De Sărbătorile de iarnă, minunile sunt posibile. Trei copii au primit o nouă șansă la viață. Din păcate însă, a fost nevoie ca o altă fetiță de șapte ani să le fie donatoare de organe. Digi24.ro a spus povestea unuia dintre copiii salvați.
Mihai Palagheanu: Am mers la Iași atunci și acolo m-au trecut pe lista de transplant și am așteptat un an jumate, doi.
Ionuț Palagheanu, tatăl copilului: Acum 7 ani copilul a făcut o laringită, l-am dus la spital la Suceava și avea hemoglobina mică, suspect de leucemie, trimis la Iași. În urma investigațiilor făcute acolo a fost diagnosticat cu hepatită autoimună neclasificată altundeva.
La 9 ani, băiețelul era vesel șI fericit, până a descoperit suferința și teama. Boala zdruncină din temelii universul unui copil.
Mihai Palagheanu: Dacă mergeam mai mult, oboseam, stăteam în casă, pe telefon, afară o oră și înapoi.
Copiii grav bolnavi nu se confruntă doar cu suferința fizică, ci și cu pierderea copilăriei. Boala îi însingurează și le răpește copilăria. Foarte curând după diagnostic, nici la școală n-a mai putut merge.
Mihai Palagheanu: N-am mai putut. Ghiozdanele grele, drumul… tot.
Ionuț Palagheanu: El la școală nu mai merge din clasa a șaptea. Nu putea, nu făcea față, obosea. și mai mult stătea în pat, nu putea să facă effort.
Au fost ani lungi și agonizanți pentru copil și pentru familia lui. în urmă cu un an și jumătate, medicii au ajuns la concluzia că singura șansă a lui Mihai de a avea o viață apropiată de cea normală este un transplant de ficat și l-au pus pe listele de așteptare.
În România, însă, transplantul pediatric este o raritate, pentru că nu avem un centru de transplant special pentru copii, iar donatorii copii sunt la fel de rari.
Radu Zamfir, directorul Agenţiei de Transplant: Acest tip de transplant se realizează mai rar din cauza faptului că numărul donatorilor pediatrici este redus.
Chiar dacă șansele erau atât de mici, ceva aproape că miraculos s-a întâmplat. De Moș Nicolae.
Ionuț Palagheanu: În ziua de 6 decembrie anul ăsta, am primit un telefon să ne prezentăm la spitalul Fundeni pentru transplant. Am venit cu Ambulanța de la Suceava. Era zi. 12.40, la prânz, copilul ăla mic voia să plece la școală și eu cu nevasta prin casă, era și sf Nicolae, sărbătoare, și ne-am echipat și am plecat. Am luat bagajul cât aveam cu noi și am plecat la București cu salvarea. De sf Nicolae a fost cadoul, nici nu m-am așteptat să se ajungă la așa ceva.
Radu Zamfir, director ANT: În urma prelevării de la Cluj au fost salvați 3 copii în vârstă de 16, 13 și 2 ani.
Șase ore a durat drumul lui Mihai până la Bucureşti. Șase ore în care a trăit toate emoțiile cu putință.
Mihai Palagheanu: La început teamă, pe drum fericit și când am ajuns aici, frică.
Irinel Popescu, șeful Centrului de Transplant Hepatic: Avea oafecțiune rară care se cheamă hepatită autoimună și care încet încet a dus la degradarea completă a ficatului. Starea lui era suficient de bună ca să suporte transportul, pentru că a venit de la Suceava până aici, dar evident necesitatea de transplant era absolut clară și pentru el acest ficat a venit oarecum la timp.
Ajuns la Institutul Clinic Fundeni, medicii l-au dus în sala de operație. Ficatul era compatibil și a început lupta pentru viața lui Mihai. A stat câteva ore în sala de operație și aproape o săptămână la terapie intensivă. După atâția ani de durere, parcă se și teme să se bucure cu adevărat de șansa primită. La fel și tatăl lui care, un an și jumătate, a stat cu bagajul făcut. un an și jumătate în așteptarea care îi va salva copilul.
Ionuț Palagheanu: Era pregatit totul, 80% pus așa. În continuu tot am stat în alertă. N-am avut timp să realizăm, abia sâmbătă după ce a ieșit din operație ne-am dat seama cam ce s-a întâmplat. Mi s-a spus că în jurul orelor 9.30 – 10 îl transferă la salon și când am dat ochii cu el am simțit o bucurie, o bucurie care în cuvinte nu se poate descrie.
În România, transplantul pediatric este aproape inexistent, pentru că regulile europene au devenit mai clare, iar țara noastră nu s-a adaptat.
Irinel Popescu: De când au apărut reglementările europene care țin de specializarea specifică în chirurgia pediatrică, în anestezia pediatrică și așa mai departe, în România încercăm să reconfigurăm un program de transplant pediatric, el a fost prin tradiție aici în Spitalul Fundeni, dar deocamdată aceste operații se fac în colaborare cu colegii noștri din spitalele de pediatrie și probabil că in viitor unul din aceste spitale să preia programul de transplant pediatric.
În fiecare an, între 10 și 20 de copii ar avea nevoie de un transplant, dar pentru că nu avem un centru de transplant pediatric, unii copii sunt transferați în străinătate. Alții pierd orice șansă. Și se duc mult prea repede.
Conducerea Agenției Naționale de Transplant vrea să înființeze un centru de transplant pediatric la unul dintre spitalele de copii din București.
Radu Zamfir, director ANT: Există perspectiva deschiderii de noi centre de transplant pediatric de organ solid și ANT salută, încurajează și susține acest lucru și consecutiv acestui fapt realizarea de nuclee de specialiști în domeniul transplantului în mod particular, discutând aici de transplantul pediatric.
Deschiderea acestor centre de transplant pediatric înseamnă șansă la viata pentru copii precum Mihai. Un băiat care, acum, învață din nou să viseze.
Mihai Palagheanu: Să încep să termin școala și după aia mai vedem…
