Am mai văzut la ediții precedente ale FITS spectacole puse în scenă și în care interpretează Răzvan Mazilu, îmi aduc aminte acum de Un Tango Mas sau Block Bach, fiecare dintre acestea o reușită, dar niciunul dintre spectacolele văzute până acum nu se compară cu Mon Cabaret Noir, al companiei Teatrelli, jucat ieri, pe scena Teatrului Gong. Conceptul, regia, coregrafia, costumele, precum și unul dintre roluri îi aparțin lui Răzvan Mazilu. Mi-a depășit orice așteptări aș fi avut în prealabil. Judecând după aplauzele finale prelungite, cred că nu am fost singura care l-a apreciat la superlativ.
Mon Cabaret Noir are ca sursă de inspirație povestea Anitei Berber – dansatoare, coregrafă, actriță și fotomodel de mare succes din anii 1920, epoca de aur a cabaretului. Ilustră necunoscută pentru publicul din România, a fost o personalitate avangardistă, rebelă și excentrică, cu un destin dramatic, artista pare că anticipa cât va fi de scurt, dorind să compenseze prin experiențe intense, exacerbate și fără limite. Nu știu dacă este doar o licență introdusă în textul spectacolului premoniția unei țigănci ce îi anticipase moartea timpurie, în urma exceselor și a unei tuberculoze severe moare la doar 29 de ani. Întreaga viață zbuciumată a actriței este una trăită, doar pentru ”a iubi” și ”a fi iubită” dar stă sub semnul ratării. Extrem de inspirat aleasă piesa din final, L’hymne à l’amour, a lui Edith Piaf.
Spectacolul invită publicul să pătrundă în lumea cabaretului berlinez, încărcată cu erotism, viață de noapte, libertate sexuală totală, droguri și alcool, unde nimic nu este prea bizar și totul este permis pentru experimentare. Personajul Anitei Berber este interpretat, alternativ sau simultan de toate cele patru actrițe din distribuție, Ilona Brezoianu, sibianca Anca Florescu, Alina Petrică, Ana Bianca Popescu, și chiar de către Răzvan Mazilu însuși. Toți cei cinci interpreți impresionează prin calități vocale, fizice și interpretative de excepție. Rezultatul este o explozie de culori, muzică, dans, strălucire, cu tușe uneori grotești. Poate androginismul real al Anitei Berber este cel mai bine surprins de către Alina Petrică și Răzvan Mazilu. Nu pot să nu remarc aerul inocent al Ancăi Florescu, imposibil de șters de machiajul strident, costumația sumară sau atitudinea voit provocatoare.
„Mon Cabaret Noir” e o provocare continuă de a ne depăși prejudecățile și limitele impuse de moralitatea acceptată de către societate și a plonja în partea de întuneric existentă în fiecare dintre noi. ”Este un gen de demers cu care publicul nu este obișnuit: un spectacol total, cu teatru, coregrafie, muzică și foarte multă culoare. Este făcut cu profesionalism, am încercat să ridicăm o ștacheta în această idee a spectacolului total.” – Răzvan Mazilu
Decorul semnat de Romana Țopescu și Dragoș Trăistaru este de extrem de bine conceput și construit, un paravan inscripționat parcă cu graffiti, o masă de machiaj, o arcadă monumentală ce încadrează scena, cu basoreliefuri de inspirație mitologică, inspirat și felul în care luminile (Alin Popa) îl reliefează. Machiajul este realizat de către Dora Codita. Textele sunt un colaj conceput de Răzvan Mazilu, după Dan Mihu (care a scris special pentru spectacolul Mon Cabaret Noir, inspirat de documentele şi cărtile despre Anita Berber, de cartea „Cele şapte adicţii şi cinci profesii ale Anitei Berber” de Mel Gordon şi de alte texte scurte din „Jurnalul unui geniu” al lui Salvador Dali, de confesiunile despre droguri ale lui Edith Piaf, de mărturiile despre Anita semnate Joe Jenicek, cronicar al vremii. Piesele interpretate live de cele patru actrițe sunt din repertoriul lui Edith Piaf, Jaques Brel, Marlene Dietrich, The Dresden Dolls, dar şi din cabaretul noir contemporan.
Credit foto: Dragoș Dumitru și Sebastian Marcovici