pune în pericol viețile multora. Chiar dacă am trecut de la starea de urgență la starea de alertă, nu înseamnă că trebuie să ne relaxăm complet. În timp ce noi ne plângem că deplasările ne sunt limitate, și că nu s-au deschis terasele sau mall-urile, alți oameni zac pe paturi de spital. Sunt complet izolați de restul lumii și trebuie să se lupte nu doar cu simptomele, ci și cu teama de ceea ce va urma. Este cazul membrilor unei familii din Sibiu infectată cu coronavirus și se află acum în grija medicilor de la Spitalul Județean.
O să-i spunem Maria, pentru că ne-a spus că nu vrea să fie arătată cu degetul și nici nu vrea ca ea și familia ei infectată cu coronavirus, să fie priviți ca niște ciudați după ce vor ieși din spital.
Infectată cu coronavirus în fabrica unde lucrează
Maria are 55 de ani și lucrează într-o fabrică din Sibiu. La începutul lunii mai a aflat că una dintre colegele de secție are coronavirus. La început s-a gândit doar la aceasta și s-a rugat să se facă repede bine. Apoi, teama i s-a cuibărit încet, încet în suflet, pentru că știa că, ultima pauză de masă și-o petrecuseră împreună. Au mâncat la aceeași masă, au povestit și chiar au împărțit același cuțit.
„Când am auzit că are coronavirus, nu mi-a venit să cred. M-am gândit numai să fie bine. La serviciu am mâncat împreună la pauză. Am stat la aceeași masă și ne-am dat măștile jos ca să putem mânca. I-am cerut și cuțitul, că eu nu aveam. Ea avea ceva simptome, mai tușea, mai strănuta…dar cine s-a gândit? Zici că ție nu ți se poate întâmpla”, povestește Maria.
A fost șocată când a primit diagnosticul
A doua zi a fost sunată de la fabrică. Era invitată să își facă un test COVID 19. A primit vestea că are coronavirus de la Brașov, de la clinica unde făcuse testul cu o zi înainte.
„Mi-a fugit pământul de sub picioare când m-au sunat și mi-au zis că a ieșit pozitiv. M-am dus împreună cu o colegă, ne-au trimis de la fabrică pe amândouă. Ei i-a ieșit negativ, mie pozitiv. Aveam ceva simptome, îmi pierdusem complet mirosul și parcă nici gustul nu îl mai simțeam la fel. Altfel, mai eram înfundată la nas și aveam niște dureri de cap. Atât. Nu am avut febră, nu am tușit, așa cum auzisem la alții”, spune aceasta.
Pe data de 6 mai a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu. A ajuns într-un salon de la parterul spitalului, în Secția de Urologie, o extensie a Secției de Boli infecțioase, încadrată în zona roșie a Spitalului Județean.
Veștile proaste au curs una după alta
S-a obișnuit cu ideea că are boala care îi sperie pe toți dar, la scurt timp, a primit o nouă veste proastă. Fiul ei, de 27 de ani, cu retard neurologic, avea simptome și fusese testat. Avea și el COVID – 19.
„Băiatul nu mai mânca și avea stări de vomă, fără febră. A sunat la Ambulanță și a fost testat pozitiv. A fost internat pe 9 mai . El a stat la chirurgie o noapte și apoi a fost mutat și el pe Secția de Urologie și e vecin cu mine pe secție. El este în perfuzii, că a refuzat să se alimenteze. Are un retard neurologic”, ne-a spus Maria.
Pe 12 mai, familia s-a reîntregit la spital. Ultimul diagnosticat cu coronavirus, a fost soțul, în vârstă de 60 de ani.
„Când am auzit că și soțul meu are, am rămas fără cuvinte. M-am rugat de d-na doctor să îl aducă și pe el lângă mine și lângă băiat și m-a ascultat. Suntem aproape. Pot să merg să mai văd ce mai fac. ei sunt amândoi în perfuzii”, precizează femeia.
Poezie de mulțumire pentru medicul care i-a îngrijit
Maria stă în salon cu alte 3 bolnave de coronavirus și este mulțumită de condițiile de spitalizare. Are numai cuvinte de laudă pentru personalul medical.
„De când am venit, tot personalul a fost foarte amabil. Sunt foarte atenți, ne întreabă ce avem nevoie, toată ziua se face curățenie și în saloane, și la baie și se dezinfectează totul. D-na doctor Bîrluțiu(află aici și povestea ei) – este extraordinară. Este atât de pozitivă încât orice te-ar durea îți trece când intră în salon cu un zâmbet larg pe față. Îi vedem doar ochii dar transmite așa o bucurie! Pe peretele salonului am lipit o poezie pe care, una dintre colegele mele de salon i-a dedicat-o.
Zilnic soarele rasare/Noi stăm cuminți pe saloane/ Ne trezim , ne înviorăm, cu răbdare așteptăm/ Vine o doamnă minunată cu alaiul ei de flori/ La pacienții bolnăviori/ Ne dă tratament, pastile, ne facem cât mai bine/Să plecăm și să muncim/ La final sărbătorim/ Dragă soare, tu răsari, o să fim cu toții tari”, povestește emoționată Maria.
„Celor care cred că nu se pot îmbolnăvi… Și eu am crezut la fel”
După 12 zile de spitalizare, Maria a repetat, luni, testul COVID. Speră să fie negativ și să poată pleca acasă cât mai repede. Și ea, și soțul și băiatul său. E conștientă că nu se termină totul aici și spune că, de acum încolo, va fi mult mai atentă la igienă și va respecta cu strictețe regulile de distanțare socială.
„Eu sunt o fire puternică și am trecut prin multe. Cred că o să trecem peste toate. Când am auzit de coronavirus am crezut ca mie nu mi se poate întâmpla. Am fost șocată când am aflat vestea. Am avut o cădere psihică dar m-am încurajat singură că va fi bine. Celor care nu cred că se pot îmbolnăvi, le spun să fie atenți, că și eu am crezut la fel. Mai bine să ne ferim și să ne protejăm”, încheie Maria, sibianca de 55 de ani, infectată cu noul coronavirus.
