VIDEO: Povestea studentei din Sibiu, bolnavă de coronavirus – Bunica a murit, iar ea și părinții s-au vindecat acasă

Irina Huțuleac este studentă la Medicină în Sibiu, în anul VI. În urmă cu doar câteva săptămâni, a aflat că ea și familia ei au coronavirus. Cu toții au trecut prin clipe teribile, greu de imaginat, mai ales fiindcă bunica, infectată și ea cu virusul SARS-CoV-2, a decedat. Tânăra și părinții ei au ieșit învingători din lupta cu virusul și s-au vindecat acasă. 

Irina a vorbit, în cadrul emisiunii „Interviuri pe Față”, despre ce a simțit în ultimele săptămâni, despre cum s-a manifestat boala la ea și despre cum s-a vindecat acasă. A vorbit, totodată, și despre simptomele pe care le-a avut bunica sa, care, din păcate, a decedat.

„Totul a început când bunica mea a sesizat că nu mai poate să se alimenteze, avea o stare alterată, abia putea să se miște. Nu ne-am gândit niciunul dintre noi că ar putea fi coronavirus. Peste tot se spunea că trebuie să tușești sec, că ai febră, dar în cazul ei nu a fost vorba de așa ceva. Cel puțin la început. Eu am experimentat o greutate în respirație, tuse seacă, congestie nazală. Nu puteam să respir, aveam nasul înfundat. M-am gândit că e o gripă, o răceală. A fost totul foarte diferit de ce vedeam la televizor”, a spus Irina.

Bunica Irinei a decedat. A fost confirmată cu coronavirus 
Irina a povestit că bunica ei, în vârstă de 82 de ani, a decedat, fiind infectată cu noul coronavirus. Tânăra spune însă că aceasta nu suferea de boli cardiovasculare, nu avea hipertensiune, ci doar o dislipidemie ușoară. „Bunica a fost diagnosticată pozitiv în data de 7 aprilie, urmând ca trei zile după să fie internată la Spitalul Municipal Blaj. Avea 82 de ani și nu se cunoștea cu o altă patologie, în afară de o dislipidemie ușoară, care era tratată cu un medicament simplu. Mergea foarte bine. Nouă nu ne-a relatat să aibă vreo problemă. Nu era vorba de hipertensiune. Pot să spun că avea un grad de obezitate, dar nu morbidă. Nici nu a interacționat cu alte persoane. Noi am încercam să ne protejăm cât mai bine, cum am știut”, mai spune tânăra.

Irina și părinții ei s-au vindecat acasă de coronavirus
După ce au aflat că bunica are COVID-19, Irina și părinții ei au insistat să fie și ei testați. Rezultatele au fost pozitive. Au refuzat internarea și s-au vindecat acasa. „Am insistat foarte mult să fim testați și am fost testați foarte rapid în orașul Abrud. Alte investigații nu ne-au fost făcute. Strict testarea. Ne-au spus că suntem pozitivi. În cazul tatălui meu, au vrut să îl interneze pentru că avea patologie pulmonară asociată, dar alte investigații, alte intervenții din partea spitalului nu au fost. Ne-au întrebat dacă suntem bine și dacă vrem să ne internăm, dar am refuzat, pentru că am crezut și s-a dovedit a fi real, că dacă ne ajutăm unul pe celălalt o să reușim să trecem peste. În cazul nostru a funcționat. Țin să menționez faptul că DSP Alba a sugerat într-o formă mai plăcută, sau nu, că tatăl meu ar trebui să fie internat în mod obligatoriu și că nu se pune problema unui refuz, din cauză că acesta are astm bronșic și plus spitalizări repetate pentru pneumonie din luna decembrie. Doar că acesta a refuzat, din cauza moartei bunicii. Nu a putut să accepte, s-a temut prea mult. Cât despre sfaturi, pot să spun că într-un moment critic, când îmi făceam griji pentru starea de sănătate a tatălui meu, am contactat-o pe doamna doctor Bîrluțiu, de la Boli Infecțioase din Sibiu, care mi-a dat sfaturi, care ne-a spus că nu este de glumă, că ar trebui să consulte un specialist în boli infecțioase de aici din apropiere. De asemenea, mi-a recomandat o anumită schemă terapeutică ce ar putea să-l ajute pe tatăl meu. Problema este că, tot din frică, tatăl meu a refuzat să ia tratamentul. Anumită medicație care se dă poate cauza diverse turburări de conducere. Tata s-a speriat. A spus că în cazul în care se agravează situația, o să ia, dar altfel, nu”, a povestit Irina.

Ce simptome a prezentat Irina
„A fost foarte grea perioada aceasta. Pentru fiecare dintre noi au fost zile în care nu eram capabili să facem absolut nimic . Stătea și adormeam în poziția în care eram lăsați. Eu am fost ultima care am prezentat semnele și simptomele acestei boli. Îmi amintesc așa, foarte vag. Făceam mâncare, tatăl meu făcea ceai, ne gospodăream cât puteam, mama abia reușea să meargă de la noi la părinți… vorbim despre 50 de metri. Era foarte greu să putem face ceva, să ne deplasăm. Mâncatul a fost o problemă foarte mare. Am fost ajutați de Primărie și de vecini, de colegi de-ai tatălui meu de muncă. Au venit, ne-au adus cumpărături, au fost excepționali. Am avut un mare ajutor din partea lor.

Greutatea în respirație a fost înfricoșătoare. Îmi era greu să iau o cană cu ceai, să vreau să beau și să trebuiască să mai trag o gură de aer înainte. Sau când mâncam, trebuia să iau pauze când mestecam. În plus, aveam junghiuri toracice… nu a fost o glumă. În cazul meu a fost o combinație ciudată între gripă, guturai. A fost ciudat că nu a implicat febră. Niciunul nu am avut”, a spus tânăra.

„Nu știam ce să fac. Îmi era greu să îi văd pe toți la pat”
Irina Huțuleac a povestit că, î această perioadă critică, cel mai greu i-a fost să-și privească neputincioasă familia.  „Cel mai greu în perioada asta mi-a fost când toți erau într-o stare destul de grea și eu nu știam ce să fac. Nu știam. Îmi era foarte greu să îi văd pe toți avariați, să îi văd la pat, să îi văd că nu pot să se miște. Mi-a fost foarte greu să fiu cea mai mică care se uită la toată lumea cum se simte rău. Eu am stat 3-4 zile în cameră, nu am putut să mă mișc, apoi m-am dus la bunica mea să văd în ce stare e și atunci în maxim zece minute am sunat la ambulanță. Acela a fost un moment foarte încărcat. Atunci toți eram într-o stare foarte rea”, a spus Irina.

Bunica Irinei a fost decesul cu numărul 356 la nivel național.

„Panica s-a instalat în rândul familiei noastre, dar am încercat să fim puternici unul pentru celălalt. Noi, restul familiei, ne-am tratat acasă. Consider că am avut noroc”, a mărturisit Irina.