Gabriela Vlad este o tânără sibiancă, în vârstă de 19 de ani, inteligentă, ambițioasă și cu mult bun simț. Și, pe lângă toate aceste calități, este responsabilă și matură, iar asta datorită unui sport deosebit – un sport al minții – numit Go, care a disciplinat-o mult de-a lungul adolescenței.
Go-ul, nu atât de cunoscut în țara noastră, dar extrem de apreciat în Asia, este un sport al minții. A fost inventat în urmă cu aproximativ 4.000 de ani în China Antică și este cel mai vechi și complex joc de inteligență din lume. Putem asemăna Go-ul cu șahul, însă, așa cum povestește Gabriela, mutările la șah sunt limitate, pe când la Go numărul variantelor depășește numărul atomilor din Univers.
Go-ul te captivează prin simplul fapt că niciun joc nu seamană cu altul. Tocmai de aceea, oricât de capabil ești ca și jucător, din punctul de vedere al inteligenței, este imposibil să surprinzi toate informațiile pe care Go-ul le are. Durata unei partide poate atinge câteva ore.
Gabriela și Go – Cum a aflat de acest sport
Gabriela a ajuns să îl studieze datorită tatălui ei care, în perioada comunismului, l-a descoperit și s-a îndrăgostit iremediabil. „Tatăl meu a descoperit un club de Go în Sibiu în perioada comunismului. A început să frecventeze locul, să joace, iar apoi s-a îndrăgostit de această activitate. Cu trecerea timpului, și-a dat seama că te învață multe lucruri pe care le poți aplica în viață”, povestește, cu pasiune în glas, Gabriela Vlad.
O perioadă bună de timp, tatăl Gabrielei a încetat să mai joace Go. Odată cu întemeierea unei familii și apariția copiilor, timpul său era împărțit. „Când i s-a schimbat viața și și-a întemeiat o familie, tata nu a mai jucat. Când am crescut și începusem să avem acces la internet acasă, și-a redescoperit vechea pasiune. Îmi aduc aminte că pe atunci am încercat și eu, dar nu îl luam în serios… Eram cu păpușile mele”, spune Gabriela, râzând.
Totuși, pasiunea tatălui i-a fost transmisă fiicei. Gabriela s-a apucat serios de Go în anul 2015, atunci când totul pentru ea s-a schimbat. 
Go-ul i-a adus multe satisfacții
Gabriela este dovada vie că, atunci când pui pasiune și țintești către un vis, Universul nu are cum să îți spună că nu se poate. Din 2015, zeci de bucurii au urmat pentru ea. A muncit mult și a ajuns să primească diferite titluri de vicecampioană națională la juniori sub 18 ani și vicecampioană la categoria feminin. De altfel, a făcut parte din Acadamie Europeană de Go pentru juniori și a reprezentat România la mai multe concursuri. Totodată, împreună cu echipa lotului național de juniori, tânăra a reușit să ia bronzul la Campionatul European pe Echipe în 2019, în spatele Rusiei și a Franței.
Singura româncă plecată în Seoul să studieze Go
Gabriela Vlad reprezintă cu mândrie România și, totodată, Sibiul, în Coreea de Sud, acolo unde s-a mutat în urmă cu o lună. A fost visul ei să ajungă în Asia ca să poată exersa și înțelege mai bine tainele acestui sport incredibil. Și, cum nimic nu e întâmplător, toate lucrurile s-au aliniat perfect.
„Am ajuns să primesc o bursă în Coreea de Sud. Eram la Vatra Dornei, în februarie, la Campionatul Național Feminin, unde am luat medalia de bronz. Acolo am întâlnit un domn amabil din Germania, pe nume Antonius Claasen, care m-a privit și mi-a spus că îi place entuziasmul meu față de acest sport. După o săptămână, m-a contatat și, împreună cu Academia de Go din Seoul, BIBA, mi-a oferit o bursă. Am rămas surprinsă și sunt recunoscătoare pentru această șansă. Până nu am urcat în avion, mi-a fost greu să cred că ceea ce se întâmplă este real”, a mărturisit Gabriela. 
Părinții ei au fost, la rândul lor, șocați la aflarea veștii. Mereu și-au susținut copila și nu i-au spus niciodată „nu se poate”. Acum, la jumătate de an de la propunere, sibianca studiază ceea ce îi place cel mai mult într-o țară nouă, pe un alt continent, la peste 10.000 kilometri depărtare de casă. Gabriela reușește să își trăiască visul și totul fiindcă a fost dedicată acestei pasiuni. Tatăl ei, la rândul său, își trăiește visul prin ea.
„Le datorez multe părinților mei și m-a ajutat enorm faptul că aceștia erau familiarizați cu ideea de Go. La noi acasă nu există zi în care să nu aducem vorba despre acest subiect, e ca o tradiție. Vreau să le mulțumesc și să le spun că îi iubesc foarte mult, dau dovadă în fiecare clipă, de susținere morală și au fost unii din puținii oameni care au crezut cu tărie în visul meu”, spune Gabriela.
„Mâncăm Go pe pâine în Coreea”
Gabriela povestește că, în Coreea, studiază între opt și zece ore pe zi. Antrenamentele sunt foarte obositoare, iar la final de zi este extenuată. „Noi mâncăm Go pe pâine. Studiem între 8 și 10 ore pe zi. Este un antrenament foarte obositor, pentru că tu îți pui creierul în mișcare la intensitate maximă și la final de zi ești scurs de energie. Singura zi liberă e duminica. În paralel învăț și limba”, spune sibianca. 
Go-ul i-a schimbat viața
Odată ce s-a apucat să joace Go, percepția Gabrielei asupra vieții s-a schimbat. A devenit mai calmă, este rațională, nu se panichează în momente dificle și știe că mereu există o soluție pentru orice problemă. „În viață ai nevoie de control, disciplină, echilibru și mult calm. Lucrurile astea le înveți și pe tabla de Go. Am căpătat multă maturitate”, povestește Gabriela.
„De asemenea, unul din motivele pentru care acest sport este atât de complex, reprezintă faptul că pune în mișcare ambele emisfere cerebrale. Partea analitică, matematică, care se bazează pe calcule, strategie, logică și partea creativă unde intervine intuiția, memoria și imaginația. Tabla de Go este ca un câmp de luptă unde există două echipe în timp de război. La fel ca în orice război, trebuie să știi când să ataci, iar de asemenea să simți când trebuie să te retragi. Echipa care câștigă războiul, este cea care a acaparat cea mai mare suprafață din câmpul respectiv, metaforic vorbind”, mai spune Gabriela.
Totodată, datorită acestui sport a reușit să călătorească, să își facă prieteni noi și să se descopere. 
Gabriela vrea să meargă și la facultate
Chiar dacă a plecat în Coreea de Sud, asta nu înseamnă că nu se va înscrie, în viitor, și la o facultate. Anul acesta a terminat liceul, a dat Bacalaureatul în sesiunea specială, cea pentru Olimpici, și a trecut cu brio peste o etapă importantă din viața de adolescent. Totuși, România nu se află în vizorul ei. A fost dezamăgită de felul în care statul tratează visele tinerilor și, de aceea, va studia în străinătate.
„Îmi doresc să am o viață obișnuită , să am o carieră, dar asta nu înseamnă că o să renunț la Go. Vreau să am o familie, să trăiesc decent și să nu duc grija zilei de mâine. Însă, lărgind orizonturile atât de mult, îmi dau seama că România actuală nu îmi va aduce aceste lucruri. Acasă nu îmi pot îndeplini visele și mă doare enorm să spun asta”, mărturisește Gabriela.
În ciuda acestor lucruri, sibianca se mândrește peste tot cu faptul că este româncă, motiv pentru care prietenii din Coreea știu multe lucruri despre țara în care ea s-a format ca om.
