Pe 11 aprilie, cu o zi înainte de sărbătoarea Floriilor, credincioșii prăznuiesc Sâmbăta lui Lazăr. Aceasta este ziua în care se amintește de minunea pe care a făcut-o Iisus prin învierea lui Lazăr, care, susțin teologii, este cea mai mare minune a Sa.
După săvârșirea acestei minuni, oamenii s-au adunat să îl întâmpine pe Iisus. Trebuie menționat că sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută și ca „Moșii de Florii”, zi în care tradiția cere pomenirea sufletelor rudelor decedate. De asemenea, tradiția transmite că în Sâmbăta lui Lazăr gospodinele pregătesc plăcinte şi le dau de pomană în timp ce femeile nu torc deloc la sate. Explicația tradițională este că cei care așteaptă la poarta Raiului pot să revină pe pământ dacă aceste lucruri nu sunt respectate.
Ce spun etnologii
„Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare”, transmit etnologii de la Muzeul Dunării de Jos.
Ce simbolizează cele aduse la biserică
Pe lângă colivă, tradiția transmite că la biserică trebuie aduși și colaci. Din punct de vedere etimologic, termenul de „colac” provine din limba ebraică, unde „challah” însemna „pâine dospită”. De asemenea, rădăcina termenului din ebraică face referință tot la forma rotundă care reprezintă continuitatea sau legătura dintre noi și cei trecuți la cele veșnice.
