Cum s-a construit Transfăgărășanul – „Era o priveliște de groază. Cred că nu a fost în zadar sacrificiul acelor tineri băieți’’

Este cu siguranță unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume. Asta spun publicații faimoase și emisiuni celebre în întreaga lume despre Transfăgărășan.

Pe Transfăgărășan trebuie să ajungi măcar o dată în viață. Iar zicala nu este valabilă doar pentru turiștii din România. La aproape cincizeci de ani de la începerea lucrărilor pe Transfăgărășan, își amintește ca și cum ar fi ieri povești cutremurătoare din acele vremuri colonelul în rezervă Ioan Potra. Doi ani a trudit, alături de regimentul său de vânători de munte, pe șantierul drumului dintre nori. Zi lumină, chit că viscolul le biciuia fețele și mâinile le înghețau pe cozile cazmalelor sau că suportau călduri toropitoare, fără nicio clipă de răgaz la umbră, mii de militari au muncit pe brânci pentru a da în folosință șoseaua care avea să devină cea mai cunoscută din țară.
’’Se produceau niște explozii enorme, nu știu dacă se mai produc și în ziua de astazi, se mai folosesc aceste mijloace, se folosea azotat de amoniu, îngrașămantul ăla care-l pun oamenii pe câmp, azotat de armoniu amoniu amestecat cu motorină și băgat în el trotil. Se produce o explozie enormă, care disloca efectiv pereți întregi din Masivul Făgăraș. Și aceste bucăți de stâncă, mai mari, mai mici erau împrăștiate pe câțiva kilometri și, nu de puține ori, militarii au fost loviți și au decedat din cauza acestor explozii enorme’’, spune Ioan Potra, colonel în rezervă.
În cei 47 de ani de carieră militară, povestește colonelul, nu a participat la nicio misiune mai grea decât construirea drumului care traversa munții Făgăraș.
’’Toți brazii erau efectiv fără crengi, fără crengi, erau ca niște țăruși înfipți în pământ. Era o priveliște de groază. (…) cred că nu a fost în zadar sacrificiul acestor tineri băieți. Era o echipă specială acolo nu știe nimeni treaba aceasta care se ocupa cu transportul morților acasă la casele lor’’, mai spune Ioan Potra.
Un sacrificiu care a făcut posibil să ne lăudăm astăzi cu unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume.
Când traversează astăzi Transfăgărășanul, pe colonel nu-l încearcă amintiri frumoase. A pierdut mulți camarazi acolo. L-am întrebat dacă România ar mai putea construi o astfel de șosea acum. A oftat, și-a spus că deși tehnica a avansat atât de mult în ultima jumătate de secol, de la Revoluție încoace nu a văzut drumuri noi. Ci doar oameni care se laudă că au construit șosele. Sursa: Digi24