Calota glaciară din Groenlanda a înregistrat cea mai mare scădere după ritmul record de topire care a început anul trecut, potrivit unui studiu publicat miercuri ce subliniază riscul unei creşteri accentuate a nivelului mărilor provocate de schimbările climatice,.
Această topire masivă a fost cauzată nu doar de temperaturile ridicate, ci şi de modele de circulaţie atmosferică, devenite mai frecvente din cauza încălzirii globale, fapt care sugerează posibilitatea ca oamenii de ştiinţă să fi subestimat această ameninţare pentru stratul de gheaţă, au descoperit autorii, scrie Digi24.
„Distrugem în decenii gheaţa formată timp de mii de ani”, a declarat pentru Reuters Marco Tedesco, profesor-cercetător în cadrul Observatorului Lamont-Doherty de la Universitatea Columbia, care a condus studiul. „Ceea ce facem aici are implicaţii enorme pentru restul planetei”.
Stratul de gheaţă din Groenlanda, al doilea cel mai mare din lume, a înregistrat cea mai mare scădere directă a ceea ce oamenii de ştiinţă denumesc ”masă de suprafaţă” de la începutul înregistrărilor, în 1948, potrivit studiului.
Groenlanda a pierdut circa 600 de miliarde de tone de apă anul trecut, cantitate ce va contribui cu aproximativ 1,5 milimetri la creşterea nivelului mărilor, potrivit studiului realizat de Universitatea Columbia şi Universitatea Liege din Belgia, publicat în revista The Cryosphere. Stratul de gheaţă din Groenlanda acoperă 80% din suprafaţa insulei şi ar putea duce la creşterea nivelului apelor cu până la 7 metri dacă s-ar topi în întregime.
Groenlanda a contribuit cu 20-25% la creşterea nivelului oceanelor în ultimele decenii, a mai spus Tedesco. Dacă emisiile de carbon continuă să crească, acest procent ar putea spori cu până la circa 40% până în 2100, a mai spus cercetătorul, deşi există o doză mare de incertitudine referitoare la modalitatea prin care topirea gheţii va avea loc în Antarctica, cea mai mare calotă glaciară de pe planetă.
Cele mai multe dintre modelele folosite de cercetători pentru a face proiecţii referitoare la topirea stratului de gheaţă din Groenlanda nu cuprind impactul schimbării modelor de circulaţie atmosferică – ceea ce înseamnă că astfel de modele ar putea subestima în mod semnificativ topirea viitoare, mai sugerează autorii.
„E ca şi cum ar lipsi jumătate din fenomenul topirii”, a spus Tedesco.
Întrucât impactul asupra încălzirii climatice a unor fenomene precum incendiile de vegetaţie masivă din Australia sau topirea permafrostului din Arctica se desfăşoară mai rapid decât au estimat iniţial oamenii de ştiinţă, studiul subliniază riscul asociat cu arderea combustibililor fosili.
Un raport realizat de Intergovernmental Panel on Climate Change al ONU, publicat în septembrie, estimează că nivelul apelor oceanelor ar putea creşte cu un metru până în 2100, dacă emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească.
Topirea unei cantităţi importante de apă dulce – ca cea a Groenlandei – ameninţă sutele de milioane de persoane care trăiesc în prezent sub nivelul apelor mărilor sau al nivelelor anuale de inundaţii. Aceasta produce totodată modificări în salinitatea oceanică, fenomen care poate perturba ecosistemele marine.
